personal – Page 4 – Mihaela Anghel

Category: personal

03
Jan
2015

Sf Nicolae ne-a găsit la munte

Se spune că aşa cum începi anul, aşa îl termini. Iar 2014 a dovedit asta, l-am început la munte iar spre sfârşitul anului m-am tot dus la munte. Nu am făcut şi Revelionul la munte, deşi mi s-a propus aceeaşi ieşire ca şi anul trecut, am considerat că este suficient munte pentru anul acesta. 🙂

Aşadar, începutul lui decembrie ne-a găsit iarăşi la munte, iarăşi la Gura Humorului. De data aceasta am plecat un grup mai mare, cam de 10 persoane, şi am închiriat pentru 2 nopţi Casa Cătălina.

Casa Cătălina este formată de fapt din 2 vile, una cu 3 camere şi 2 băi, şi alta cu 2 camere şi o baie. Noi am stat în vila mai mică, alături de nişte prieteni vechi care-au venit tocmai de la Bucureşti. Aceeaşi prieteni ne-au făcut o surpriză foarte plăcută când am găsit la uşă, în dimineaţa de 6 decembrie, o mulţime de dulciuri delicioase. Deci anul acesta Kroko şi Daniela au fost Sf Nicolae pentru noi şi le mulţumim pentru asta. 🙂

Ne-am ocupat weekendul petrecut aici cu diverse jocuri (boardgames, playstation), cu ieşiri în Gura Humorului, cu grătare, cu discuţii şi voie bună. Ne-am odihnit, ne-am bucurat de timpul petrecut cu prietenii noştri.

Duminică însă nu am vrut să mergem imediat înapoi, am zis să mai stăm o noapte undeva, tot în zonă. Şi unde altundeva dacă nu la Casa Bunicilor? Fusesem aici cu doar 3 săptămâni înainte şi v-am şi povestit cât de încântaţi am fost. Eu aveam un pic de emoţii, ninsese mult în acea perioadă şi nu ştiam dacă vom putea urca până acolo, dar nu au fost probleme. Se vede mâna unor oameni gospodari, curăţaseră şi eliberaseră drumul şi curtea.

Aici am avut parte de nişte privelişti superbe. Zăpadă, brazi, munte. Alb, gri, verde. Superb.

Şi în afară de o vedere frumoasă, am avut parte şi de altceva ce iubesc eu tare mult: animale! L-am revăzut pe Junior, căţelul care numai junior nu e, pe pisici, multe, prietenoase şi întotdeauna înfometate. L-am văzut de aproape şi pe ponei, ba chiar l-am şi mângâiat. Am admirat de la distanţă caii şi păsările.

De această dată la Căsuţa Irinucăi s-au cazat prietenii noştri şi cam tot timpul aici l-am petrecut, lângă sobă, având grijă să punem din când în când lemne pe foc. Noi ne-am cazat la o vilă din apropierea Căsuţei, cu 2 etaje şi vreo 8 camere. Mai exact vila din imaginea de mai jos:

Nu mă aşteptam ca şi această vilă, cu camerele ei, să arate atât de bine. Curat, îngrijit, aranjat cu gust. La fiecare etaj sunt scaune, mese, balcoane cu vedere către munte. Peste tot o mulţime de cărţi.

Camera avea tot ce ai putea avea nevoie: şifonier, televizor, fotolii, lămpi, masă, foehn. Un balcon cu vedere către micul iaz din faţa Căsuţei Irinuca. Încălzirea este centrală şi prin urmare este cald şi bine. Dar să nu credeţi că la Căsuţa Irinucăi a fost altfel, după ce-am pus nişte lemne pe foc s-a făcut şi acolo foarte cald.

Cât despre preţuri, Căsuţa Irinucăi se închiriază cu 150 lei/noapte, iar o cameră din vila unde am stat noi cu 120 lei/noapte.

Pentru alte informaţii legate de restaurantul de aici şi mâncarea delicioasă, proprietari, istoria Căsuţei Irinuca, vă îndrept către articolul meu precedent.

