Anul trecut am făcut cea mai bună alegere în legătură cu vacanța noastră la mare. Am închiriat un apartament. Am fost atât de mulțumiți încât vreau să recomand și aici această soluție, este varianta ideală mai ales pentru familiile cu copii mici.
Noi am ales zona Mamaia Nord pentru că este liniștită, mai puțin aglomerată ca Mamaia sau restul stațiunilor. Ai de toate în zonă, de la Lidl sau alte supermarket-uri, la farmacii, restaurante și activități pentru copii. Am stat în această zonă și în 2018, la Nayino Resort Hotel, care ne-a plăcut mult, dar acum căutam ceva mai spațios.
Una dintre cele mai frumoase amintiri din copilăria mea este aceea în care am fost cu sora mea la bibliotecă, am răsfoit cărți, mi-am ales câteva. Din păcate nu am frecventat biblioteca atât de des precum mi-aș fi dorit. Când am redescoperit plăcerea de a citi, nici nu mă gândeam la posibilitatea de a împrumuta cărți, le cumpăram pur și simplu, așteptam mereu reduceri ca să le prind la un preț bun. Au fost bineînțeles și cărți pe care nu mi le-am permis și care stau în wishlist de ani de zile.
N-am scăpat nici noi de COVID, oricât de tare ne-am protejat. Cred că este aproape imposibil să nu te îmbolnăvești, dacă ai copii la grădiniță/școală. Nu poți cere unor copii de 3-4 ani să poarte mască, nu ore întregi cel puțin.
Motivul din cauza căruia ne-am îmbolnăvit contează mai puțin. Să vă povestesc cum a fost experiența noastră cu COVID. Luați in considerare că ne-am îmbolnăvit cel mai probabil cu Omicron și noi, adulții, suntem triplu vaccinați cu Moderna.
Pentru că în aceste zile a apărut informația cum că este disponibilă a 4-a doză de vaccin anti-covid (recomandată în special pentru persoanele vulnerabile), m-am gândit să vă povestesc experiența mea cu primele 3 doze.
Contrar tuturor așteptărilor, am reușit să o alăptez pe Ilinca 2 ani și 3 luni. Astăzi vă voi povesti de ce am ales să o înțarc și cum am făcut asta. Încă sunt uimită de cât de ușor a decurs totul.
În timpul sarcinii m-am îngrășat cu 17 kg. De fapt este posibil să fie mai mult, după 17 kg am renunțat să mă mai cântăresc. Mai multe detalii despre cum am ajuns la această greutate găsiți în articolul cu “Jurnal de sarcină“, n-o să reiau aici.
Speram ca în momentul în care ajung acasă, după naștere, să fiu cu măcar 10 kg mai ușoară, așa că a fost destul de șocant când am văzut pe cântar o scădere de doar vreo 4-5 kg. Nu-mi ieșea nici la calcul, Ilinca a avut aproape 3 kg, am stat 3 zile în spital și am mâncat doar supă strecurată, tot lichidul din stomac…de ce doar atât?
Dacă ar fi să spun doar câteva lucruri despre cum s-a desfășurat petrecerea nunții mele aș spune că am reușit să o organizăm în felul nostru. Nu 100%, dar am făcut cam ce am vrut noi, am renunțat la ce nu ne-a plăcut și consider că a fost un eveniment destul de relaxant. Nu în stilul nunților tradițional românești.
Mi-am amintit de nuntă, care a avut loc în 2016 (cununia religioasă), după ce am fost la o alta, organizată chiar și mai modern decât a mea. Și m-am bucurat să constat că lucrurile încep să se mai schimbe. Se renuntă la tradiții inutile și neplăcute, se renunță la petrecerea de peste noapte, la muzică cu hituri din anii 90.
M-am căsătorit de ceva timp, am preluat numele soțului. Până aici totul bine și frumos. Citim de multe ori despre nunți, despre cât de frumos a fost evenimentul, despre viața de tineri căsătoriți. Dar nu prea am auzit să se plângă doamnele de ce le așteaptă imediat după căsătorie, după ce își schimbă numele.
Schimbarea numelui este un proces extrem de anevoios. Necesită ore întregi de stat la coadă, zeci de formulare, nervi, bani.
