timp liber – Page 2 – Mihaela Anghel

Category: timp liber

19
May
2022

Recomandare cazare la Gura Humorului: Bukovina Blue

Am fost de curând la Gura Humorului, într-o mini vacanță de 3 zile, și am fost foarte plăcut surprinsă de zonă și de cazare. Astăzi vă voi vorbi în special de pensiunea la care am fost cazați, Bukovina Blue, pe care o recomand cu drag, în special familiilor cu copii.

Am găsit cazarea pe Booking, pentru 3 nopți de cazare într-o cameră triplă cu balcon am plătit 634 lei (am beneficiat și de o reducere de 10% din partea Booking).

Am ajuns ușor la destinație, vila nu este direct la stradă, astfel încât este într-o zona liniștită. Curtea mi s-a părut foarte mare și foarte frumos aranjată. Există și locuri de parcare în curte. Ai o mulțime de locuri unde te poți relaxa, de la multiple balansoare, la mese din lemn cu băncuțe + minunatul loc de joacă pentru copii.

De când sunt părinte recunosc că remarc în special facilitățile pentru copii. Dacă copilul meu este mulțumit, garantat sunt și eu.

Locul de joacă este foarte bogat, cu 3 trambuline mari, câteva leagăne, o frânghie de cățărat, 2 tobogane, o mică căsuță din lemn.

Curtea este înfrumusețată cu flori, copaci, este foarte îngrijită, cu multă atenție la detalii. Într-o zi au intrat în curte câteva zeci de oițe, la păscut. Ilinca a fost foarte încântată.

Se poate folosi bucătăria comună (cu toate facilitățile, inclusiv cuptor cu microunde, 2 frigidere mari, farfurii, s.a.), sunt mai multe zone de lounge (inclusiv acoperite), este și o zonă acoperită (un fel de terasă acoperită) unde poți face grătar.

Camera triplă are un pat dublu și un pat de o persoană. Ai TV, foehn în baie, prosoape, pahare, balcon cu măsuță și 2 scaune. În schimb nu este frigider în cameră, dar sunt mai multe frigidere în bucătăria comună, respectiv pe terasă. Totul este foarte curat, am apreciat că sunt o mulțime de coșuri de gunoi, astfel încât nu există niciun motiv să nu se păstreze curățenia.

Este multă liniște, gazdele sunt primitoare, dar îți oferă și intimitatea de care ai nevoie. Pensiunea este foarte aproape de Mănăstirea Humor, la care se ajunge pe jos în 5 minute. Lângă Mănăstire este un alt loc de joacă, foarte bine întreținut. În Gura Humorului am găsit multe restaurante cu mâncare bună, locuri de joacă pentru copii și bineînțeles, Complexul Arinis, cu piscină încălzită, telescaune, pârtie și o mulțime de activități pentru copii. Mi s-a părut o destinație grozavă pentru câteva zile de vacanță în familie.

04
May
2022

În vizită la Ferma de animale Enduranch

categories: timp liber

Am descoperit de curând un loc minunat în Iași și am vrut neapărat să scriu și aici de el, să audă cât mai multe persoane.

Este vorba de Ferma Enduranch, parc natural cu fermă de animale, camping, evenimente în aer liber (grătar, paintball, etc), situat în sat Pietrarie în Bârnova (lângă Iași).

Noi am fost bineînțeles cu Ilinca, fetița noastră de 4 ani. Este un loc grozav mai ales pentru copii, aici pot să întâlnească animale precum: iepuri, ponei, capre, oi, veverițe, porcușori de Guineea, gâște, rațe, găini. Toate aceste animale pot fi hrănite, mângâiate, ținute în brațe (în funcție de dimensiune, bineînțeles). Poneii pot fi călăriți.

(more…)

13
Jul
2019

Vacanță în Tunisia cu copilul de 2 ani

categories: călătorii, timp liber

De ceva timp îmi doream să călătoresc din nou, să plec undeva mai departe, visam la tot felul de destinații exotice în care să merg și cu copilul meu de aproape 2 ani. Vedeam pe Instagram poze cu copii mici în vacanțe în Asia, America, așa că mă gândeam că totul este foarte simplu. Nu am stat prea mult pe gânduri iarna trecută și am achiziționat o vacanță în Tunisia pentru sfârșitul lunii iunie.

De ce Tunisia?

Voiam neapărat o destinație unde să ajungem cu avionul, cu plecare din Iași. În Turcia și Grecia nu am vrut, mai rămâneau Egipt, Cipru, Spania sau Tunisia. Am ales Tunisia pentru că nu mai fusesem acolo și pentru că era o destinație mai convenabilă la preț ca Cipru de exemplu.

Vacanța în Tunisia am cumpărat-o de la agenția de turism Kusadasi din Iași. E cea mai ieftină variantă, sunt touroperator și din câte am citit firma respectivă deține și avionul (se zboară cu Air Bucharest). Ne-au asigurat și transport de la avion la hotel și înapoi + ghid vorbitor de limba română pentru excursii opționale sau diverse probleme. Am fost foarte mulțumită de ei și îi recomand.

Emoții înainte de plecare

În ianuarie când am cumpărat biletele, nu știam cu adevărat ce înseamnă să îți fie copilul bolnav. Am aflat ulterior, prin aprilie și mai, și nu e deloc plăcut sau ușor. Au fost cele mai grele momente de când sunt mamă. Așa încât, cu cât momentul plecării se apropia, cu atât mă panicam mai tare. Dacă se îmbolnăvește fix înainte? Dacă se îmbolnăvește acolo? Sunt în Tunisia condiții suficient de bune? Cumpărasem bineînțeles asigurare storno de călătorie și asigurare de sănătate, dar cel puțin la cea storno scrie că se returnează banii dacă copilul se îmbolnăvește de o boală a copilăriei sau oricum, ceva grav. Poate mă înșel, dar dacă făcea o febră de 39 de grade de la o otită/răceală/infecție urinară și alegeam să nu plec, nu știu dacă îmi dădeau banii înapoi.

Consider că am avut mare, mare noroc și Ilinca a fost sănătoasă și înainte și în timpul vacanței. Mai ales că a fost anunțat un caz de gură-mână-picior la grădiniță cam cu 10 zile înaintea plecării (din fericire niciun copil nu s-a mai îmbolnăvit).

