Prima dată am auzit de Catan de la un coleg de serviciu. El a fost şi cel care ne-a arătat cum se joacă, ne-a explicat ce e cu extensiile şi ne-a şi bătut de câteva ori. Şi chiar dacă n-am câştigat din prima, am iubit acest joc. Nu jucam ca să câştig, jucam ca să petrec timpul cu prietenii mei într-un mod cât mai plăcut.

Pe parcurs am descoperit că mulţi dintre prietenii mei sunt pasionaţi de Catan şi alte jocuri asemănătoare. De Revelion Catanul ne-a fost un prieten tare bun şi ne-a stat alături până după miezul nopţii. Mai un pahar de vin roşu, mai o piesă mutată pe tabla de joc, şi aşa s-a asigurat distracţia. 🙂

Şi uite aşa atunci când am fost întrebată ce-mi doresc cadou de ziua mea am zis că un joc Catan. Şi l-am primit de la sora mea, după care am învăţat-o şi pe ea şi pe iubitul ei să joace. Şi de atunci săptămânal jucăm. Dacă înainte mă întâlneam cu sora mea cam o dată pe lună sau mai rar, acum o vizitez o dată la câteva zile şi petrecem câteva ore foarte plăcute jucând, râzând şi vorbind. Deţin două jocuri Catan, cel de bază şi Navigatorii. Încă îl învăţăm pe cel din urmă, sper să ajungă şi el să ne placă la fel de mult. Citeste in continuare: Despre jocul meu preferat