În România trebuie să-ți schimbi individual fiecare act, la majoritatea dintre ele fiind dat ca termen o lună, după care pot să-ți dea amendă. Având în vedere că doar la buletin durează vreo 10 zile până e gata, mai rămân vreo 20 de zile în care trebuie să-ți rezolvi toate celelalte acte. Și se presupune că în perioada aia te duci și tu în luna de miere sau măcar te relaxezi, că nunta nu a fost chiar un eveniment ușor de organizat.
Ce acte trebuie schimbate după căsătorie
BULETIN (CARTE DE IDENTITATE) – În primul rând trebuie să-ți schimbi buletinul. Fără buletin nou, nu poți schimba nimic altceva. Costul schimbării buletinului nu e unul mare, vreo 12 lei. În Iași te poți programa online pentru schimbare buletin. Dacă însă te-ai căsătorit vara, când sunt veniți în țară românii din străinătate, este destul de probabil să nu găsești prea ușor vreun interval orar liber, pentru rezervare online. Așa că te duci, iei un număr de ordine și stai la coadă. Cu puțin noroc reușești să intri după vreo oră de așteptare. După vreo 7-10 zile trebuie să revii să-ti ridici buletinul. În funcție de norocul fiecăruia și de perioada (vara și toamna e mai aglomerat), poți sta la coadă și o oră, dacă nu mai mult, doar ca să-ti ridici buletinul.
TIMP NECESAR – cu aproximare, trebuie să-ți iei liber vreo 2-3 ore de la birou să depui documentele pentru buletin și vreo 2-3 ore ca să-ți ridici buletinul.
PERMIS CONDUCERE – Iarăși, în funcție de noroc, ai de stat la o coadă mai mare sau mai mică. Eu mi-am schimbat în 2014 permisul de conducere (expirase) și am stat vreo 3 ore la coadă. M-am căsătorit în 2015 și a trebuit să-l schimb din nou, dar de această dată am stat doar o oră la coadă. Coadă este și la casieria CEC, unde trebuie depusă suma de 65 LEI pentru schimbare permis, o suma deloc mică. Permisul de conducere îți vine acasă, prin curier, deci măcar nu mai trebuie să revii și să stai la altă coadă ca să-ți ridici documentul.
TIMP NECESAR – vreo 2-3 ore liber de la serviciu ca să-ți rezolvi cu permisul de conducere. Atenție, nu la prânz, au pauză de masă o oră.
CERTIFICAT ÎNMATRICULARE MAȘINĂ – Aici ai parte garantat de cozi enorme. La această coadă stau toți cei care vor să-și înmatriculeze mașinile și nu sunt deloc puțini. De fiecare dată când am trecut pe acolo, la acel ghișeu era cea mai mare coadă, până aproape de ieșire. Nu știu cât costă, probabil în jur de 50 lei.
TIMP NECESAR – 3-4 ore, în funcție de noroc.
BĂNCI – Unde ai conturi bancare, carduri, rate, trebuie să mergi cu buletinul, să-și facă copie, să facă modificările necesare.
TIMP NECESAR – în funcție de bancă, la ING de obicei se mișcă rapid și nu sunt cozi. Calculați și voi cu câte bănci colaborați, unde au sediile, dacă se găsește rapid loc de parcare, cât de mult se așteaptă să vorbiți cu un consilier. Nu cred că reușiți să rezolvați problema în mai puțin de 30 minute/banca.
PFA, I.I – Ai PFA, II? Atunci trebuie să aduci modificările necesare, se va schimba numele, te va costă ca și cum faci firma nouă. Vreo 100-200 lei. Plus ștampila nouă, că va fi un nume nou (cât mai costă și aia, 50-100 lei?).
TIMP NECESAR – dacă faci tu modificările, mergi tu la Registrul Comerțului, o zi întreagă.
FIRME – Ești acționar, administrator la firme? Trebuie făcute modificările necesare în acte, te costă orice modificare în actul constitutiv, din câte știu eu în jur de 300 lei.
TIMP NECESAR – dacă faci tu modificările, mergi tu la Registrul Comerțului, o zi întreagă.
CONTRACTE SERVICII – La EON de exemplu nu se face un act adițional, ci îți închid contractul pe care îl ai și deschid alt contract. La RDS e mai simplu, fac un act adițional. La toți acești furnizori trebuie mers, stat la cozi, prezentat acte, pierdut timp fix degeaba.
TIMP NECESAR – probabil o zi întreagă.
CONTRACTE – de chirie, prestări servicii, orice fel de contract pe care îl ai tu ca persoană fizică trebuie modificat. Presupun că e suficient un act adițional. Dar cu bătaie de cap, asta e clar.