Oricum, am fost foarte stresată înainte de plecare. Mă simțeam vinovată că am ales să plecăm în afara țării. Mai ales așa departe, mai ales în Tunisia. Din acest motiv nu știu dacă anul viitor voi mai alege să plec în afara României.

Cum a fost cu avionul?

Foarte bine. Ilinca a fost cuminte cât am stat și-am așteptat în aeroport (vreo 2 ore) și pe durata zborului (aproximativ 3 ore). La dus a stat trează, s-a jucat cu o broșură, un pahar, centura, iar la întors mai mult a dormit. Și la dus și la întors a stat și destul de mult la sân.

Cum a fost în Tunisia?

Am ajuns târziu tare, pe la ora 11 noaptea ora Tunisiei. Am fost preluați de autocare și duși la hotel, drum care a mai durat vreo 90 de minute. Și cazarea a durat vreo 20 de minute, așa încât am intrat în cameră pe la ora 1 noaptea (ora Tunisiei). Ilinca a dormit în autocar, în sistem, în rest a cam stat trează, dar a adormit când am pus-o în pat.

Vacanța ne-am petrecut-o la hotelul Jaz Tour Khalef din Sousse. Nu am ieșit din resort, nu am mers în vreo excursie opțională. Nu ar fi fost potrivite pentru un copil de aproape 2 ani. Ne-am petrecut zilele în felul următor: mic dejun, plajă, somn, prânz, joacă în cameră până la 4-5 după-amiaza, plajă, cină, plimbare, somn. Pe scurt, a fost foarte bine, Ilinca a fost cuminte, și-a respectat programul, cu dormit la prânz în fiecare zi, cu adormit seara cam la aceeași oră .

M-am simțit în siguranță în Tunisia?

Poate nu mulți dintre voi știți, dar în 2015 a avut loc un atac terorist în Tunisia, nu departe de locul în care am fost noi cazați, pe o plajă din apropierea a 2 hoteluri de lux. Au murit atunci aproape 40 de turiști, din Marea Britanie, Germania și Belgia.

Probabil de aceea acum hotelurile scanează bagajele la intrare și sunt și agenți de securitate cam peste tot, inclusiv pe plajă. De asemenea, pe drum spre hotel am văzut mulți jandarmi cu arme pe stradă.

Chiar și așa, tot am avut emoții, de aceea nici nu am vrut să ies din resort. Cu siguranță ar fi fost ok, dar fiind și cu Ilinca nu am vrut să risc. Iar dacă aș fi ieșit din resort, m-aș fi dus doar cu grup organizat. Better safe than sorry.

Cum a fost cazarea la Jaz Tour Khalef?

Am fost foarte mulțumită de cameră. Deși nu erau obligați, au respectat cererea noastră și am primit un pat suplimentar de o persoană. Deci am avut un pat dublu + un pat de o persoană. Aerul condiționat a funcționat foarte bine, la fel și frigiderul. Baia este mare, se oferă zilnic 2 sticluțe de gel de duș , șampon, loțiune de corp, săpun, se schimbă zilnic prosoapele, dacă ai nevoie. În baie găseșți și foehn. Actele și electronicele le-am ținut în seif, ca să nu avem emoții. Balconul este și el mare, cu măsuță și 2 scaune, plus o bară unde poți să-ti pui la uscat costumul de baie și prosoapele. Camera a fost cu vedere la mare, o vedere foarte frumoasă după cum puteți observa din poză.

Pentru prosoapele de plajă am plătit o garanție de 20 euro (10 euro/prosop) care ne-a fost returnată la final. Prosoapele de plajă se schimbă doar o dată pe zi, le luam dimineața și le returnam seara, iar a doua zi luam altele, curate.

Cum a fost mâncarea?

Mâncarea de la hotel a fost foarte bună, mult mai bună ca cea din Bulgaria, Turcia și chiar și Tenerife. Era diversă, avea gust, chiar și prăjiturile erau bune. Și, cel mai important, nimeni nu a avut probleme cu stomacul. Ilinca a mâncat de toate: ou, friptură de pui, broccoli, morcovi sau cartofi fierți, paste, pizza, piure, ovăz cu lapte, pâine cu unt, fructe, clătite.

Despre plajă și apă

Plaja de la hotelul Jaz Tour Khalef este cu nisip foarte fin, deschis la culoare. Nu este extrem de curat însă, am găsit tot felul de gunoaie, mai ales dopuri de la sticle și țigări.

Apa în prima zi era cam murdară, erau multe alge. Însă în următoarele zile s-a curățat foarte bine și nu au mai fost probleme. Ne-am putut bucura de o apă curată, cu o culoare frumoasă cum n-am mai văzut până acum, și foarte caldă. Dimineața apa era calmă, după-amiază erau valuri mici și mai bătea vântul.

Program de seara la Jaz Tour Khalef

În fiecare seară era organizat un spectacol pentru copii de la 8.30 la 9.30, cu muzică și dans. De la 9.30 începea un program pentru adulți, cu muzică de cabaret sau africană, dansuri, ș.a. Nu le-am urmărit pentru că în general de la 9 eram în cameră cu Ilinca.

Camera noastră era cu vedere la mare, la piscină și la terasă, și cum spectacolele erau pe terasă, vă imaginați că se auzea foarte tare muzica, până aproape de miezul nopții. Am suferit din acest motiv, mare noroc că Ilinca adormea chiar și cu acest zgomot de fundal. Mai greu era până se termina programul de muzică pentru copii, eu incercam să o adorm și deodată începea una din melodiile ei preferate, gen Baby Shark sau A Ram Sam Sam, iar ea deschidea ochii și începea să dea din fund. 🙂

Vremea în Tunisia la sfârșit de iunie

A fost foarte cald, în special în ultimele 2 zile. Temperaturile nu au coborât sub 32 de grade ziua, cu 37-38 la început de iulie.

Cum s-a distrat Ilinca?

Cel mai mult mă bucur că Ilinca s-a distrat și a trăit experiențe noi. A mers cu avionul și cu autocarul, s-a dat pe tobogan în piscină, s-a jucat în nisip, s-a dat în leagăne, a urcat din proprie inițiativă pe scenă și a dansat. A fugit foarte mult, erau alei în jurul hotelului și le-a străbătut pe toate.

