Archive of ‘timp liber’ category

Vizită la Castelul Sturdza

Ce putem face mai deosebit într-o zi de duminică? Ce-ar fi să vizităm ceva, să mergem să vedem un loc nou, dar undeva aproape, ca să nu pierdem nici prea mult timp şi nici prea mulţi bani. M-am gândit la două locaţii: Conacul Polizu sau Castelul Sturdza de la Miclăuşeni şi până la urmă m-am oprit la cel din urmă.

Înainte să merg să-l vizitez am căutat informaţii despre preţuri, orele sau condiţiile de vizitare. M-am lămurit şi nu prea de pe pagina lor de Facebook şi de pe site, am dat şi un telefon la ora 10 dar nu mi-a răspuns nimeni aşa că am mers fără vreo programare, sperând să putem intra măcar, dacă de vizitat sau de mâncat acolo nu se poate.

Citeste in continuare: Vizită la Castelul Sturdza

Cea mai bună cafea din Iaşi

cafea-the-beginning…este după părerea mea cea de la The Beginning. Am mai scris de ei aici, tocmai în 2014, dar am considerat acum că este cazul de un articol complet doar despre ei.

Norocul face că acest coffee boutique să se fi deschis în imediata apropiere a blocului în care locuiesc, încă din 2014, când în Iaşi nu exista nici Starbucks şi nici multe alte magazine de cafea. Am început să o cumpăr, ocazional, şi am ajuns să asociez cafeaua de aici cu o plăcere pe care mi-o fac sâmbătă dimineaţă. Aş consuma-o eu zi de zi, însă încă nu mă împac atât de bine cu programul lor de lucru. La ora 8 când se deschide The Beginning, eu deja mi-au băut cafeaua de mult şi mă pregătesc să merg la serviciu. Am observat însă că majoritatea clienţilor preferă să-şi cumpere cafeaua şi să o bea la serviciu sau pe drum spre serviciu. Mie îmi place să beau cafeaua încă de când mă trezesc. 😛

Citeste in continuare: Cea mai bună cafea din Iaşi

Pe unde am mai ieşit, ce-am mai mâncat

Dacă acum un an ieşeam de câteva ori pe săptămână şi astfel am reuşit să vizitez multe cafenele şi restaurante noi, în ultima vreme am cam rămas în urmă. Şi asta pentru că mi-am propus să mănânc mai sănătos, mai puţin în oraş, şi-n plus, după-amiaza sunt cam obosită şi prefer să rămân în casă decât să ies în agitaţie şi aglomeraţie.

Cu toate acestea tot am găsit câteva locaţii noi, care merită menţionate. Sunt sigură că aţi auzit de toate, dar vă redau şi experienţa mea, poate vin cu informaţii noi.

Citeste in continuare: Pe unde am mai ieşit, ce-am mai mâncat

Weekend la Casa Bunicilor

Mi-era dor de un weekend liniştit, în care să stau departe de telefon şi net, de aglomeraţia oraşului, de toată campania asta electorală mizerabilă. Aşa că am m-am retras pentru câteva zile la Casa Bunicilor, în Gura Humorului.

Nu e vorba de casa bunicilor mei, ci de pensiunea Casa Bunicilor, o pensiune deosebită, formată din 3 case bucovinene (1880-1920) restaurate, întinsă pe 5 ha de pădure, cu pârâuri şi iazuri de păstrăvi. Noi am stat la Căsuţa Irinucăi, o căsuţa unifamilială cu baie şi 2 locuri de cazare în pat matrimonial la mansardă. Deosebit la această căsuţă este că încălzirea se face la o sobă tradiţională cu lemne, aşa încât poţi avea plăcere să faci singur focul.

Citeste in continuare: Weekend la Casa Bunicilor

Ce-am făcut la Bucureşti – a treia zi

La fel ca şi în ziua precedentă, mi-am început ziua cu o cafea bună, un sandviş şi Google Maps-ul deschis. Am selectat cam ce aş vrea să văd, m-am orientat să văd unde sunt localizate şi-am pornit la drum. Din păcate vremea nu mai era aşa frumoasă, era mohorât şi mai picura, dar nu m-am descurajat pentru că mai aveam o mulţime de văzut.

Din zona Tineretului unde eram cazată m-am dus cu metroul (am cumpărat bilet pentru întreaga zi – 6 lei) în zona Aviatorilor. Aici am început programul de vizite cu Muzeul Satului, bilet 10 lei. Am început să mă plimb printre gospodării, mori de vânt, mori de apă, fântâni, biserici şi troiţe, am citit istoricul caselor care îmi plăceau (le-aş fi citit eu pe toate, dar picura şi mi-era teamă să nu mă prindă ploaia fără umbrelă şi departe de metrou), m-am jucat cu pisicile muzeului. Multe pisici mai erau, foarte prietenoase, obişnuite cu lumea şi doritoare de afecţiune. Ofereau o imagine chiar autentică satului, să le vezi cum dorm pe prispa caselor, cum se plimbă prin camerele gospodăriilor sau prin curţi.

Citeste in continuare: Ce-am făcut la Bucureşti – a treia zi

Ce-am făcut la Bucureşti – a doua zi

Dacă prima zi a fost una relaxantă, cu o mică plimbare în parc, a doua zi la Bucureşti a fost una plină de acţiune. Mi-am început ziua cu o cafea bună, cu planuri scrise pe o bucăţică de hârtie şi cu Google Maps în faţă ca ajutor. Încet mi-am făcut curaj să mă ridic din pat şi să mă duc spre metrou. Am cumpărat bilet, pentru 2 călătorii, am cerut o hartă a metroului, cu traseele şi am plecat spre Piaţa Victoriei.

