Mihaela Anghel

Cand m-a rugat Felix sa ne uitam la acest film am fost destul de reticenta. Nu prea aveam chef de un film de actiune, as fi preferat sa ne uitam la un episod din Chuck. Am cedat insa si nu mi-a parut deloc rau. Taken este un film destul de bun, e antrenant, interesant, cu o distributie excelenta.

In afara de Liam Neeson, pe care cu siguranta il recunoasteti, in Taken mai joaca o serie de actori care au devenit cunoscuti datorita rolurilor din seriale: Maggie Grace – a jucat in primul sezon din Lost, Famke Janssen – a aparut in cateva episoade din Nip/Tuck si Katie Cassidy – a avut rolul principal in Melrose Place (varianta noua).

Liam Neeson joaca rolul unui fost agent din Serviciile Secrete care se muta in California pentru a fi mai aproape de fiica sa, Kim. Cand aceasta isi doreste sa mearga impreuna cu prietena ei intr-o calatorie prin Europa, Bryan (Liam Neeson) se lasa greu convins. Doar lacrimile lui Kim si reprosurile mamei ei, Lenore (recasatorita cu un om de afaceri foarte bogat) il determina sa semneze actele pentru ca Kim sa paraseasca tara. Foarte repede va regreta aceasta decizie deoarece Kim si prietena ei sunt rapite de o grupare care se ocupa cu traficul de carne vie iar Bryan va avea doar 96 de ore la dispozitie pentru a-si gasi fiica, inainte ca aceasta sa dispara complet.

Enjoy!

Inainte imi placeau la nebunie comediile romantice. Acum nu le mai urmaresc cu la fel de multa placere…nu stiu daca e din cauza ca mi-am mai schimbat preferintele sau deoarece scenariile acestor filme sunt din ce in ce mai previzibile si mai lipsite de creativitate.

Aveam mari asteptari de la Killers deoarece are o distributie de invidiat. Katherine Heigl si Ashton Kutcher joaca rolurile unui cuplu mai putin obisnuit. Spencer (Kutcher) este un spion aflat in misiune in Franta, unde o intalneste pe viitoarea sa sotie, Jen (Heigl). Aproape imediat se casatoresc si Spencer renunta la a mai fi un spion pentru a trai o viata linisita. Tom Selleck si Catherine O’Hara ii interpreteaza pe parintii lui Jen, un cuplu hazliu format dintr-un tata foarte protector si o mama care mereu tine o bautura alcoolica in maini. Dupa 3 ani de la casatorie, Spencer afla ca este tinta unui atac criminal si se vede nevoit sa revina la viata de spion pentru a afla cine doreste sa-l vada mort.

Nu am ras in hohote, dar am ras. Este acel gen de film care, desi nu este extraordinar, te binedispune, asa ca il recomand.

In acest film ni se pune tuturor o intrebare. Daca un om pune 3 bombe in orase din tara ta si ameninta sa le explodeze in 3 zile, pana unde ai merge pentru a-l opri? Este in fata ta si nu vrea sa marturiseasca insa iti ofera o dovada ca bombele chiar exista. Esti in pericol sa-ti pierzi viata, sa vezi sute sau mii de oameni murind. Incepi sa te gandesti ca viata unui singur om nu este la fel de importanta ca viata altor cateva mii.

Si incepi sa-l torturezi. Il curentezi, ii tai degetele, il uzi, il faci sa treaca prin cele mai groaznice momente. Si el tot nu zice nimic.

Acest scenariu de groaza are ca personaje principale pe cunoscutul Samuel L.Jackson, care joaca rolul lui Henry Humphries, cel care tortureaza si pe Carrie Anne Moss, care este personajul cu constinta,  un agent FBI ce vrea sa-i salveze viata teroristului, nefiind de acord cu tortura.

Insa cele 2 personaje ajung la un acord atunci cand se apropie momentul exploziei si vor face lucruri pe care nu credeau ca le vor accepta vreodata. Lucruri de neimaginat.

Pentru cei care nu vor sa afle ce se intampla la final, ii rog sa nu citeasca in continuare.

Read the rest of this entry » Unthinkable

Am gasit de curand un blog interesant cu foarte multe recomandari de filme. Pana acum urmaream FilmBlog.ro dar acestia au cam renuntat la blog si posteaza foarte rar recenzii.

Dintre recomandarile de pe acel blog am ales sa urmaresc filme precum Unthinkable, Up in the Air, Up si filmul de care va voi vorbi acum, You Don’t Know Jack. Am ales acest film datorita distributiei de exceptie, formata din Al Pacino, Susan Sarandon si John Goodman si nu m-am obosit sa fiu foarte atenta la subiect sau sa ma uit la trailer.