Concluzii

A fost o vacanță plăcută, nu aș putea să mă plâng de foarte multe. Sunt norocoasă că totul a decurs bine, că am fost toți sănătoși și ne-am putut bucura de 7 zile de soare și apă. Deși mulți părinți zic că ajung acasă foarte obosiți după o vacanță cu copiii, eu trebuie să spun că am putut și să mă relaxez și că Ilinca a fost foarte cuminte. Sunt mulțumită, mi-am reîncărcat bateriile, sunt pregătită de muncă și de noul an. O altă vacanță de acum…anul viitor. 🙂

07
May
2017

În vizită la Rezervaţia de Urşi de la Zărneşti

categories: călătorii, timp liber

V-am povestit că doream să ajungem aici încă de astă vară, dar pentru că atunci ne-am nimerit să fim în zonă într-o luni (singura zi din săptămână când rezervaţia este închisă), a trebuit să amânăm vizita. A venit momentul ei acum, aşa că într-o însorită zi de mai am reuşit să-i vedem şi să-i cunoaştem pe ursuleţii de la Zărneşti.

Programul de vizitare în timpul verii este de marţi până duminică, cu intrări de la orele 09.00, 10.00 şi 11.00. Biletul costă 40 lei în timpul săptămânii şi 50 lei în weekend. Pentru copii biletul este de doar 10 lei.

Ne gândeam că fiind joi o să fim un grup foarte mic de vizitatori, dar până la urmă am fost vreo 30 de vizitatori, dintre care mulţi copii. Sunt 2 ghizi, unul prezintă în limba română şi celălalt în engleză. Grupul de turişti străini era la fel de mare ca cel de români, ceea ce nu poate decât să ne bucure.

Turul a început cu prezentarea unui filmuleţ în care se vorbeşte despre povestea acestui loc. Sanctuarul este cea mai mare rezervaţie de urşi bruni din lume, se întinde pe 69 de hectare de pădure, oferite în concesiune de către Primăria Zărneşti. Aici au fost aduşi urşi salvaţi de la circuri sau de la diferite persoane, care-i ţineau în cuşti de 2 mp, ca să facă un ban de pe urma lor. Unul din urşi a fost orbit şi i s-au scos o parte din dinţi de către proprietar. Alţii aveau doar 50 kg (în loc de 200-250) atunci când au fost salvaţi. Tot aici sunt şi urşi aduşi din alte ţări, inclusiv din SUA. 95 de urşi au fost salvaţi de la înfiinţare.

În sanctuar urşii pot să se caţere în copaci, se pot bălăci în iazuri. Puteţi să-i vedeţi live pe Youtube, cum se joacă în apă, cum mănâncă şi cum se bucură de viaţă. Există posibilitatea să ajutaţi de la depărtare urşii, donând o sumă lunară. Mai multe detalii despre acest lucru şi despre povestea fiecărui urs găsiţi pe acest link.

Nouă ne-a plăcut mult aici, ne-am bucurat că atât cât am putut am contribuit la bunăstarea acestor animale şi am şi învăţat câte ceva despre urşii bruni. De exemplu, ştiaţi că perioada de gestaţie la urşi este de doar 6-8 săptămâni iar puii se nasc cu doar 600-800 grame? De aceea au nevoie de protecţia mamei pentru câteva luni bune, nu se pot hrăni singuri, nu ar supravieţui fără ea. La Sanctuar au fost aduşi şi pui, găsiţi în pădure, fără mama lor (care cel mai probabil fusese omorâtă de vânători). Pentru a putea trăi, au fost hrăniţi cu biberonul, o dată la fiecare 2 ore.

Este un loc impresionant, pe care-l recomand din tot sufletul. Vizitaţi-l dacă sunteţi prin zonă.

14
Sep
2016

Vizită la Castelul Sturdza

categories: călătorii, timp liber

Ce putem face mai deosebit într-o zi de duminică? Ce-ar fi să vizităm ceva, să mergem să vedem un loc nou, dar undeva aproape, ca să nu pierdem nici prea mult timp şi nici prea mulţi bani. M-am gândit la două locaţii: Conacul Polizu sau Castelul Sturdza de la Miclăuşeni şi până la urmă m-am oprit la cel din urmă.

Înainte să merg să-l vizitez am căutat informaţii despre preţuri, orele sau condiţiile de vizitare. M-am lămurit şi nu prea de pe pagina lor de Facebook şi de pe site, am dat şi un telefon la ora 10 dar nu mi-a răspuns nimeni aşa că am mers fără vreo programare, sperând să putem intra măcar, dacă de vizitat sau de mâncat acolo nu se poate.

Castelul Sturdza este localizat la 65 km de oraşul Iaşi, pe drumul spre Roman, în satul Miclăuşeni. O alee lungă, pe care poţi merge cu maşina, te conduce către castel. Locuri de parcare sunt suficiente, poţi lăsa maşina lângă drum, foarte aproape de castel.

Castelul este spectaculos. A fost construit între anii 1880-1904, în stil neogotic, de către George şi Maria Sturdza. Iniţial clădirea a fost un conac, construit în anul 1752, şi a fost transformat în castel în perioada pe care am menţionat-o anterior. O mare contribuţie a avut-o Maria, prin picturile de pe pereţi, care pot fi văzute şi astăzi. George şi Maria Sturdza au avut o fiică, Ecaterina, care s-a căsătorit cu Şerban Cantacuzino, dar nu au avut copii. În perioada războiului castelul a fost devastat de soldaţii ruşi care, printre altele, au ars valoroasele cărţi din bibliotecă, sau le-au vândut ca hârtie de împachetat. Atunci au dispărut piese de mobilier sau alte obiecte valoroase.

În 1947 Ecaterina a donat castelul Episcopiei Romanului. În perioada comunistă castelul a fost transformat în depozit şi ulterior într-un centru de plasament pentru copii cu handicap sever. În toată această perioadă castelul s-a degradat, mansarda a luat foc de la o ţigară lăsată aprinsă, au ars şi ultimele mobile originale care erau depozitate aici. A fost montată şi instalaţia electrică şi pentru asta s-au făcut tot felul de găuri, vizibile şi acum, distrugând picturile de pe pereţi sau tavanul.

În anul 2001 s-a retrocedat castelul Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei iar Centrul de Plasament a fost mutat. În 2004 Mitropolia a început restaurarea castelului şi dependinţelor.

