Archive of ‘personal’ category

Planuri pentru aprilie

Din martie încoace simt că tot ce fac este să plătesc facturi. Impozite, RCA, CASCO, gaz, electricitate, verificare gaz, ITP, revizie, întreţinere, diverse comisioane, rate. Aşa se întâmplă mereu, se adună în lunile astea, martie şi aprilie, majoritatea cheltuielilor de peste an. Aştept să se termine, nu mai sunt chiar multe de plătit, până ajung la normalitate. Adică facturile lunare obişnuite.

Sper să mai rămână nişte bani luna asta şi pentru programarea unei mici călătorii. Sunt câteva locuri pe care tare îmi doresc să le vizitez cât de curând posibil. Şi anume:

Citeste in continuare: Planuri pentru aprilie

Tu ce faci ca să eviţi o viaţă monotonă?

De ceva timp viaţa mea urmează un anume tipar: serviciu, casă, mâncare, relaxare (tv, citit). Fără nimic în plus, fără chef de altceva în plus. Ieşiri în oraş? Excursii? Proiecte? Nu, nu şi nu: “sunt prea obosită”, “e urât afară”, “n-am chef”, “nu vreau să cheltui bani”.

Şi aşa am ajuns într-un punct în care deşi sunt mulţumită şi liniştită, mă uit cam cu regret la viaţa de la 25 de ani, când în afară de faptul că scriam des pe blog, mai şi mergeam la conferinţe, înfiinţam şi frecventam Clubul de Carte, lucram part time la diverse proiecte, realizam bijuterii handmade. O admir nespus pe Raluca care frecventează şcoala de patiserie, face flori de hârtie, călătoreşte şi citeşte, asta în afară de job-ul de zi cu zi. Deci de putut se poate, probabil e o chestie de vârstă, îţi mai pierzi din entuziasm odată cu trecerea timpului.

Citeste in continuare: Tu ce faci ca să eviţi o viaţă monotonă?

De ce mai amâni?

Avem tendinţa de a tot amâna, de a tot aştepta ceva mai bun sau mai potrivit, de a alege ce e mai uşor şi mai confortabil pentru acum. Şi aşa trece viaţa pe lângă noi, trec oportunităţile şi ne trezim că ajungem într-un punct în care nu mai putem da înapoi şi nu ne mai putem îndeplini visele.

Acum vreun an şi ceva am început să mă gândesc la ce îmi mai doresc să obţin în această viaţă. Mi-am făcut o listă, am luat în considerare toţi factorii, şi dintre toate am ales ceva. Nu contează ce-am ales şi de ce-am ales acel ceva, important e că am început din acel moment să lucrez la îndeplinirea acelui vis. Poţi visa să călătoreşti, să-ţi construieşti o casă, să faci nuntă, dar adevărul e că bugetul şi timpul nu-ţi vor permite să le faci pe toate, în acelaşi timp. Trebuie să-ţi setezi priorităţile.

Citeste in continuare: De ce mai amâni?

Zile cu ger

Şi, cum vă petreceţi aceste zile frumoase cu ger, zăpadă şi viscol? E un clişeu de acum să te plângi de vreme, dar sunt atât de săturată de frig şi de iarnă, încât nu mai pot. Din octombrie până acum parcă numai zile urâte am avut.

Mi-e atât de dor de primăvară, de temperaturi de 20 de grade, de soare, de bujori, nici nu vă puteţi imagina. Aşa am realizat şi că noul meu anotimp preferat este primăvara, singurul în care avem parte de vreo 2 săptămâni (maxim) de vreme perfectă, nici prea cald, nici prea rece.

Citeste in continuare: Zile cu ger

Excursie prin ţară: Băile Felix

După prima zi la Colibiţa ne-am îndreptat către Băile Felix. De 15 ani tot aşteptam să mă întorc în locul unde a început relaţia mea. Îmi doream să revăd parcul în care ne plimbam, lacul, ştrandul, căminul în care am fost cazaţi.