Nici nu a fost cazul. Desi foarte lung, filmul este unul de exceptie. Prezinta pasaje din viata lui Jack Kevorkian, un medic care lupta pentru legalizarea eutanasiei si a sinuciderii asistate. Am fost uimita sa aflu ca personajul interpretat de Al Pacino este chiar unul real. Jack Kevorkian cel adevarat inca traieste si lupta pentru legalizarea eutanasiei. Puteti citi mai multe despre el pe pagina de Wikipedia.

Jack Kevorkian sustine ca a ajutat cel putin 130 de persoane sa moara. Acestea sufereau de boli precum cancer, Alzheimer, Parkinson, scleroza multipla, scleroza laterala amiotrofica, si tot ce isi doreau era sa moara cu demnitate si sa nu mai sufere. Kevorkian a inregistrat discutiile cu pacientii sai, ceea ce l-a ajutat atunci cand a fost judecat. Aceste discutii au fost prezentate si in film – suferinta acelor oameni iti rupe sufletul.

Kevorkian este urat sau iubit – nu exista o cale de mijloc cu el. Unii cred ca numai Dumnezeu poate decide cand murim, altii ca avem dreptul sa luam aceasta decizie, atat timp cat nu avem vreo sansa la o viata normala. Eu cred ca nimeni nu merita sa traiasca o viata plina de suferinta si daca luam decizia sa murim in mod rational, fara sa fim deprimati, nu facem nimic gresit.

Am adaugat si trailerul:

Read the rest of this entry » You Don’t Know Jack

Dupa deziluzia cu Shrek Forever After, nu aveam asteptari prea mari de la filmul de animatie Up. Numele filmului si posterul nu m-au atras in mod deosebit, de aceea nici n-am urmarit filmul pana acum (este lansat totusi de un an).

S-a dovedit insa ca m-am inselat…Up este considerat unul dintre cele mai bune 10 filme de animatie realizate vreodata, a avut castiguri fabuloase la Box Office si a fost nominalizat si la Oscar. Mi-a placut atat de mult incat dupa ce l-am urmarit singura am avut rabdarea sa ma mai uit o data si cu Felix, la distanta de doar o zi.

M-a emotionat povestea domnului Carl Fredricksen. Sunt o romantica si imi place sa cred in iubiri nemuritoare, in povesti de dragoste care dureaza intreaga viata iar povestea lui Carl si a lui Ellie este una nemaipomenita. S-au cunoscut cand erau copii. I-a apropiat iubirea pentru aventura. S-au casatorit, nu au putut sa aiba copii, insa si-au trait toata viata impreuna, iubindu-se, dar stand departe de aventura. Intr-un final, Carl a cumparat 2 bilete de avion pentru Venezuela, tara in care sotia sa isi dorea de mica sa ajunga. Insa Ellie s-a imbolnavit inainte de plecare si a murit, lasandu-l pe Carl singur la 78 de ani, in casuta lor, alaturi de visele de aventura neindeplinite.

Datorita unor probleme cu niste constructori din zona, Carl s-a vazut nevoit sa se interneze intr-un azil pentru batrani. Dar inainte sa isi paraseasca casa alaturi de infirmieri, a mai intrat o data, a dat drumul pe horn la o multime de baloane umplute cu heliu si si-a luat zborul.

Nu stia insa ca alaturi de el mai era si Russell, un baietel de 8 ani, care a ajuns sa-l insoteasca in drumul sau catre America de Sud. Acolo au cunoscut un catel vorbitor si o pasare rara pe care au numit-o Kevin si au ajuns sa traiasca aventurile pe care si le doreau atat de mult.

Nota 10.

Un alt poster care mi-a placut.

Dezamagitor. Asa pot caracteriza al patrulea film din seria Shrek.

In The Final Chapter, Shrek nu este multumit de viata lui. Desi are o sotie si trei copii iubitori, numerosi prieteni si un trai linistit, el se simte plictisit si isi doreste sa se simta iar ca un capcaun adevarat. Vrea, doar pentru o clipa, sa fie iar temut, nu sa faca lumea poze cu el. Vrea sa treaca prin tot felul de aventuri, nu sa aiba ca singura preocupare tortul copiilor sai.

