Din când în când, mai prind câte o emisiune pe Discovery sau National Geographic despre o întâmplare deosebită ce a avut loc în trecut. Așa s-a întâmplat și zilele trecute, când am vizionat un episod din seria “When Weather Changed History“, despre cursa de sănii spre Nome (Alaska) din 1925. M-am gândit că astfel de momente trebuie cunoscute de fiecare dintre noi, așa încât voi căuta, mă voi informa și voi scrie articole despre evenimente memorabile, dar mai puțin cunoscute, din istorie.

Suntem în iarna anului 1925, în Nome, Alaska. Orășelul adăpostește aproximativ 1500 de oameni, 455 nativi din Alaska și 975 de descendență europeană. Condițiile de trai sunt foarte grele, datorită temperaturilor inumane din timpul iernii. Mai mult, orașul este aproape izolat – din noiembrie până în iulie, nu se poate ajunge aici cu vaporul datorită gheții. Singura modalitate de transport este prin ruta Iditarodului, de 1510 km, de la portul Seward din sud. Poșta și proviziile sunt aduse de săniile trase de câini, pe această rută. Poșta din afară teritoriului Alaskăi este adusă cu trenul din portul Seward până la Nenana (680 km) și apoi transportată de la Nenana la Nome (1085 km) de sănii trase de câini, cursă ce durează de obicei aproximativ 25 de zile.

Singurul medic din Nome (și din zonă) este Curtis Welch, care lucrează în Spitalul Maynard Columbus (cu doar 24 paturi), ajutat de 4 asistente medicale. În vara lui 1925, stocul său de 80.000 de unități de antitoxină pentru difterie a expirat, iar comanda sa de noi unități nu a sosit înainte ca portul să se închidă.

Cu puțin timp după plecarea ultimului vas din acel an, un nativ din Alaska de 2 ani prezintă simptomele difteriei. Difteria este o boalムinfecțioasムa căƒilor respiratorii, gravăƒ, la care complicațiile pot duce la cazuri mortale. A doua zi copilul a murit, iar în următoarele zile au fost raportate mai multe îmbolnăviri, iar mai mulți copii au murit. Medicul nu a vrut să folosească unitățile expirate de antitoxină, dar în cele din urmă a administrat medicamentul unei fetițe de 7 ani, ca ultimă speranță. A murit și ea după câteva ore.

Welch a realizat gravitatea situației, așa încât a stabilit o întâlnire cu primarul orașului, după care s-au trimis 2 telegrame, una către Washington, prin care se cerea un milion de unități de antitoxină pentru a opri epidemia de difterie, și una către orașele principale din Alaska, pentru a le anunța de pericol.

Până pe 24 ianuarie au mai murit doi oameni și s-au mai confirmat încă 20 de cazuri de difterie. Alte 50 de cazuri erau cu risc de îmbolnăvire. În trecut, gripa spaniolă a dus la moartea a jumătate din populația Nome-ului, așa încât se aștepta și acum ca fără antitoxină, cazurile de deces să fie numeroase. O problemă era că nativii din Alaska nu aveau rezistență la acest tip de boli.

Citeste in continuare: Cursa serului din 1925