Astăzi castelul arată bine, dar mai este încă mult de lucru. Tot respectul pentru Mitropolie că încearcă să-l restaureze şi are grijă de el. În acest loc se oferă servicii masă (într-o clădire de lângă castel), servicii cazare şi posibilitatea de vizitare a castelului, doar în weekend, la anumite ore, cu ghid, taxa de vizitare fiind de 10 lei pentru adulţi (rezonabilă, având în vedere că durează cam o oră vizita).

Parcul castelului este enorm şi foarte frumos. Am găsit aici un loc pentru citit, posibil amenajat pentru evenimentul Călătorie la 1900. Sau poate este mereu acolo, oricum mi s-a părut drăguţ, cred că este tare plăcut să te aşezi acolo pe o băncuţă şi să citeşti o carte.

După vizită ne-am oprit un pic la terasă, care oferă o vedere superbă către castel. Sunt puţine mese afară (6-7), dar am avut loc, am fost serviţi cu multă politeţe şi foarte rapid. Nu ne era aşa foame aşa încât am ales doar câteva băuturi şi un desert. Din ce am observat tot ce este în meniu este natural, nu există băuturi carbogazoase sau preparate care nu sunt tradiţionale.

Am băut câte o limonadă cu mentă şi ghimbir, apoi am cerut un ceai rece de Ginkgo Biloba, cu mentă, miere şi lămâie. Este un arbore Ginkgo Biloba în curtea castelului şi ghidul ne-a povestit cum se culeg frunzele şi se folosesc la ceai, având diverse proprietăţi bune, de care nu-mi amintesc acum. Pentru desert am ales o îngheţată şi tort cu frişcă şi nuci. Ambele aveau un gust natural, erau clar făcute cu ingrediente din acel loc, şi bineînţeles foarte gustoase. Şi pentru toate acestea nici nu am dat foarte mulţi bani, ne-a ajuns la 35 lei masa.

Cam asta a fost plimbarea de la Castelul Sturdza. Cred că am avut o idee foarte bună, a fost o ieşire cu…de toate. Un pic de istorie, natură, mâncare şi băutură bună.

21
Apr
2016

Cea mai bună cafea din Iaşi

categories: food & drinks, timp liber

…este după părerea mea cea de la The Beginning. Am mai scris de ei aici, tocmai în 2014, dar am considerat acum că este cazul de un articol complet doar despre ei.

Norocul face că acest coffee boutique să se fi deschis în imediata apropiere a blocului în care locuiesc, încă din 2014, când în Iaşi nu exista nici Starbucks şi nici multe alte magazine de cafea. Am început să o cumpăr, ocazional, şi am ajuns să asociez cafeaua de aici cu o plăcere pe care mi-o fac sâmbătă dimineaţă. Aş consuma-o eu zi de zi, însă încă nu mă împac atât de bine cu programul lor de lucru. La ora 8 când se deschide The Beginning, eu deja mi-au băut cafeaua de mult şi mă pregătesc să merg la serviciu. Am observat însă că majoritatea clienţilor preferă să-şi cumpere cafeaua şi să o bea la serviciu sau pe drum spre serviciu. Mie îmi place să beau cafeaua încă de când mă trezesc. 😛

Sâmbătă dimineaţă amân băutul cafelei (da, sunt extrem de matinală inclusiv în zilele libere) până la ora 8, când mă duc repejor spre The Beginning, să-mi iau porţia de alintare. Domnul de acolo cred că deja mă cunoaşte, că îl văd că începe să-mi prepare cafeaua (cea mai mare – aş vrea chiar şi mai mare dacă ar fi disponibilă) înainte să-i zic propriu zis de care vreau. Cafeaua mare costă 7 lei, mai sunt şi versiuni mai mici la 5 şi 6 lei.

Încep să sorb din cafea pe drumul spre casă. E atât de bună! O termin în casă, în timp ce citesc o carte sau vreun articol interesant de pe net. Aşa îmi încep fiecare zi de sâmbătă. Nici nu concep să plec cu vreo treabă, până când nu beau cafeaua mea de la The Beginning.

Bucuria mea este că acum The Beginning au deschis şi duminică, de la ora 10 în schimb. Partea proastă e că de obicei la acea ora sunt plecată de mult din casă, prin urmare şi cu cafeaua băută de mult, dar dacă am chef de a doua cafea sau cumva se întâmplă să mă trezesc mai târziu, cu siguranţă că mă voi răsfăţa.

Vouă cum vă place să vă începeţi zilele libere?

27
Nov
2014

Pe unde am mai ieşit, ce-am mai mâncat

categories: timp liber

Dacă acum un an ieşeam de câteva ori pe săptămână şi astfel am reuşit să vizitez multe cafenele şi restaurante noi, în ultima vreme am cam rămas în urmă. Şi asta pentru că mi-am propus să mănânc mai sănătos, mai puţin în oraş, şi-n plus, după-amiaza sunt cam obosită şi prefer să rămân în casă decât să ies în agitaţie şi aglomeraţie.

Cu toate acestea tot am găsit câteva locaţii noi, care merită menţionate. Sunt sigură că aţi auzit de toate, dar vă redau şi experienţa mea, poate vin cu informaţii noi.

Madison Bistro & Lounge – Palas Mall

În prezent este cafeneaua mea preferată. Este nou deschisă în Palas, cam de 2 luni. Amenajată cu mobilier masiv, culori închise, nişte burlane în tavan. Ce să zic, amenajarea nu mă da pe spate, în special acele burlane. În schimb sunt încântată de ce poţi servi acolo. Băutura mea preferată este Latte Macchiato Decaf cu aromă de alune de pădure. Este şi singura băutură încercată, mereu când ajung la Madison comand asta. Îmi place foarte mult şi plăcinta cu mere şi îngheţată. Am încercat şi cheesecake-ul, dar este cam dulce pentru gustul meu. Deserturile nu sunt menţionate în meniu, întrebaţi de ele. Meniul conţine şi mâncare şi chiar sunt curioasă cum sunt hamburgerii.

Cât despre preţuri, nu mai ştiu sigur, dar un latte e cam 13 lei, o prăjitură tot pe acolo, o apă plată 6 lei.

La Plăcinte

Scuzaţi pozele slab calitative. Am fost şi La Plăcinte, un grup de 4 fete (asta ca să nu mă întrebaţi şi voi, ca alţii, dacă am mâncat eu tot ce e în imagine 🙂 ). Am ajuns pe la 6 seara, când localul încă era doar pe jumătate plin, cu toate acestea făcusem rezervare. După o oră se ocupaseră toate mesele, aşa încât e important să faceţi rezervare din timp.