Băile Felix după 15 ani mi s-a părut un loc nou. Nu mi-am amintit mai nimic dar asta şi din cauză că totul este schimbat. Am avut un pic de ajutor la recunoaşterea locurilor şi aşa am dat peste  căminul în care am fost cazaţi. Nu sunt 100% sigură că acesta este (cel din imaginile de mai jos), dar este pe strada corectă, balcoanele şi geamurile seamănă cu ce-mi mai amintesc. Nu ştiu cât se observă din imagini, dar este o clădire degradată, distrusă, cu geamuri sparte, cu cărămizi căzute. Mai este un cămin de studenţi sau elevi asemănător exact lângă, şi acela tot distrus. Nu înţeleg cum de au ajuns în acest hal. Sunt clădiri situate în centrul staţiunii, imediat lângă parc sau lângă ştrand. Au un potenţial enorm, ar putea fi transformate în spaţii de cazare. Trist momentul, îmi tot aminteam cât de bine ne-am distrat aici, ce frumos a fost. Aş putea spune că a fost una din cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Băile Felix

Excursie prin ţară: Colibiţa

Anul acesta ne-am gândit să mai facem o excursie prin ţară, după modelul celei din 2012. Partea frumoasă e că România este o ţară superbă, cu atât de multe de oferit, încât două săptămâni de călătorii, la care se adaugă zile întregi din ani diferiţi, nu sunt suficiente pentru a vedea tot ce e de văzut.

Am început excursia noastră cu Colibiţa. Acum câţiva ani am văzut pe Facebook poze de la un teambuilding organizat la Fisherman’s, în Colibiţa, şi am fost impresionată de loc. De atunci mi-am tot dorit să ajung acolo şi în acest an mi s-a îndeplinit dorinţa.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Colibiţa

Pisica de sub capotă

Începutul meu de săptămână m-a lăsat fără cuvinte. Pe scurt, despre ce e vorba: viaţa unei pisici a fost salvată de norocul ei imens şi de o serie de coincidenţe.

Am rămas fără lichid de parbriz în rezervor de vreo 3 săptămâni. Aveam soluţie în maşină, dar pur şi simplu ba uitam şi îmi dădeam seama când deja eram în mişcare, ba mi-era lene. Geamul era curat, îl mai spălam când mergeam la benzinărie. Luni dimineaţă însă, când m-am urcat în maşină, am găsit geamul murdar din cauza copacilor. De data aceasta chiar nu puteam pleca aşa. Erau 2 posibilităţi. Ori îmi turnam rapid nişte apă pe parbriz, cât să-l curăţ şi să pot pleca, ori puneam lichid în rezervor. Eram şi pe fugă, nu voiam să mă murdăresc şi trebuie să recunosc, mi-era şi lene. Dar am luat decizia să pun lichid în rezervor.

Citeste in continuare: Pisica de sub capotă

De pe la bloc

apartments-924786_640Luna iunie nu pare a fi una benefică pentru cardul meu, pentru că se pare că tot apar diverse cheltuieli neprevăzute.

Vă amintiţi că vă povesteam acum câteva săptămâni despre asfaltarea aleei din faţa blocului? După doar 2 zile de la finalizarea lucrării, a apărut pe uşa scării de bloc un anunţ cum că reparaţia trotuarului a costat în jur de 7000 de lei şi sumele care trebuiau să fie date de fiecare proprietar de apartament, în funcţie de câţi metri pătraţi are acesta. În cazul meu ieşea o sumă de 600 de lei, care putea fi dată în rate. Şi eram invitaţi la asociaţie să discutăm.

Citeste in continuare: De pe la bloc

Atunci şi acum

d61ad48c0e1d35d4f3ebd4e11731c7a0

Din obişnuinţă probabil intru în fiecare zi pe acest blog. Şi mă întristez când văd că n-am mai publicat nimic nou, că n-am povestit despre diverse lucruri care mi s-au întâmplat, că găsesc mereu motive să şterg orice draft început, cu gândul că lasă, mâine o să ai mai mult chef, mai multă inspiraţie, un subiect mai bun despre care poţi scrie.

Citeste in continuare: Atunci şi acum

1 2 3 50