Primul loc spre care m-am îndreptat a fost Muzeul Antipa (Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa). Mi s-a părut cam piperat preţul, 20 lei, dar la final pot spune că a meritat pe deplin! Vizita a început la demisol, unde este prezentată Biodiversitatea României şi sunt marcate cele cinci bioregiuni de ţară: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică. Am continuat spre parter unde Fauna Mondială este prezentată după criteriul biogeografic. La Etaj am aflat mai multe despre originile şi evoluţia vieţii, palentologice, lumea insectelor şi complexitatea speciei umane. Am putut vedea aici colecţiile geologice (minerale, roci, geme, litofize şi lemne silicifiate, meteoriţi şi tectite), colecţiile de paleontologie (fosile), colecţia de anatomie (organe şi sisteme, embrioni, dezvoltarea la diverse specii de vertebrate şi nevertebrate păstrate în formol, mulaje), colecţiile de etnografie şi antropologie), colecţiile entomologice. Am văzut şi expoziţia temporară “Zoo Monetar – Fauna lumii pe bancnote şi monede”, dar nu pot spune că aşa ceva mă interesează în mod deosebit.

Citeste in continuare: Ce-am făcut la Bucureşti – a doua zi

Ce-am făcut la Bucureşti – prima zi

Săptămâna trecută am ajuns la Bucureşti cu treabă şi m-am gândit că dacă tot stau aproape o săptămână în oraş, să mă apuc să vizitez câte ceva. Şi acel “câte ceva” s-a transformat într-un maraton de vizitare: Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului Român, Parcul Kiseleff, Parcul Herăstrău, Parcul Tineretului, strada pictată Xenofon, Parcul Carol I, Grădina Cişmigiu, Muzeul Antipa, Palatul Cantacuzino şi Muzeul George Enescu, Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Vechi, Piaţa Revoluţiei şi multe altele. În câteva articole vă voi povesti pe îndelete ce-am văzut şi ce mi-a plăcut.

În prima zi n-am făcut mare lucru. Adusesem cu mine o mulţime de cărţi, laptopul, mă gândeam ca în timpul liber să stau în cameră şi să-mi caut de treabă. Mi-era un pic teamă de necunoscut, de ideea de a vizita singură un oraş (partenerul de drum avea cursuri toată ziua), ba nici nu credeam că vreau să văd ceva.

Citeste in continuare: Ce-am făcut la Bucureşti – prima zi

Cum să te joci de-a războiul

De mult timp mi-am propus să învăţ să trag cu arma. Am vrut să merg la lecţii de tir, m-am interesat în Iaşi pe unde aş putea merge şi bineînţeles că n-am găsit nimic. De fapt am găsit un loc, am sunat, ca să aflu că lecţiile se făceau cu copii, dar eram şi noi bineveniţi. Vă puteţi imagina că n-am mai mers, ce era să fac, să iau lecţii de tir alături de copii de 7 ani? Am fost dezamăgită şi am renunţat…

Dar uite că s-a ivit altă posibilitate pentru a-mi face acest hatâr. Aşa că primăvara asta, pentru prima dată în viaţa mea, am tras cu arma. Am învăţat să încarc o armă, să trag atât cu pistol, cât şi cu carabină (shotgun), să nimeresc ţinte. Şi aşa cum mă aşteptam, mi-a plăcut foarte mult şi de-abia aştept să repet experienţa.

Citeste in continuare: Cum să te joci de-a războiul

Despre jocul meu preferat

catan3Prima dată am auzit de Catan de la un coleg de serviciu. El a fost şi cel care ne-a arătat cum se joacă, ne-a explicat ce e cu extensiile şi ne-a şi bătut de câteva ori. Şi chiar dacă n-am câştigat din prima, am iubit acest joc. Nu jucam ca să câştig, jucam ca să petrec timpul cu prietenii mei într-un mod cât mai plăcut.

Pe parcurs am descoperit că mulţi dintre prietenii mei sunt pasionaţi de Catan şi alte jocuri asemănătoare. De Revelion Catanul ne-a fost un prieten tare bun şi ne-a stat alături până după miezul nopţii. Mai un pahar de vin roşu, mai o piesă mutată pe tabla de joc, şi aşa s-a asigurat distracţia. 🙂

Şi uite aşa atunci când am fost întrebată ce-mi doresc cadou de ziua mea am zis că un joc Catan. Şi l-am primit de la sora mea, după care am învăţat-o şi pe ea şi pe iubitul ei să joace. Şi de atunci săptămânal jucăm. Dacă înainte mă întâlneam cu sora mea cam o dată pe lună sau mai rar, acum o vizitez o dată la câteva zile şi petrecem câteva ore foarte plăcute jucând, râzând şi vorbind. Deţin două jocuri Catan, cel de bază şi Navigatorii. Încă îl învăţăm pe cel din urmă, sper să ajungă şi el să ne placă la fel de mult. Citeste in continuare: Despre jocul meu preferat

Cum să citeşti 50 de cărţi într-un an

Anul trecut am citit doar 20 de cărţi. Poate pentru unii e mult, pentru mine e un număr ruşinos şi încă prea mare având în vedere că unele din cărţile citite aveau sub 100 de pagini. Deci anul trecut am dat-o rău în bară cu cititul. Scuzele mele? N-am avut timp, n-am avut dispoziţia necesară, am preferat să butonez telefonul sau calculatorul.

Anul acesta, în doar o lună, am citit 7 cărţi. 2400 de pagini. Jumătate din numărul de pagini citite în tot anul 2013. Credeţi că am avut mai mult timp liber? Sau mai mult chef ca de obicei? Nici vorbă.

Citeste in continuare: Cum să citeşti 50 de cărţi într-un an

1 2 3 11