PRIMĂRIE – plătești impozite pe casă, mașină? Trebuie mers și la primărie, Dumnezeu știe la ce cameră (update: camera 4 sau 5), ce etaj, cu ce acte (nu se știe, să ai de toate, copie și original certificat de căsătorie, buletin soție, buletin soț dintr-un motiv pe care nu-l înțeleg – mă mir că nu vor să vadă și poze cu cei doi soți), ca să îi informezi că te-ai căsătorit, să facă modificările necesare. Probabil va trebui să mergi de vreo 2 ori, pentru că nu știi cu ce să mergi și sigur te vor mai trimite după câte ceva.
Mai sunt și altele? Probabil. Oricum, casă de piatră! Spor la stat la cozi (ai 5 zile libere cadou de la stat – tocmai bune pentru a fi folosite în acest scop) și plătit o grămadă de bani!
P.S. Acest articol a fost scris în 2015, nu cred că s-au modificat multe de atunci. Să sperăm că în anii ce urmează aceste modificări vor fi mai ușor de făcut – poate îți vei schimba buletinul și apoi toate se vor actualiza de la sine, printr-o bază de date comună a statului român. Cred că mai curând vom ajunge pe Marte, dar speranța nu moare niciodată.
Zilele trecute discutam cu o prietenă despre posibile cadouri de Crăciun pentru sora ei, care a devenit de curând mămică, și imediat i-am sugerat să îi ofere o ședință foto.
Până anul trecut consideram ședințele foto cu copii drăguțe, dar mult prea costisitoare. Cum să dai câteva sute de lei pentru așa ceva, când poți să faci acasă fotografii, le printezi la un centru specializat, le așezi într-un album și gata? După insistențele mamelor noastre și urmând exemplul surorii mele, am ajuns să programez ședința foto la Paul Pădurariu. Și sora mea și-a programat în aceeași zi, urma să vină și mama mea, astfel încât să intre câți mai mulți membri din familie în poze.
Cum s-a desfășurat ședința foto?
Am ales o zi la începutul lui decembrie. Țin minte că era frig, cădeau fulgi de zăpadă, dar eram bucuroasă că Ilinca era sănătoasă și aptă pentru ședința foto programată cu vreo 2 luni înainte. Paul a pregătit mai multe decoruri, toate foarte frumoase. Ilincăi îi era teamă de străini, așa încât nu a fost foarte deschisă la început, dar cu ajutorul lui Paul, am reușit să o mai destindem, astfel încât să o prindă in fotografii râzând cu gura până la urechi. După ce am terminat noi ședința, a ajuns și familia surorii mele, am mai făcut și cu ei câteva fotografii, după care noi am plecat.
Sora mea mă “avertizase” că o să-mi fie greu să aleg doar 10 poze (cel mai ieftin pachet – 350 lei), și așa a și fost. Am ales până la urmă vreo 35 (deci peste cele 30 din pachetul mare de 650 lei) și album foto. Să știți că nu regret deloc, a ieșit atât de frumos albumul și reprezintă o amintire atât de frumoasă! Am devenit clientă fidelă, cât o să ne putem permite și o să reușim, vreau să facem ședințe foto de Crăciun în fiecare an.
Concluzii?
Nu se compară o ședință foto făcută de un profesionist, cu decoruri realizate de designeri, cu câteva fotografii făcute acasă. Da, costă destul de mult. Da, este dificil cu programarea (dacă se îmbolnăvește cineva, dacă pur și simplu nu ai chef de așa ceva în acea zi?). Da, nu ai decât 20-30 de minute la dispoziție să faci toate pozele și te simți cam grăbit și stresat, mai ales când ai și un copil mic lângă ține. Cu toate aceste minusuri, rezultatul te face să nu regreți nimic, ba chiar să te întorci și în următorul an, pentru noi amintiri imprimate pe hârtie.
Înainte să nasc, o prietenă m-a întrebat dacă am început să mă informez despre alăptare. Nu începusem. Mă gândeam că ce e așa de greu? Ce rost are să citesc acum, să mă informez? Am greșit. Alăptarea este teribil de dificilă.
