Category: personal

Despre alăptare

Înainte să nasc, o prietenă m-a întrebat dacă am început să mă informez despre alăptare. Nu începusem. Mă gândeam că ce e așa de greu? Ce rost are să citesc acum, să mă informez? Am greșit. Alăptarea este teribil de dificilă.

Ilinca a avut la naștere doar 2.8 kg și când am ajuns acasă cu ea ajunsese pe la 2.5 kg. Nu îmi venise încă laptele și eram foarte stresată în legătură cu greutatea ei. Era atât de mică! Am ajuns să-i dau lapte praf, întâi doar un biberon, apoi mai multe, și în același timp mă chinuiam și cu alăptarea. Am chemat și un consultant în alăptare, dar sinceră să fiu nu m-a ajutat extrem de mult. Mai degrabă m-a ajutat soacra mea când mi-a arătat cum pot alăpta din poziție culcată, cu Ilinca în brațe era dificil pentru că se foia și o tot mutam de la un sân la altul, o dată la câteva zeci de secunde. Citeam pe net că laptele vine în primele 3-5 zile și uite că eram în a 6-a zi și tot nu aveam. Doctorul mi-a zis că trebuie să fie un jet puternic iar eu de-abia dacă storceam câteva picături. Beam ceaiuri pentru stimularea lactației, mă îndopam cu apă…și nimic. Cred că de-abia prin a 7-a zi a venit cu adevărat – atunci am avut numita “furie a laptelui”. Afară erau peste 30 de grade și mie îmi era foarte frig, umblam cu pătura pe mine și aveam frisoane. Inițial am crezut că am răcit, dar nu aveam decât aceste simptome.

Citeste in continuare: Despre alăptare

Jurnal de sarcină

Am ales să vă povestesc despre sarcina mea în speranța că această experiență va ajuta și încuraja viitoarele mămici. Nu a fost cea mai ușoară perioadă, în schimb am fost foarte norocoasă să-l am alături de mine pe soțul meu, care a avut foarte mare grijă de mine, și bineînțeles familia. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără ei.

Primul trimestru de sarcină

Citeste in continuare: Jurnal de sarcină

Nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași

A trecut atât de mult timp încât sper să reușesc să-mi amintesc lucrurile cele mai importante. Știu că multe viitoare mămici sunt interesate de cum decurge nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași, dacă sunt condiții bune, ce produse au nevoie, dacă personalul este prietenos și de ajutor, așa încât voi încerca să povestesc despre experiența mea.

Înainte de naștere mi s-a recomandat să mă îndrept către Arcadia, dar am ales maternitatea Cuza Vodă, bazându-mă pe experiența pozitivă a surorii mele, care născuse acolo cu 2 ani în urmă, și pe faptul că dacă apare vreo urgență, tot spre maternitatea de stat aș fi fost îndreptată.

Citeste in continuare: Nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași

Când e timpul să faci un copil?

Nu există un răspuns universal la această întrebare. Important e să te gândești la asta în timp util și să te gândești bine, nu superficial, să iei în considerare toți factorii și să iei o decizie.

Trăim alte vremuri. Ne maturizăm mai târziu. Față de părinții noștri avem la dispoziția noastră o mulțime de posibilități. Cui îi mai vine să facă copii când este atât de ușor să călătorești? Când ai ocazia să-ți dezvolți cariera? Când, dacă muncești, se poate câștiga atât de bine și poți să-ți oferi o viață atât de distractivă și interesantă?

Citeste in continuare: Când e timpul să faci un copil?

Sunt bine!

Am revenit pe blog după 4, ba chiar aproape 5 luni de pauză, pentru a face update-uri, nu pentru a scrie ceva. Dar pentru că am găsit comentarii în care eram întrebată dacă sunt ok, m-am gândit să vă liniștesc. N-am reușit atunci, reușesc acum, la peste 7 luni de pauză.

Noutățile mele?Numele ei este Ilinca, are 7 luni și astăzi va mânca pentru prima dată broccoli. 🙂

Ispita lui Albert

Vă povesteam zilele trecute despre aventura lui Albert, care a evadat din curte de 2 ori într-o noapte, speriindu-ne teribil. De atunci v-aţi gândi că s-a liniştit, dar nici gând. Şi în caz că vă întrebaţi ce l-a apucat aşa deodată vă spun eu: o “domnişoară”.

Domnişoara în cauză este o căţeluşa mică, a nimănui, probabil abandonată pe strada noastră şi care tot intră pe sub un spaţiu mic de sub poartă. Albert nu încape pe acolo, dar ea da. Şi chiar dacă am încercat să blocăm temporar acel spaţiu, este isteaţă şi împinge până-şi face loc.

