Am revenit pe blog după 4, ba chiar aproape 5 luni de pauză, pentru a face update-uri, nu pentru a scrie ceva. Dar pentru că am găsit comentarii în care eram întrebată dacă sunt ok, m-am gândit să vă liniștesc. N-am reușit atunci, reușesc acum, la peste 7 luni de pauză.
Noutățile mele?
Numele ei este Ilinca, are 7 luni și astăzi va mânca pentru prima dată broccoli. 🙂
Camera mea preferată dintr-o casă este biroul. Da, pentru mine este foarte important să am o masă mărişoară, unde să aibă loc calculatorul, să am sertare, să pot să-mi ţin cât de cât organizate documentele şi munca. Şi deşi nu au ce căuta acolo, şi produsele de machiaj, bijuteriile şi alte prostioare.
De mult timp îmi doream un birou alb. Am căutat prin magazinele de la noi dar n-am găsit ce voiam. Ori erau mici, ori erau prea scumpe. De-abia la Ikea am văzut biroul visurilor mele, birou pe care-l şi văzusem peste tot pe Pinterest. Problema e că fiind greu, comanda depăşea 40 kg şi mă ajungea transportul 169 lei. Am căutat să văd dacă pot comanda împreună cu cineva, să mai reduc costul transportului, am găsit nişte grupuri pe Facebook şi dacă comandam acolo mă ajungea transportul 70 lei, cu condiţia să merg să ridic coletul/coletele de la persoana care făcea comanda. Dar pentru că se făcea comandă o dată pe lună şi am ratat data şi nu voiam să mai aştept încă 3 săptămâni să intru în posesia biroului, am comandat singură până la urmă.
Una dintre marile mele plăceri zilnice este savurarea cafelei de dimineaţă. Când am ocazia îmi iau o cafea bună de la The Beginning, când nu, îmi prepar ceva acasă, la ibric sau la espressor. Până de curând foloseam mai mult ibricul pentru că nu prea mă împăcam cu espressorul meu de la Tassimo. V-am scris aici o comparaţie între espressorul de la Tassimo şi cel de la Nescafe – preferatul meu este cel de Nescafe, numai că nu aveam acasă unul din acesta.
Espressor Nescafe am la serviciu iar ulterior am primit unul mai vechi, dar care săracul deja era destul de vechi şi mi s-a defectat imediat. Se poate repara (trebuie curăţat), dar nu m-am mai chinuit. Şi am stat aşa, cu gândul la Nescafe Dolce Gusto, mult şi bine, până când zilele trecute domnul din familie a pus piciorul în prag şi a luat la ofertă unul.
Citeste in continuare: Espressor gratuit – promoţie Carrefour
Eu sunt una dintre acele persoane care simte nevoia să se spele pe mâini de o sută de ori pe zi. Ating o bancnotă, repede, mă spăl pe mâini. Ating orice, într-un loc public, cu prima ocazie mă spăl sau mă şterg cu vreun şerveţel umed. Primul lucru pe care-l fac când intru în casă e să mă spăl pe mâini.
Mai prost stau cu spălatul pe mâini după folosirea laptopului sau a telefonului, care ştiu că-s probabil mai murdare decât multe alte lucruri pe care aş putea să le ating. Le curăţ eu cât de des pot, dar sunt conştientă că s-ar putea chiar mai des. Apropo, ştiţi cu ce aş putea dezinfecta telefonul mobil?
Vă povesteam zilele trecute despre aventura lui Albert, care a evadat din curte de 2 ori într-o noapte, speriindu-ne teribil. De atunci v-aţi gândi că s-a liniştit, dar nici gând. Şi în caz că vă întrebaţi ce l-a apucat aşa deodată vă spun eu: o “domnişoară”.
Domnişoara în cauză este o căţeluşa mică, a nimănui, probabil abandonată pe strada noastră şi care tot intră pe sub un spaţiu mic de sub poartă. Albert nu încape pe acolo, dar ea da. Şi chiar dacă am încercat să blocăm temporar acel spaţiu, este isteaţă şi împinge până-şi face loc.
