Mereu am iubit cărțile, îmi amintesc chiar și prima carte citită iar vizitele la bibliotecă sau la librării mi s-au părut dintotdeauna magice. Poate și din acest motiv i-am pus la dispoziție Ilincăi primele cărți încă de pe la 6 luni. Și am fost încântată că le-a primit foarte bine.
Acum am trecut deja la o nouă etapă, în care ea îmi arată cu degetul imagini și eu îi spun sau îi povestesc despre ele. Și de-abia aștept să înceapă să aibă răbdare să îi citesc povești.
Iubesc sistemele de purtare! Sincer vă spun că nu știu cum m-aș fi descurcat fără ele. M-au ajutat enorm de mult. De aceea vreau să vă vorbesc despre ele, să vă povestesc ce sisteme am avut eu și să vă recomand să vă cumpărați așa ceva încă de la nașterea copilului (atenție, neapărat sisteme ergonomice!).
Ilinca a fost foarte mică la naștere. Am adus-o acasă cu 2.5 kg, nu stătea bine nici în scaunul de mașină. Primele săptămâni au fost dificile, nu puteam să fac nimic, aveam nevoie de ajutoare ca să pot merge la baie sau ca să mănânc ceva. De-abia după câteva săptămâni am aflat despre sisteme de purtare și, după un pic de informare, am ales să cumpăr un wrap elastic Boba, de pe site-ul ergonomice.ro (175 lei). Cei de la Ergonomice au și magazin fizic în Iași, unde se pot proba sisteme de purtare.
Citeste in continuare: Despre sisteme de purtare pentru bebeluși
Mereu am admirat mamele care au fost suficient de curajoase încât să meargă în excursii cu bebelușii. Am visat și eu să merg, dar temerile au fost prea mari așa încât am ales să mergem doar o zi la munte și alte 4 la mare.
Complicat lucru să organizezi o vacanță la mare cu un bebeluș de un an. Ce hotel să aleg? Știam că vreau să fie aproape de mare, nu excesiv de scump și să arate decent. Poate mă înșel dar trăiesc cu impresia că hotelurile cu plajă privată din România arată învechit, nu sunt renovate și au prețuri exagerate.
Citeste in continuare: Nayino Resort Hotel – cazare child friendly la Mamaia
Cadoul nostru pentru Ilinca, la împlinirea vârstei de un an, a fost un scaun de mașină. Plictisitor, nu? Din fericire Ilinca e la vârsta la care poate primi cadou și lucruri utile, care să îi folosească cu adevărat, în cazul nostru un scaun de mașină + accesoriile necesare.
Până acum câteva luni nu știam mai nimic despre scaune de mașină și importanța folosirii celor cu spatele la sensul de mers. Poate o să râdeți dar m-am informat de pe un grup de Facebook și anume Rear-facing prelungit Romania, pe care vi-l recomand cu căldură și vouă.
Citeste in continuare: Cum am ales scaunul de mașină pentru copil
Înainte să nasc, o prietenă m-a întrebat dacă am început să mă informez despre alăptare. Nu începusem. Mă gândeam că ce e așa de greu? Ce rost are să citesc acum, să mă informez? Am greșit. Alăptarea este teribil de dificilă.
Ilinca a avut la naștere doar 2.8 kg și când am ajuns acasă cu ea ajunsese pe la 2.5 kg. Nu îmi venise încă laptele și eram foarte stresată în legătură cu greutatea ei. Era atât de mică! Am ajuns să-i dau lapte praf, întâi doar un biberon, apoi mai multe, și în același timp mă chinuiam și cu alăptarea. Am chemat și un consultant în alăptare, dar sinceră să fiu nu m-a ajutat extrem de mult. Mai degrabă m-a ajutat soacra mea când mi-a arătat cum pot alăpta din poziție culcată, cu Ilinca în brațe era dificil pentru că se foia și o tot mutam de la un sân la altul, o dată la câteva zeci de secunde. Citeam pe net că laptele vine în primele 3-5 zile și uite că eram în a 6-a zi și tot nu aveam. Doctorul mi-a zis că trebuie să fie un jet puternic iar eu de-abia dacă storceam câteva picături. Beam ceaiuri pentru stimularea lactației, mă îndopam cu apă…și nimic. Cred că de-abia prin a 7-a zi a venit cu adevărat – atunci am avut numita “furie a laptelui”. Afară erau peste 30 de grade și mie îmi era foarte frig, umblam cu pătura pe mine și aveam frisoane. Inițial am crezut că am răcit, dar nu aveam decât aceste simptome.
