Săptămâna trecută am ajuns la Bucureşti cu treabă şi m-am gândit că dacă tot stau aproape o săptămână în oraş, să mă apuc să vizitez câte ceva. Şi acel “câte ceva” s-a transformat într-un maraton de vizitare: Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului Român, Parcul Kiseleff, Parcul Herăstrău, Parcul Tineretului, strada pictată Xenofon, Parcul Carol I, Grădina Cişmigiu, Muzeul Antipa, Palatul Cantacuzino şi Muzeul George Enescu, Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Vechi, Piaţa Revoluţiei şi multe altele. În câteva articole vă voi povesti pe îndelete ce-am văzut şi ce mi-a plăcut.
În prima zi n-am făcut mare lucru. Adusesem cu mine o mulţime de cărţi, laptopul, mă gândeam ca în timpul liber să stau în cameră şi să-mi caut de treabă. Mi-era un pic teamă de necunoscut, de ideea de a vizita singură un oraş (partenerul de drum avea cursuri toată ziua), ba nici nu credeam că vreau să văd ceva.
Cum Parcul Tineretului era la 2 paşi de hotel, mi-am făcut curaj şi m-am dus să-l văd şi să mă plimb puţin, încurajată şi de vremea frumoasă (de care am beneficiat toată săptămâna). Şi aşa am fost prinsă de frumuseţea unui oraş pe care până acum îl vedeam ca fiind doar un oraş mare, aglomerat, agitat.
Parcul Tineretului este imens. Cred că mi-a luat vreo 2 ore să mă plimb pe indelelete. Dimineaţa devreme, pe o vreme superbă cu temperaturi de 20-23 de grade, este extrem de relaxant şi plăcut să te plimbi prin parc. Nu erau foarte mulţi oameni, nu erau copii gălăgioşi, nu erau câini vagabonzi.
M-am îndreptat spre Lacul Tineretului şi încet, încet, l-am înconjurat. Din când în când mă opream să admir raţele care se plimbau ţanţoşe pe lac, sau să admir frunzele de un colorit bogat, caracteristic toamnei. Nu m-am putut abţine să nu imortalizez tot ce am văzut frumos în parc. Şi acum mă bucur de aceste poze, de care sunt mândră, chiar dacă nu-s cele mai frumoase, fiind făcute cu telefonul. Am ajuns într-un punct în care chiar şi cu aparatul foto în geantă, pur şi simplu mi-e mai comod să fac totul cu telefonul.
Vizitarea acestui parc mi-a deschis ochii la ce aş putea face zilele următoare. Ajunsă în camera de hotel am deschis Google Maps şi am început să caut obiective turistice. Mi-am făcut o listă şi mi-am promis că a doua zi, cu ajutorul metroului, voi cuceri Bucureştiul. 🙂
Spre seară, după terminarea cursurilor, ne-am întâlnit cu nişte prieteni, am mâncat o pizza bunăăă (mulţumesc Daniela! 😛 ), făcută în casă, şi nişte dulciuri la fel de bune. Şi aşa s-a încheiat prima zi din cele câteva zile superbe petrecute în Bucureşti.
Va urma. 😛
Prima dată am auzit de Catan de la un coleg de serviciu. El a fost şi cel care ne-a arătat cum se joacă, ne-a explicat ce e cu extensiile şi ne-a şi bătut de câteva ori. Şi chiar dacă n-am câştigat din prima, am iubit acest joc. Nu jucam ca să câştig, jucam ca să petrec timpul cu prietenii mei într-un mod cât mai plăcut.
