Cartierul în care locuiesc este cunoscut pentru două tipuri de oameni: bătrâni şi studenţi. Tocmai de aceea nu a fost construit mai nimic aici. Nu supermarketuri, nu cafenele, nu restaurante, nu magazine. Pentru că bătrânii şi studenţii n-au bani, nu-i aşa? Şi pentru că nu prea sunt locuri unde s-ar putea construi/vinde ceva şi nici nu se dau autorizaţii de construcţie.

M-am bucurat că nu s-au construit cine ştie ce blocuri lângă mine, care să aducă aglomeraţie şi ocupare de locuri de parcare, în schimb mereu am oftat când am văzut că alţii, în alte cartiere, aveau săli de sport la parterul blocului, magazine de haine, policlinici medicale, restaurante, farmacii, supermarketuri şi tot aşa.

Citeste in continuare: Tentaţii, lângă casă

Am ajuns ieri acasă cu un gust amar, încerc să nu mă enervez, să nu mă stresez, să mă mint că nu contează, că nu mă afectează cu nimic. Dar…mi-e scârbă.

Mi-e scârbă de Iohannis, cu banalele lui motive administrative. Aveam mai multe aşteptări de la el. Măcar dacă nu poate mai mult, să stea deoparte, să-şi ţină gura. În schimb ne-a făcut acum pe toţi proşti, că stăm şi respectăm legea, că ne plătim impozitele. Suntem nişte proşti. Uite, alţii îşi permit să fure de la stat 60 milioane euro şi până şi preşedintele ţării iese şi zice că se exagerează şi să-l lăsăm în pace.

Citeste in continuare: Mi-e scârbă

Se poate să ai cont de Facebook, Twitter şi/sau Instagram, blog, şi cu toate acestea să ai parte de o viaţă privată? Da, normal că da!

M-am gândit să scriu despre acest lucru pentru că am prieteni care nu au conturi pe reţele sociale. Ei zic că vor să aibă parte de intimitate, că nu îi interesează astfel de site-uri. Din fericire au prieteni care le “împrumută” conturile lor de Facebook. 🙂 Şi astfel: Citeste in continuare: Facebook şi viaţa privată