Am ales să vă povestesc despre sarcina mea în speranța că această experiență va ajuta și încuraja viitoarele mămici. Nu a fost cea mai ușoară perioadă, în schimb am fost foarte norocoasă să-l am alături de mine pe soțul meu, care a avut foarte mare grijă de mine, și bineînțeles familia. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără ei.
Primul trimestru de sarcină
Parcă ieri aveam 19 ani și mă mutam cu prietenul meu. Prin câte am mai trecut de atunci, câte lecții am mai învățat…Și acum viața ne găsește la 31 de ani, căsătoriți de aproape 3 și cu un bebeluș simpatic de 1 an.
Sunt multe zile importante pentru noi. Chiar și cele care ar fi trebuit să fie importante și până la urmă nu au mai fost nimic, le păstrez în sufletul meu. Le serbez și pe alea. Ziua în care am devenit prieteni. Ziua în care ne-am mutat împreună. Ziua în care ne-am logodit. Ziua în care trebuia să ne căsătorim. Ziua în care ne-am căsătorit până la urmă, civil. Ziua în care ne-am căsătorit religios. Ziua în care s-a născut Ilinca. Pe care să o sărbătorești, că sunt atât de multe și atât de frumoase?
A trecut atât de mult timp încât sper să reușesc să-mi amintesc lucrurile cele mai importante. Știu că multe viitoare mămici sunt interesate de cum decurge nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași, dacă sunt condiții bune, ce produse au nevoie, dacă personalul este prietenos și de ajutor, așa încât voi încerca să povestesc despre experiența mea.
Înainte de naștere mi s-a recomandat să mă îndrept către Arcadia, dar am ales maternitatea Cuza Vodă, bazându-mă pe experiența pozitivă a surorii mele, care născuse acolo cu 2 ani în urmă, și pe faptul că dacă apare vreo urgență, tot spre maternitatea de stat aș fi fost îndreptată.
Citeste in continuare: Nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași
Nu există un răspuns universal la această întrebare. Important e să te gândești la asta în timp util și să te gândești bine, nu superficial, să iei în considerare toți factorii și să iei o decizie.
Trăim alte vremuri. Ne maturizăm mai târziu. Față de părinții noștri avem la dispoziția noastră o mulțime de posibilități. Cui îi mai vine să facă copii când este atât de ușor să călătorești? Când ai ocazia să-ți dezvolți cariera? Când, dacă muncești, se poate câștiga atât de bine și poți să-ți oferi o viață atât de distractivă și interesantă?
Uite că reușesc să mai citesc și câte o carte. Doar câteva pagini pe zi, cu un ochi pe carte și unul la bebeluș. Stilul acesta de citit merge doar pentru cărți ușoare, cu multe capitole sau împărțite în mai multe bucăți. Cartea de care vă scriu astăzi este perfectă din acest punct de vedere. Ușor de citit, în mod normal o lectură ce vă ia maxim 2 zile.
O să vă cam usture conține jurnalul unui medic junior, Adam Kay, în care se povestește despre cele mai interesante experiențe ale lui Adam ca rezident, rezident-șef și medic specialist. El a ales specializarea de obstetrică-ginecologie, așa că vă puteți imagina că multe din aceste experiențe sunt destul de amuzante. Citeste in continuare: O să vă cam usture – Adam Kay