Am tot auzit vorba asta “Never say never” (niciodată să nu spui niciodată) dar n-am luat-o prea mult în seamă. Mă gândeam că eu sunt o persoană mult prea încăpățânată, mult prea fixă cu ideile ei, pentru a se schimba deodată, și încă la 180 de grade.
Dar pe măsură ce ne maturizăm, poate este normal să ne schimbăm, să ne dorim alte lucruri, să fim mai deschiși și mai doritori de a încerca tot ce se poate. Și din acest motiv eu acum mă văd în situația de a nu ști cu siguranță ce vreau să fac în următorii ani, de a nu fi convinsă dacă vreau să rămân în Iași sau să mă mut, dacă vreau să continui cu anumite lucruri sau nu. Cred că aș putea spune că este un mic haos în mintea mea. Pe de o parte este familia, căsătoria, copiii, pe de altă parte cariera. Mai este studiul, dezvoltarea, sănătatea, partea financiară. O multitudine de chestiuni care trebuie analizate, alese și așezate într-o ordine pe o tablă a dorințelor și așteptărilor pentru viitor.