Asa ca va face un pact cu Rumpelstiltskin. Va oferi o zi din viata lui pentru o zi in care sa se simta ca un capcaun. Insa nu se asteapta ca Rumpelstiltskin sa aleaga tocmai ziua in care s-a nascut, si prin aceasta alegere toata viata lor se va schimba. Fiona nu va fi salvata niciodata, parintii Fionei vor face un pact cu Rumpelstiltskin si ii vor da acestuia imparatia Far Far Away, capcaunii vor fi vanati de vrajitoare, vor trebui sa stea ascunsi si sa lupte.

Shrek se va trezi in aceasta lume si isi va da seama ce a pierdut. Va trebui sa recastige fiecare prieten, prietenia si apoi iubirea Fionei si in final imparatia Far Far Away.

Subiectul filmului nu este complet tras de par, prezinta chiar un subiect destul de des intalnit in actuala societate, si anume barbatii care au crize de identitate si ajung sa faca tot felul de prostii care sa le puna in pericol casnicia/relatia/prietenii. Cu toate acestea m-am plicitisit, nu am ras deloc si am simtit ca acea ora si jumatate a fost pierduta degeaba.

Dupa o seara de sambata intre fete, pentru seara de duminica am ales un film romantic, perfect pentru a fi vizionat in cuplu.

Leap Year o prezinta pe Amy Adams intr-un rol mai putin convingator si cred eu, intr-un film nu suficient de bun pentru o actrita de talia ei. Amy o interpreteaza pe Anna, o tanara care isi doreste sa se casatoreasca cu iubitul ei cu care este intr-o relatie de 4 ani. Acesta insa nu pare sa aiba aceleasi ganduri ca ea, asa ca Anna se decide sa il urmeze in Irlanda, la o conferinta medicala, unde il va cere ea de casatorie, conform unei traditii irlandeze. O data la 4 ani, pe 29 februarie, are loc sarbatoarea Leap Year, cand femeile cer in casatorie barbatii iar acestia accepta.

Drumul catre Dublin va fi insa cu nenumarate surprize: avionul aterizeaza la Wales din cauza unei furtuni, pierde trenul, masina cade in lac, s.a. Dar cea mai importanta surpriza va fi cand il va cunoaste pe Declan, patronul unui han si cel care se ofera sa o duca cu masina pana la Dublin. Cei doi se vor indragosti in timpul calatoriei insa la Dublin, Anna va alege sa plece cu Jeremy, prietenul ei, care o si cere in casatorie. In Boston Anna afla adevarul din spatele neasteptatei cereri in casatorie a lui Jeremy astfel incat se intoarce in Irlanda pentru a-l recastiga pe Declan.

Un film usurel, cu peisaje superbe din Irlanda – nota 7 din partea mea (speram sa fie mai captivant).

Dupa finalizarea primei editii Lecturi Urbane Iasi, am ales sa imi petrec seara vizionand “Sex and the city 2″. Am facut rezervare pentru ora 22.30, ca doar e sambata si nu strica sa ne culcam mai tarziu . In plus, atunci am gasit locuri mai bune (de fapt chiar cele mai bune).

In afara de mica intarziere oferita de Cinema City (s-a intrat in sala incepand cu ora 22.35 iar filmul a inceput la 22.55, o intarziere de aproape jumatate de ora), am reusit sa ma simt foarte bine. Am admirat tinutele superbe purtate de cele 4 actrite, peisajele de vis din Abu Dhabi si mini concertul sustinut de Liza Minelli (danseaza chiar foarte bine pentru varsta ei).

In Sex and the City 2:

• Samantha este obsedata de a se pastra tanara; este speriata la moarte de menopauza, de aceea ia cate 44 de pastile in fiecare zi (hormoni – fiind numita de prietenele ei The Hormone Whisperer);
• Charlotte (personajul meu preferat) incearca sa aiba grija de cele 2 fetite dar este depasita de situatie. O ajuta dadaca ei, care se face remarcata prin bustul ei impresionant. Intaratata de Samantha, Charlotte incepe sa aiba dubii privind relatia dintre sotul ei si dadaca (mi-a placut gluma cu Jude Law);
• Miranda are probleme la servici. Seful nu o respecta, orele suplimentare nu ii permit sa petreaca mult timp cu baietelul ei, Brady. Incurajata de sotul ei va decide sa demisioneze.
• La doi ani de la casatoria cu Big, Carrie se simte nefericita deoarece i se pare ca nu mai exista pasiune in relatia lor. Este ranita de dorinta lui Big de a petrece mai mult timp in casa, la televizor, fiindu-i dor de relatia lor de la inceput.

Samantha primeste o oferta de a petrece o saptamana de vis la Abu Dhabi, cu toate costurile platite, si bineinteles ca-si invita cele 3 prietene. Aceasta excursie le va ajuta pe cele 4 sa-si faca ordine in ganduri si sa ia o decizie privind viata lor.