Mi-a plăcut mult cum e amenajat locul (tradiţional bineînţeles). Am primit repede meniul, ne-a fost menţionat în cât timp vom primi comanda. Eu am comandat aripioare de porc cu varză şi ardei iute şi la desert căciula lui Guguţă. Felul principal mi-a plăcut şi nu prea. Era cam condimentat pentru mine. Eu sunt obişnuită să mănânc mai nesărat, cu puţine condimente. Dar a fost interesant, am servit şi eu ceva diferit faţă de ce mănânc de obicei. Desertul pe de altă parte a fost minunat. Căciula lui Guguţă este de fapt o denumire tradiţională pentru clătite cu vişine, cu crema de smântână, ornate cu ciocolată rasă.

Prietenele mele au comandat colţunaşi din cartofi cu ciuperci şi sos de smântână, papanaşi, plăcintă cu dovleac, plăcintă cu cartofi, prune umplute. Clătitele mele au fost declarate cel mai bun desert iar plăcinta cu cartofi cel mai bun preparat.

Preţurile sunt destul de mari. Ce am servit eu + o apă plată m-a costat 50 de lei.

Aş reveni aici pentru deserturi. Vreau sa încerc şi o plăcintă cu mere sau vişine.

Vivo – Fusion Street Food

Îmi doream de mult timp să ajung aici, dar nu aveam cu cine. Nu toţi prietenii mei sunt amatori de hamburgeri…Dar până la urmă am “păcătuit” cu prietena mea cea mai bună, ne-am dus şi am comandat eu un Carnifornication, singurul hamburger fără caşcaval, şi ea un Cheeseburger. Plus cartofi.

Mi-a plăcut foarte mult hamburgerul. Mi s-a părut mult mai bun decât cele de la fast food-uri, unde de fapt nici n-am mai fost de mai bine de jumătate de an. Este saţios, imens (se poate observa din poze), gustos. Şi cartofii la fel, foarte buni la gust. Nici n-am reuşit să-i mâncăm pe toţi.

Şi preţurile sunt decente. Pentru hamburger+cartofi+apă plată am dat 26 de lei.

Localul este interesant amenajat, tineresc. Este destul de aglomerat, pe la ora 7 se ocupaseră toate mesele şi veneau mulţi tineri şi luau şi la pachet.

Frankly Burgers – Palas Mall

M-am bucurat mult când s-a deschis Frankly Burgers în Palas, aşa am avut şi eu ocazia să-i testez fără să fac mare efort cu deplasarea. Prima dată n-am putut să comand pentru că nu acceptau decât plata cash şi eu nu aveam bani decât pe card. A doua oară am fost pregătită, dar sper că totuşi între timp au făcut rost şi de POS-uri.

Eu voiam un burger fără caşcaval, nu prea găseam unul în meniu, mi s-a propus Griletto, eu tot o ţineam că vreau să fie burger, nu grătar de pui şi nu ştiu, cred că nu ne-am înţeles, că până la urmă comanda mea era cu grătar de pui. Dar a fost ok şi aşa. Cartofii erau incluşi în preţ, dacă am înţeles eu bine, şi erau din ăia la cuptor, mai mari şi mai închişi la culoare. A fost bunicel, însă nu prea m-a impresionat. Poate dacă aş fi servit un hamburger mi-ar fi plăcut mai mult.

Nu mai ştiu exact cât m-a costat, oricum, până în 20 de lei.

Quartz Lounge – Palas Mall

Quartz e ultima cafenea descoperită. Ea este de mult acolo dar de-abia acum am ajuns să o apreciez. Mai fusesem aici în urmă cu un an, dar atunci mi s-a părut gălăgioasă. Acum am apreciat meniul bogat şi-mi place să revin pentru un tiramisu delicios şi pentru frappe-urile diverse. Au atât de multe băuturi interesante încât îmi vine foarte greu să aleg. Am băut până acum Caramel Frappe şi Banana Frappe. În combinaţie cu tiramisu e cam mult, e de preferat ca alături de un desert să comandaţi apă. Dar eu eram prea curioasă să le încerc pe toate.

Preţurile sunt cele obişnuite pentru mall: cam 13 lei un desert sau un frappe.

Cam astea sunt locurile noi pe care le-am frecventat. Vreau să mai merg la restaurantul Toujours, de care am auzit numai lucruri bune, la cafenelele Poveşti şi Art Georgies Gallery de pe Ştefan cel Mare, şi să comand mâncare thailandeză de la Wok On By.

Voi aţi mai descoperit locuri noi interesante? Un restaurant cu mâncare bună, o cafenea cu sortimente delicioase?

17
Nov
2014

Weekend la Casa Bunicilor

categories: călătorii, personal, timp liber

Mi-era dor de un weekend liniştit, în care să stau departe de telefon şi net, de aglomeraţia oraşului, de toată campania asta electorală mizerabilă. Aşa că am m-am retras pentru câteva zile la Casa Bunicilor, în Gura Humorului.

Nu e vorba de casa bunicilor mei, ci de pensiunea Casa Bunicilor, o pensiune deosebită, formată din 3 case bucovinene (1880-1920) restaurate, întinsă pe 5 ha de pădure, cu pârâuri şi iazuri de păstrăvi. Noi am stat la Căsuţa Irinucăi, o căsuţa unifamilială cu baie şi 2 locuri de cazare în pat matrimonial la mansardă. Deosebit la această căsuţă este că încălzirea se face la o sobă tradiţională cu lemne, aşa încât poţi avea plăcere să faci singur focul.

Imediat ce-am ajuns la pensiune s-a făcut focul în căsuţa noastră. Am admirat mobilierul autentic, am urcat şi-n mansardă să vedem unde vom dormi, după care ne-am dus fugă la restaurant, înfometaţi după drum. Din păcate n-am făcut poze la ce-am mâncat, dar vă garantez că totul a fost delicios! Eu am ales să mănânc grătar de pui cu sos de hribi şi smântână, plus mămăliguţă. Partenerul a mâncat un şniţel cu caşcaval cu garnitură de cartofi la cuptor şi castraveţi muraţi (foarte buni!). Plus un pahar de vin.