Citeste in continuare: Ispita lui Albert

Cum l-am recuperat pe Albert cu ajutorul Facebook-ului

Ce te trezeşte dimineaţa mai repede decât cea mai tare cafea? Să afli că ţi-a dispărut câinele din curte. Vestea bună este că l-am găsit repede, nevătămat, cu ajutorul unor oameni buni care au avut inspiraţia să anunţe pe Facebook că au găsit un câine pe stradă.

Albert al nostru este un câine foarte sociabil şi activ. De obicei îşi petrece nopţile lătrând şi discutând cu toţi câinii din zonă, dar seara trecută s-a gândit că este mult mai distractiv să sape pe sub gard şi să iasă în stradă, în căutare de alintături. Prima postare pe un grup de pe Facebook a fost pusă la miezul nopţii. Un tânăr îl găsise, nu putea să-l ia, a pus un mesaj. În comentarii cineva a spus că a fost recuperat de stăpân. De fapt fusese recuperat de vecinul nostru care l-a şi băgat în curte înapoi. Dar Albert nu s-a stăpânit aşa încât a mai evadat o dată, nu ştim la ce oră. A doua postare, pe alt grup de pe Facebook, a fost pusă la 6 dimineaţa, de alt băiat, care a precizat că cineva din zona l-a luat şi are numărul lui de telefon.

Citeste in continuare: Cum l-am recuperat pe Albert cu ajutorul Facebook-ului

Planuri pentru aprilie

Din martie încoace simt că tot ce fac este să plătesc facturi. Impozite, RCA, CASCO, gaz, electricitate, verificare gaz, ITP, revizie, întreţinere, diverse comisioane, rate. Aşa se întâmplă mereu, se adună în lunile astea, martie şi aprilie, majoritatea cheltuielilor de peste an. Aştept să se termine, nu mai sunt chiar multe de plătit, până ajung la normalitate. Adică facturile lunare obişnuite.

Sper să mai rămână nişte bani luna asta şi pentru programarea unei mici călătorii. Sunt câteva locuri pe care tare îmi doresc să le vizitez cât de curând posibil. Şi anume:

Citeste in continuare: Planuri pentru aprilie

Tu ce faci ca să eviţi o viaţă monotonă?

De ceva timp viaţa mea urmează un anume tipar: serviciu, casă, mâncare, relaxare (tv, citit). Fără nimic în plus, fără chef de altceva în plus. Ieşiri în oraş? Excursii? Proiecte? Nu, nu şi nu: “sunt prea obosită”, “e urât afară”, “n-am chef”, “nu vreau să cheltui bani”.

Şi aşa am ajuns într-un punct în care deşi sunt mulţumită şi liniştită, mă uit cam cu regret la viaţa de la 25 de ani, când în afară de faptul că scriam des pe blog, mai şi mergeam la conferinţe, înfiinţam şi frecventam Clubul de Carte, lucram part time la diverse proiecte, realizam bijuterii handmade. O admir nespus pe Raluca care frecventează şcoala de patiserie, face flori de hârtie, călătoreşte şi citeşte, asta în afară de job-ul de zi cu zi. Deci de putut se poate, probabil e o chestie de vârstă, îţi mai pierzi din entuziasm odată cu trecerea timpului.

Citeste in continuare: Tu ce faci ca să eviţi o viaţă monotonă?

De ce mai amâni?

Avem tendinţa de a tot amâna, de a tot aştepta ceva mai bun sau mai potrivit, de a alege ce e mai uşor şi mai confortabil pentru acum. Şi aşa trece viaţa pe lângă noi, trec oportunităţile şi ne trezim că ajungem într-un punct în care nu mai putem da înapoi şi nu ne mai putem îndeplini visele.

Acum vreun an şi ceva am început să mă gândesc la ce îmi mai doresc să obţin în această viaţă. Mi-am făcut o listă, am luat în considerare toţi factorii, şi dintre toate am ales ceva. Nu contează ce-am ales şi de ce-am ales acel ceva, important e că am început din acel moment să lucrez la îndeplinirea acelui vis. Poţi visa să călătoreşti, să-ţi construieşti o casă, să faci nuntă, dar adevărul e că bugetul şi timpul nu-ţi vor permite să le faci pe toate, în acelaşi timp. Trebuie să-ţi setezi priorităţile.

Citeste in continuare: De ce mai amâni?