Clar, Casa Bunicilor şi-a făcut loc în inima mea. Am fost aici toamna, am fost acum şi iarna, sper numai să reuşesc să revin aici la primăvară şi la vară, să văd totul şi în nuanţe de verde. Recomand din suflet acest loc, frumos şi îngrijit de oameni gospodari.

27
Dec
2014

Neaţa!

categories: personal

Bine v-am regăsit! Sper că aţi petrecut frumos Crăciunul, că aţi avut aproape de voi pe toţi cei dragi şi că aţi primit cadouri frumoase!

Am revenit şi eu pe blog, datorită acestor zile libere. Am atât de multe lucruri de care vreau să vă povestesc, am cam rămas în urmă. Vreau să vă scriu despre excursia de Sf Nicolae, despre espressorul Tassimo Vivy vs espressorul Nescafe Dolce Gusto, despre cadourile de Crăciun, despre ultimele cărţi citite. Poate şi să fac o comparaţie între BB Cream-uri şi CC Cream-uri. Vreau să menţionez şi de surpriza foarte plăcută care mi-a fost făcută şi care presupune o mică deplasare în ianuarie.

Zilele astea e şi aniversarea blogului, se fac 6 ani de când am început să scriu aici. 6 ani! Cum mai trece şi timpul ăsta… (more…)

02
Dec
2014

Despre trezitul de dimineaţa devreme

categories: personal

Sunt multe lucruri pe care am ajuns să mi le doresc de la mine. Printre altele, să fiu mai ordonată, mai perseverentă. Şi să reuşesc să găsesc timpul necesar pentru a face mai multe pentru mine.

Problema este că seara, după serviciu, nu prea mai reuşesc să fac mare lucru. Cel mult gătesc, în rest merg după acelaşi scenariu: seriale, citit, baie, vorbit la telefon, poate scris pe blog.

Ce aş vrea să fac?

Mi-ar plăcea de exemplu să am răbdarea să-mi aranjez părul, să-l fac cu foehnul pentru mai mult volum, să-mi fac bucle sau să-l îndrept. Dar seara chiar şi dacă am chef, degeaba mi-l fac, că până dimineaţă nu se mai observă nimic. Ar trebui să-l spăl dimineaţa şi să-l aranjez tot atunci. (more…)

17
Nov
2014

Weekend la Casa Bunicilor

categories: călătorii, personal, timp liber

Mi-era dor de un weekend liniştit, în care să stau departe de telefon şi net, de aglomeraţia oraşului, de toată campania asta electorală mizerabilă. Aşa că am m-am retras pentru câteva zile la Casa Bunicilor, în Gura Humorului.

Nu e vorba de casa bunicilor mei, ci de pensiunea Casa Bunicilor, o pensiune deosebită, formată din 3 case bucovinene (1880-1920) restaurate, întinsă pe 5 ha de pădure, cu pârâuri şi iazuri de păstrăvi. Noi am stat la Căsuţa Irinucăi, o căsuţa unifamilială cu baie şi 2 locuri de cazare în pat matrimonial la mansardă. Deosebit la această căsuţă este că încălzirea se face la o sobă tradiţională cu lemne, aşa încât poţi avea plăcere să faci singur focul.

Imediat ce-am ajuns la pensiune s-a făcut focul în căsuţa noastră. Am admirat mobilierul autentic, am urcat şi-n mansardă să vedem unde vom dormi, după care ne-am dus fugă la restaurant, înfometaţi după drum. Din păcate n-am făcut poze la ce-am mâncat, dar vă garantez că totul a fost delicios! Eu am ales să mănânc grătar de pui cu sos de hribi şi smântână, plus mămăliguţă. Partenerul a mâncat un şniţel cu caşcaval cu garnitură de cartofi la cuptor şi castraveţi muraţi (foarte buni!). Plus un pahar de vin.

Cât aşteptam masa am făcut cunoştinţă şi cu proprietarul pensiunii care ne-a povestit un pic despre istoria locului, despre cum a găsit cele trei case, cum le-a adus. Ne-a povestit de animăluţele pe care le are pe proprietate (cai, ponei, câini, pisici, găini, curcani, capre, oi, porci, vaci), despre sera unde creşte diverse legume şi ierburi. În afară de aprovizionarea cu alimente precum zahăr, ulei, făină, are în curte tot ce are nevoie pentru hrană. Aşa că la restaurant puteţi fi siguri că veţi mânca mâncare sănătoasă şi ecologică.