Cât aşteptam masa am făcut cunoştinţă şi cu proprietarul pensiunii care ne-a povestit un pic despre istoria locului, despre cum a găsit cele trei case, cum le-a adus. Ne-a povestit de animăluţele pe care le are pe proprietate (cai, ponei, câini, pisici, găini, curcani, capre, oi, porci, vaci), despre sera unde creşte diverse legume şi ierburi. În afară de aprovizionarea cu alimente precum zahăr, ulei, făină, are în curte tot ce are nevoie pentru hrană. Aşa că la restaurant puteţi fi siguri că veţi mânca mâncare sănătoasă şi ecologică.

După masă ne-am întors la Căsuţa Irinucăi şi am putut să o admirăm pe îndelete. Cuvintele sunt de prisos, sper însă să observaţi cât de frumoasă e din pozele de mai jos. Mobilierul este autentic. De exemplu dulapul din a doua imagine (în partea dreaptă) are 70 de ani vechime. La soba din prima imagine am făcut foc. Ne-am chinuit puţin la început, nu aveam hârtie, nu aveam chibrituri, dar am învăţat şi a fost o adevărată plăcere. Am tot stat la gura sobei, am admirat focul, am ascultat trosnetul lemnelor. Am folosit şi plita – am făcut ceai de câteva ori.

La masa din imagine am mâncat bucate tradiţionale, cumpărate din piaţa din Gura Humorului: zacuscă cu hribi, dulceaţă de mure, sirop de brad, caş, pâine de casă.

Dormitorul se află la mansardă. Urci câteva scări şi ajungi la cel mai cochet dormitor pe care l-am văzut în ultima perioadă. Un pat matrimonial se întinde pe toată lungimea camerei, alături de un rând întreg de cărţi. Este prezent şi un televizor, care însă rapid a fost scos din priză pentru a face loc încărcătoarelor de laptop şi telefon.

Căsuţa beneficiază bineînţeles şi de baie proprie, cu duş. Este apă caldă, chiar fierbinte. N-am pozat baia, dar ea este situată la parter, vis-a-vis de uşa de la intrare.

Fiecare geam al căsuţei este orientat către o privelişte frumoasă. Nu este ceva întâmplător, aşa a dorit proprietarul. Nu sunt geamuri către muntele de lemne din spate sau către parcare, ci doar către pădure, iaz, balansoare.

Ne-am plimbat pe domeniu, am văzut iazul cu păstrăvi, sera, grajdul cu animale. M-am jucat cu Junior, căţelul care numai junior nu este, cu pisicile, m-am relaxat într-un hamac, m-am legănat în balansoar.

Este un loc tare frumos, liniştit, aproape de natură. Eşti înconjurat de animăluţe prietenoase (căţelul şi pisicile vin după tine, miorlăie, vor mângâiaţi, alintaţi şi bineînţeles hrăniţi), de un personal prietenos şi dornic să îţi facă şederea cât mai plăcută. De aceea eu zic că merită.

La final să vă zic şi de preţuri, că şi astea-s importante. O noapte de cazare la Căsuţa Irinucăi este 150 lei. Puteţi face focul de ori câte ori doriţi, lemne sunt la discreţie, dacă nu doriţi să vă ocupaţi de foc, vă ajută cei de la pensiune. Preparatele la pensiune au preţuri precum: 11 lei ciorba de legume sau fasole, aproximtiv 15 lei ciorba rădăuţeană sau cu carne (fiindcă ciorbele sunt proaspete, nu găsiţi toate sortimentele, în fiecare zi se găteşte de dimineaţă un fel de ciorbă), 21 lei grătar de pui cu sos de hribi şi smântână, 8 lei clătite cu dulceaţă de casă, 5 lei un pahar de vin, 3 lei un ceai. Cam atât îmi amintesc.

Îmi voi aminti mereu cu drag de weekendul tradiţional şi liniştit la Casa Bunicilor. Şi acum că ne-am reîncărcat bateriile, ne reîntoarcem la muncă. Vă urez spor, să aveţi o săptămână cât mai frumoasă!

03
Nov
2014

Ce-am făcut la Bucureşti – a treia zi

categories: călătorii, personal, timp liber

La fel ca şi în ziua precedentă, mi-am început ziua cu o cafea bună, un sandviş şi Google Maps-ul deschis. Am selectat cam ce aş vrea să văd, m-am orientat să văd unde sunt localizate şi-am pornit la drum. Din păcate vremea nu mai era aşa frumoasă, era mohorât şi mai picura, dar nu m-am descurajat pentru că mai aveam o mulţime de văzut.

Din zona Tineretului unde eram cazată m-am dus cu metroul (am cumpărat bilet pentru întreaga zi – 6 lei) în zona Aviatorilor. Aici am început programul de vizite cu Muzeul Satului, bilet 10 lei. Am început să mă plimb printre gospodării, mori de vânt, mori de apă, fântâni, biserici şi troiţe, am citit istoricul caselor care îmi plăceau (le-aş fi citit eu pe toate, dar picura şi mi-era teamă să nu mă prindă ploaia fără umbrelă şi departe de metrou), m-am jucat cu pisicile muzeului. Multe pisici mai erau, foarte prietenoase, obişnuite cu lumea şi doritoare de afecţiune. Ofereau o imagine chiar autentică satului, să le vezi cum dorm pe prispa caselor, cum se plimbă prin camerele gospodăriilor sau prin curţi.

Am tras cu ochiul în case, să observ camerele, mobila, obiectele tradiţionale. M-am plimbat pe aleile de lângă Lacul Herăstrău şi-am admirat morile de vânt şi de apă. M-am simţit mândră când am văzut grupuri de turişti străini, impresionaţi de ceea ce văd, făcând numeroase poze şi punând multe întrebări ghizilor. M-am relaxat şi m-am simţit pur şi simplu liniştită pentru că zona este superbă, în special acum toamna, cu covoarele de frunze multicolore aşternute peste tot.

La Muzeul Satului am găsit şi cele mai frumoase suveniruri din Bucureşti (sau cel puţin din locurile unde am fost eu). Cred că am stat 30 de minute în magazin încercând să mă decid ce să cumpăr. Şi deşi nu voiam să cheltui bani, tot am dat aproape 100 de lei. Am cumpărat brelocuri, calendare, magneţi de frigider, suporturi pentru căni. Mi-au plăcut şi păpuşile (gen Barbie) îmbrăcate în costum tradiţional. Tare am fost tentată să-i cumpăr una nepoţelei mele, dar erau 90 de lei…depăşeam cam mult bugetul.