Va recomand acest film, este perfect pentru o seara cu fetele (desi in sala de cinema erau chiar foarte multi barbati ).

Vineri seara ne-am petrecut-o urmarind The Back-up Plan. Parea a fi filmul perfect pentru o seara relaxanta, dar s-a dovedit a fi o dezamagire.

Il pot caracteriza ca fiind previzibil, neinteresant, cu putine glume bune. Singura vedeta din film a fost Cesar Millan, the “dog whisperer” (v-am povestit de curand despre el) si nu Jennifer Lopez, care a jucat un rol mult sub pretentiile ei.

In film personajul jucat de Lopez isi doreste mult un copil si ajunge la concluzia ca inseminarea este singura solutie. Dupa ce este inseminata cunoaste un barbat (nici nu mai tin minte cum se numesc personajele), se indragostesc, doar ca sa afle ca ramasese insarcinata de la prima inseminare. El accepta situatia si cei doi se lupta sa treaca peste cele 9 luni.

Nota 5 din 10.

Imi place sa vad filme care ma impresioneaza si care ma inspira. Julie & Julia a fost filmul perfect pentru ieri seara, l-am urmarit degustand un pahar de Cabernet Sauvignon si trebuie sa recunosc ca, impreuna, au fost combinatia perfecta.

Julie & Julia prezinta 2 povesti adevarate: cea a lui Julie Powell, interpretata de Amy Adams, o tanara de 30 de ani, complet nemultumita de viata ei, si Julia Child, jucata de superba Meryl Streep, sotia unui diplomat care incearca sa-si gaseasca o ocupatie la Paris.

Ni se prezinta viata celor 2 femei, despartite doar de timp si de schimbarile aduse de acesta. Daca Julia isi prezinta retetele in carti, Julie le afiseaza pe blogul ei – asa de mult ne-am schimbat in doar 50 de ani.

Sa incep cu Julia Child. Impreuna cu sotul ei ajung la Paris, unde acesta va lucra ca diplomat. Incearca sa-si gaseasca o ocupatie, realizand palarii, invatand sa joace bridge, dar ceea ce o va atrage in final este gatitul. Julia recunoaste deseori ca ceea ce face bine si ceea ce ii place sa faca este sa manance, sa deguste retetele splendide ale francezilor si sa le prepare si ea. Din pacate in acele vremuri nu existau carti cu retete culinare frantuzesti, traduse in engleza, asa ca Julia va scrie una. Se va confrunta cu diverse probleme, insa in final va reusi sa scrie atat cartea, cat si sa aiba propria emisiune la televizor despre retete culinare.

Julie Powell a ajuns intr-un punct al vietii in care nu se mai regaseste. Lucreaza pe un post mult sub calificarea ei, nu a reusit sa-si publice cartea si s-a mutat cu sotul in afara New York-ului, pentru a mai economisi bani. Tot ceea ce ii face placere este sa gateasca, in special retetele Juliei Child. Sotul ei o va determina sa creeze din aceasta pasiune un proiect personal: isi propune ca in decurs de un an sa realizeze toate retetele din cartea de bucate scrisa de Julia Child. 524 retete in 365 zile, cu o slujba full-time, o casa de intretinut si un sot. La inceput nu e sustinuta nici de mama ei, insa in curand blogul ei va incepe sa fie citit si ceea ce la inceput parea doar o joaca, se transforma in multiple oportunitati pentru Julie Powell.

Julia Child a murit in 2004, la onorabila varsta de 91 de ani (de fapt 92, mai avea 2 zile pana la serbarea zilei). Se spune ca nu a apreciat munca Juliei Powell, a considerat-o doar un mod ca aceasta sa castige notorietate. Nu a apreciat faptul ca Julie nu a descris pe blog rezultatul final al gatitului, cat de delicioase au fost preparatele sau ce a invatat din ele.

In ceea ce priveste Julie…a ajuns deja la a doua carte publicata, un film a fost realizat pe baza primei…nu sta rau deloc. O puteti citi aici: http://juliepowell.blogspot.com/. Iar blogul care a inspirat acest film este aici: http://blogs.salon.com/0001399/.

Primul articol de pe blog este aici: http://blogs.salon.com/0001399/2002/08/25.html. Exact ca in film . Blogul nu arata cine stie ce, dar trebuie sa luati in considerare ca a fost inceput in 2002, iar in Romania nu s-a auzit de bloguri pana in 2004 -2005.

Acestea fiind zise, va recomand filmul si blogul . Spor la vizionat/citit.