Atât de mult mi-am dorit să vină sezonul cald încât acum mi-e cam jenă că trebuie să încep să mă plâng. Dar n-o să exagerez pentru că mi-a rămas întipărită în minte ninsoarea de pe 21 aprilie. Sau faptul că am putut purta sandale de-abia începând cu această lună.
Se anunţă o vară cu temperaturi maxime, aşa cum am fost obişnuiţi în ultimii ani. Aproape în fiecare săptămână suntem anunţaţi de vreun cod galben sau portocaliu de caniculă. Pentru mine este încă suportabil. Am noroc că la serviciu birourile sunt într-o cameră răcoroasă, de aproape că n-ai nevoie să dai deloc drumul la aer condiţionat. Iar acasă încerc să stau cât mai mult afară, la umbră, într-un loc în care mai adie şi vântul.
Cred că vi se întâmplă şi vouă să intraţi în panică atunci când nu reuşiţi să contactaţi/nu găsiţi o persoană dragă. Începi să-ţi imaginezi tot felul de scenarii, care de care mai sumbre, după care iei atitudine şi dai zeci de telefoane, întrebi tot felul de cunoştinţe comune, şi cu puţin noroc, afli că totul e bine, doar că telefonul rămăsese fără baterie/nu putea să răspundă/nu avea telefonul la ea.
Mă gândeam, oare cum se descurcau bunicii sau părinţii noştri? Cum de nu se îngrijorau când persoana dragă întârzia sau nu venea la vreo întâlnire? Cum de le era suficient telefonul fix? Dar pe atunci nu erau la fel de multe pericole ca acum… Citeste in continuare: Localizator familie – pentru liniştea ta
Acum că am trecut prin aşa ceva, am început să mă gândesc şi mai serios la această problemă, cu care m-am confruntat de mică, încă de la primul câine.
Indiferent cât de multă grijă ai, cât de mult îţi iubeşti câinele şi cât de mult te iubeşte el pe tine, se poate întâmpla unul din lucrurile de mai jos:
Citeste in continuare: Cum să eviţi pierderea câinelui de curte
Ce te trezeşte dimineaţa mai repede decât cea mai tare cafea? Să afli că ţi-a dispărut câinele din curte. Vestea bună este că l-am găsit repede, nevătămat, cu ajutorul unor oameni buni care au avut inspiraţia să anunţe pe Facebook că au găsit un câine pe stradă.
Albert al nostru este un câine foarte sociabil şi activ. De obicei îşi petrece nopţile lătrând şi discutând cu toţi câinii din zonă, dar seara trecută s-a gândit că este mult mai distractiv să sape pe sub gard şi să iasă în stradă, în căutare de alintături. Prima postare pe un grup de pe Facebook a fost pusă la miezul nopţii. Un tânăr îl găsise, nu putea să-l ia, a pus un mesaj. În comentarii cineva a spus că a fost recuperat de stăpân. De fapt fusese recuperat de vecinul nostru care l-a şi băgat în curte înapoi. Dar Albert nu s-a stăpânit aşa încât a mai evadat o dată, nu ştim la ce oră. A doua postare, pe alt grup de pe Facebook, a fost pusă la 6 dimineaţa, de alt băiat, care a precizat că cineva din zona l-a luat şi are numărul lui de telefon.
Citeste in continuare: Cum l-am recuperat pe Albert cu ajutorul Facebook-ului
Zilele în care pot savura un ceai sunt destul de puţine. Nu pot pune doar un pliculeţ într-o cană fierbinte şi gata…Nu, trebuie să-mi aleg o cană frumoasă, un infuzor, un ceai de calitate…iar pentru toate acestea îmi trebuie spaţiu şi timp. Un ceai de calitate se bea în linişte, se savurează, nu este o simplă băutură, un mod de a-ţi astâmpăra setea.
Astăzi am avut timp pentru un asemenea ceai şi am ales Pineapple Turkish Dream de la Laboratorul Naturii. O combinaţie de măr, ananas şi măceşe, care vă puteţi imagina, miroase delicios.
Citeste in continuare: Ceai Pineapple Turkish Dream – Laboratorul Naturii