După Muzeul Satului m-am dus spre Parcul Herăstrău. Aici mai fusesem, v-am şi povestit aici, dar acum l-am văzut mai pe îndelete. În loc să intru în parc direct din Muzeul Satului, am înconjurat un pic şi m-am dus pe la intrarea cu Hard Rock Cafe. Nu a fost intenţionat, pur şi simplu nu am ştiut şi nici nu m-am orientat grozav. Dar dacă tot am văzut Hard Rock Cafe, am zis să intru, să văd şi eu cum este această cafenea celebră. Am ajuns acolo fix la deschidere, la ora 12, m-am aşezat la o masă în cafeneaua goală şi am comandat o cafea. Am rămas cam şocată de preţurile la mâncare, mi s-a părut extrem de mult 50-70 lei un hamburger. Nu zic că nu merită, dar eu una n-aş putea să cheltui aşa mulţi bani pe aşa ceva, nu mă lasă conştiinţa.

Una peste alta, mi-a plăcut cafeneaua, am admirat obiectele cu autograf expuse, chiar am stat lângă chitara semnată de cei de la Metallica. Cu siguranţă seara e o atmosfera grozavă, mai ales dacă eşti fan muzică rock.

După cele 30 de minute de relaxare la Hard Rock Cafe, am continuat cu vizitarea Parcului Herăstrău. M-am dus spre Insula Trandafirilor, loc unde nu mai fusesem. M-am oprit lângă Monumentul Părinţilor Fondatori ai Uniunii Europene, am citit despre fiecare în parte. M-am plimbat pe alei, m-am oprit pe o băncuţă să mă uit mai bine la frumuseţea care mă înconjoară. Am continuat apoi cu restul parcului, mi-am cumpărat un hot dog, am adunat ghinde de pe jos (îmi plac la nebunie, mă gândesc să adun câteva zeci şi să le pun într-un vas în casă). Mă gândeam să mă duc şi la acvariul din parc, dar nu mai aveam bani cash la mine şi deşi se putea plăti cu cardul, nu prea am avut încredere să achit la chioşcul ăla…

Din Herăstrău m-am îndreptat spre metrou şi m-am dus spre Piaţa Unirii. Aici am intrat la Unirea Shopping Center, care nu m-a impresionat deloc, este un fel de Moldova Mall din Iaşi, cu magazine micuţe. În 10 minute am ieşit de acolo şi m-am dus spre Centrul Vechi, unde iarăşi nu mai fusesem niciodată. M-am plimbat pe străduţe, mi-a plăcut atmosfera, cafenelele, restaurantele, boutique-urile, dar n-am intrat nicăieri, doar le-am admirat. Iar când mi-a ieşit în cale Muzeul Naţional de Istorie a României m-am oprit, cu gândul să văd ce e acolo. Habar n-aveam că voi găsi parte din tezaur, inclusiv brăţările dacice, şi copia fidelă după columna lui Traian.

În camera de la subsol cu tezaurul am rămas cred cel puţin o oră. Am citit despre fiecare descoperire, m-am uitat cu atenţie la fiecare exponat. Brăţările dacice mi-au atras atenţia, precum şi povestea furtului lor şi vânzării peste hotare. Între 1999 şi 2001, 24 de brăţări din aur au fost descoperite la Sarmizegetusa şi vândute în afara ţării de bande organizate de jefuitori de comori. Statul a recuperat 13 momentan. Ce nu înţeleg eu este cum de până în 1999 aceste brăţări n-au fost descoperite de arheologii noştri. Am avut la dispozite atâtea sute de ani şi nu s-a găsit nimic, şi gata, vin nişte jefuitori de comori, le găsesc, le duc în alte ţări şi trebuie alocate atâtea eforturi pentru a fi recuperate. Nu ştiu, noi nu avem specialişti care să caute, să investigheze, să exploreze pentru a găsi astfel de exponate preţioase?

Dar să trecem peste asta. Mi-au mai plăcut foarte mult bijuteriile monarhilor români, mai ales că fiind mai recente sunt mai bine şi mai atent lucrate. Am admirat diamantele de sute de carate, smaraldele, rubinele.

După tezaur, m-am dus şi-am văzut şi copia după columna lui Traian, am citit şi informaţiile despre cum au fost făcute aceste copii, cum au fost aduse în România. Interesant, deşi nu m-a fascinat la fel ca tezaurul.

La ieşirea din muzeu am observat şi statuia Traian cu lupoaica, celebră pentru hidoşenia sa. :)) Am pozat-o, m-am pozat cu ea şi am plecat mai departe şi-am dat şi peste Statuia Lupoaicei. M-am îndreptat apoi spre Hanul lui Manuc iar când am ajuns în faţa sa, am rămas fără baterie la telefon, semn că trebuie să mă îndrept de acum spre hotel. L-am mai admirat puţin de afară şi am plecat. Am luat metroul, am coborât la staţia Tineretului şi după 5 minute în camera de hotel, am coborât să iau masa, la acelaşi hotel Stradivari’s. Am mâncat aici o ciorbă de văcuţă delicioasă + clătite cu ciocolată şi banane. Dacă ştiam că peste doar 2 ore vom merge iarăşi la masă, la o pizza delicioasă la Cucina di Casa, de data asta cu prietenii noştri, aş fi mâncat mai puţin. 🙂

Ziua însă nu s-a terminat, am avut şi peripeţii şi anume o urgenţă stomatologică a partenerului de drum. Când te apucă durerile de dinţi tocmai la ora 10 seara şi eşti în Bucureşti, atunci poţi apela cu încredere la Stephanie’s Dental, noi am fost foarte mulţumiţi. Bineînţeles că am căutat pe net, mulţi spuneau că au program non stop, dar de fapt nu era aşa sau programul lor non stop însemna până la 10 seara. Chiar unul din acele cabinete cu program până la 10 seara ne-a recomandat Stephanie’s Dental şi după ce ne-am informat şi noi online, am ales să mergem la ei. Au 3 sedii, preţuri decente (100 lei/urgenţă) iar cel puţin la cel care am fost noi, Clinica de la Afi Palace, doctoriţă era de treabă, lucra bine şi serios.

Şi aşa am mai încheiat o zi. Mai urmează încă o zi de plimbări şi vizite, pe care o să vi-o povestesc cât de curând.