Ilinca a avut la naștere doar 2.8 kg și când am ajuns acasă cu ea ajunsese pe la 2.5 kg. Nu îmi venise încă laptele și eram foarte stresată în legătură cu greutatea ei. Era atât de mică! Am ajuns să-i dau lapte praf, întâi doar un biberon, apoi mai multe, și în același timp mă chinuiam și cu alăptarea. Am chemat și un consultant în alăptare, dar sinceră să fiu nu m-a ajutat extrem de mult. Mai degrabă m-a ajutat soacra mea când mi-a arătat cum pot alăpta din poziție culcată, cu Ilinca în brațe era dificil pentru că se foia și o tot mutam de la un sân la altul, o dată la câteva zeci de secunde. Citeam pe net că laptele vine în primele 3-5 zile și uite că eram în a 6-a zi și tot nu aveam. Doctorul mi-a zis că trebuie să fie un jet puternic iar eu de-abia dacă storceam câteva picături. Beam ceaiuri pentru stimularea lactației, mă îndopam cu apă…și nimic. Cred că de-abia prin a 7-a zi a venit cu adevărat – atunci am avut numita “furie a laptelui”. Afară erau peste 30 de grade și mie îmi era foarte frig, umblam cu pătura pe mine și aveam frisoane. Inițial am crezut că am răcit, dar nu aveam decât aceste simptome.
În tot acest timp Ilinca nu prea lua în greutate. Am fost la 2 pediatri și amândoi mi-au sugerat să îi dau lapte praf în completare. Am ales să le respect sfatul. Fiind la primul copil, un copil micuț, nu prea mi-a venit să risc și să stau să aștept poate, poate o să am lapte suficient pentru ea.
Așa că Ilinca a primit completare cu lapte praf. Întâi primea lapte de la mine, apoi lapte praf. Norocul meu a fost că noaptea părea să îi fie suficient laptele meu. Ar fi fost teribil de obositor să mă apuc să fac lapte praf de câteva ori pe noapte. Și un alt mare noroc a fost că deși a primit lapte praf cu biberonul, nu a început să refuze sânul. Și așa a trecut timpul, a început să ia în greutate, o cântăream zilnic, mă bucuram la fiecare gram pus. Ajunsese să fie momentul meu preferat din zi – cel de dimineață, la cântărire. Și a tot luat în greutate încât la un moment dat era cam pufoasă iar unul din cei 2 pediatri m-a sfătuit să mai reduc laptele praf. Ajunsesem în extrema cealaltă. Și am început să-l reduc iar după ce Ilinca a început să fie mai activă nici nu a mai luat foarte mult în greutate.
Nici nu știu când am realizat că uite, acum am suficient lapte. Pentru că sigur a fost după câteva luni bune. Am observat întâmplător că acum e un jet puternic, acum chiar mănâncă câteva minute la un singur sân. Și deși nu mă așteptam, am ajuns la 1 an de alăptare și…mergem în continuare!
Pentru mine alăptarea de la început a fost o corvoadă. Ilinca plângea, eu o tot mutam de la un sân la altul, la un moment dat nu voia să mănânce decât dacă o și plimbam în același timp. După furia laptelui îmi curgea mai mereu lapte din sâni, pătam toate hainele pentru că mă încăpățânam să nu port sutiene pentru alăptare. Era obositor, stresant și nici nu aveam un rezultat pozitiv ca să mă simt mulțumită. Dar după câteva luni a devenit o plăcere. Ilinca s-a obișnuit să fie alăptată doar din poziție culcată, bea până termină un sân, nu doare (au mai fost momente cu perle de lapte sau cu mușcături, dar puține). Expresia ei de bucurie când știe că urmează să primească lapte și felul în care se liniștește acolo – e de neprețuit. Sânii nu mai curg aiurea, pot să ies din casă fără sutien. Și au crescut mult în volum, ce bine ar fi dacă ar rămâne așa. :))
Nu luați experiența mea ca un exemplu. Așa am reușit eu să-mi hrănesc copilul, a fost și bine și rău. Da, ideal era să folosesc SNS pentru lapte praf în loc de biberon. Da, ideal era să am de la început mai mult lapte și să primească mai puțin completare. Dar a fost cum a fost iar eu una sunt foarte recunoscătoare pentru că:
încă alăptez, la 1 an, iar lapte praf mai primește doar seara, un biberon de 90 ml
nu a fost nevoie de lapte praf în timpul nopții
nu a renunțat la sân din cauza biberonului
am avut susținere din partea familiei
Celor din Iași le recomand grupul de pe Facebook – Sprijin pentru alaptare. Am învățat multe de acolo.
Acest site foloseste cookie-uri. Continuarea navigarii implica acceptarea lor.