Prima zi: aici

A doua zi: aici

27
Oct
2014

Ce-am făcut la Bucureşti – a doua zi

categories: călătorii, personal, timp liber

Dacă prima zi a fost una relaxantă, cu o mică plimbare în parc, a doua zi la Bucureşti a fost una plină de acţiune. Mi-am început ziua cu o cafea bună, cu planuri scrise pe o bucăţică de hârtie şi cu Google Maps în faţă ca ajutor. Încet mi-am făcut curaj să mă ridic din pat şi să mă duc spre metrou. Am cumpărat bilet, pentru 2 călătorii, am cerut o hartă a metroului, cu traseele şi am plecat spre Piaţa Victoriei.

Primul loc spre care m-am îndreptat a fost Muzeul Antipa (Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa). Mi s-a părut cam piperat preţul, 20 lei, dar la final pot spune că a meritat pe deplin! Vizita a început la demisol, unde este prezentată Biodiversitatea României şi sunt marcate cele cinci bioregiuni de ţară: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică. Am continuat spre parter unde Fauna Mondială este prezentată după criteriul biogeografic. La Etaj am aflat mai multe despre originile şi evoluţia vieţii, palentologice, lumea insectelor şi complexitatea speciei umane. Am putut vedea aici colecţiile geologice (minerale, roci, geme, litofize şi lemne silicifiate, meteoriţi şi tectite), colecţiile de paleontologie (fosile), colecţia de anatomie (organe şi sisteme, embrioni, dezvoltarea la diverse specii de vertebrate şi nevertebrate păstrate în formol, mulaje), colecţiile de etnografie şi antropologie), colecţiile entomologice. Am văzut şi expoziţia temporară “Zoo Monetar – Fauna lumii pe bancnote şi monede”, dar nu pot spune că aşa ceva mă interesează în mod deosebit.

Cel mai mult mi-a plăcut să văd toate acele animale şi să aflu informaţii despre fiecare din ele. În faţa fiecărui exponat este un calculator unde poţi selecta unul din animalele din faţa ta pentru a citi diverse informaţii despre el.

Foarte mult mi-au plăcut şi colecţiile geologice, în special meteoriţii (pentru prima dată în viaţă am văzut un meteorit – de fapt mai mulţi) şi gemele, mai ales imitaţiile de diamante. Sunt prezentate imitaţii pentru cele mai mari sau mai celebre diamante din lume.

De interes pentru mine a fost şi zona în care se prezintă detaliat informaţii despre celule şi ADN.

În afară de colecţii, mi-a plăcut modul de organizare a muzeului, curăţenia, prezenţa tehnologiei (acel ecran touchscreen, un fel de tabletă, cu informaţii despre animalele sau subiecţii din fiecare colecţie), prezenţa băncilor pentru relaxare, politeţea angajaţilor.

Recomand vizitarea acestui muzeu, mai ales dacă aveţi copii, duceţi-i acolo, o să aibă ce învăţa şi o să le placă cu siguranţă.

După vizitarea muzeului am trecut şi pe la Cafe Antipa, cafenea în interiorul muzeului. Am comandat un Peanut butter Mocha, a fost destul de bun. Mi-a plăcut cafeneaua, am remarcat şi terasa, cred că e un loc frumos de relaxare vara. Preţurile mi s-au părut măricele, asemănătoare cu cele din cafenelele din Palas, Iaşi.

După 30 de minute de relaxare la cafenea, a urmat Muzeul Naţional al Ţăranului Român, preţ de intrare 8 lei. Acest muzeu, deşi foarte interesant, nu a fost tocmai preferatul meu. Mi-a plăcut casa lui Antonie Mogoş (casa-n casă), o casă din lemn lucrată de meşterul ţăran.

Foarte mult mi-a plăcut şi ţesătura din imaginea de mai jos (pentru mesajul de pe ea) şi reţetele culinare pentru preparate specific româneşti, pe care-mi pare rău că nu le-am pozat, să le fac şi eu acasă.

Am ieşit din muzeu, m-am mai plimbat prin zonă, am văzut Palatul Victoria, şi m-am îndreptat către Parcul Kiseleff. Acesta, deşi frumos, nu m-a dat pe spate, mi s-a părut asemănător Parcului Copou din Iaşi. Am zăbovit oleacă pe o bancă după care, presată de faptul că nu mai aveam baterie la telefon (şi aveam nevoie pentru hartă şi pentru a transmite din când în când partenerului de drum că sunt ok şi nu m-am rătăcit 🙂 ), m-am îndreptat spre hotel.

Era şi ora prânzului aşa că m-am dus la restaurantul Stradivari’s, situat chiar la parterul hotelului. Mi se pare un loc drăguţ amenajat, pe nuanţe de mov (una dintre culorile mele preferate), cu un meniu destul de diversificat şi personal prietenos şi eficient. Am mâncat o pizza delicioasă (cea din imaginile de mai jos). Preţurile mi s-au părut decente pentru Bucureşti, am lăsat acolo 30 lei pentru pizza+sos dulce+apă plata+bacşiş.

A urmat o binemeritată pauză, m-am relaxat un pic în hotel, după care am ales un obiectiv turistic din apropierea hotelului, Parcul Carol I. Şi acesta m-a surprins plăcut, nu credeam că este atât de mare şi frumos.

Primul lucru pe care l-am remarcat în parc a fost Memorialul Eroilor Neamului. apoi Monumentul Eroului Necunoscut. Am continuat să mă plimb prin parc, am luat aleile la rând, am înconjurat lacul de agrement din parc, şi m-am îndreptat către cealaltă ieşire, cu gândul să ajung la strada Xenofon, de care-mi zisese Alina.

Dacă m-aţi întreba ce mi-a plăcut cel mai mult în Bucureşti, mi-ar fi simplu să răspund: Muzeul Antipa şi stradă Xenofon, pictată de Eva Radu. Această din urmă este una dintre cele mai frumoase străzi pictate din lume. Am urcat şi coborât scările de vreo 2 ori, am admirat şi frumoasa alee Suter spre care dă strada Xenofon, casele de acolo, hotelul Carol Parc, am făcut vreo 20 de poze, şi într-un final m-am îndreptat spre hotel pentru că se înnoptase de acum.

Şi cam asta a fost a doua mea zi la Bucureşti. Despre prima puteţi citi aici. Va urma. 🙂