După masă ne-am întors la Căsuţa Irinucăi şi am putut să o admirăm pe îndelete. Cuvintele sunt de prisos, sper însă să observaţi cât de frumoasă e din pozele de mai jos. Mobilierul este autentic. De exemplu dulapul din a doua imagine (în partea dreaptă) are 70 de ani vechime. La soba din prima imagine am făcut foc. Ne-am chinuit puţin la început, nu aveam hârtie, nu aveam chibrituri, dar am învăţat şi a fost o adevărată plăcere. Am tot stat la gura sobei, am admirat focul, am ascultat trosnetul lemnelor. Am folosit şi plita – am făcut ceai de câteva ori.

La masa din imagine am mâncat bucate tradiţionale, cumpărate din piaţa din Gura Humorului: zacuscă cu hribi, dulceaţă de mure, sirop de brad, caş, pâine de casă.

Dormitorul se află la mansardă. Urci câteva scări şi ajungi la cel mai cochet dormitor pe care l-am văzut în ultima perioadă. Un pat matrimonial se întinde pe toată lungimea camerei, alături de un rând întreg de cărţi. Este prezent şi un televizor, care însă rapid a fost scos din priză pentru a face loc încărcătoarelor de laptop şi telefon.

Căsuţa beneficiază bineînţeles şi de baie proprie, cu duş. Este apă caldă, chiar fierbinte. N-am pozat baia, dar ea este situată la parter, vis-a-vis de uşa de la intrare.

Fiecare geam al căsuţei este orientat către o privelişte frumoasă. Nu este ceva întâmplător, aşa a dorit proprietarul. Nu sunt geamuri către muntele de lemne din spate sau către parcare, ci doar către pădure, iaz, balansoare.

Ne-am plimbat pe domeniu, am văzut iazul cu păstrăvi, sera, grajdul cu animale. M-am jucat cu Junior, căţelul care numai junior nu este, cu pisicile, m-am relaxat într-un hamac, m-am legănat în balansoar.

Este un loc tare frumos, liniştit, aproape de natură. Eşti înconjurat de animăluţe prietenoase (căţelul şi pisicile vin după tine, miorlăie, vor mângâiaţi, alintaţi şi bineînţeles hrăniţi), de un personal prietenos şi dornic să îţi facă şederea cât mai plăcută. De aceea eu zic că merită.

La final să vă zic şi de preţuri, că şi astea-s importante. O noapte de cazare la Căsuţa Irinucăi este 150 lei. Puteţi face focul de ori câte ori doriţi, lemne sunt la discreţie, dacă nu doriţi să vă ocupaţi de foc, vă ajută cei de la pensiune. Preparatele la pensiune au preţuri precum: 11 lei ciorba de legume sau fasole, aproximtiv 15 lei ciorba rădăuţeană sau cu carne (fiindcă ciorbele sunt proaspete, nu găsiţi toate sortimentele, în fiecare zi se găteşte de dimineaţă un fel de ciorbă), 21 lei grătar de pui cu sos de hribi şi smântână, 8 lei clătite cu dulceaţă de casă, 5 lei un pahar de vin, 3 lei un ceai. Cam atât îmi amintesc.

Îmi voi aminti mereu cu drag de weekendul tradiţional şi liniştit la Casa Bunicilor. Şi acum că ne-am reîncărcat bateriile, ne reîntoarcem la muncă. Vă urez spor, să aveţi o săptămână cât mai frumoasă!

07
Nov
2014

Secrete din ultimul an

categories: personal

Probabil mulţi au impresia că citindu-mi blogul află totul despre viaţa mea. Şi aici eu sunt de vină, au fost vremuri când scriam atât de mult pe blog încât puteai avea impresia că acesta ţine loc de jurnal personal. Dar acele timpuri au apus de mult, acum am mai puţin timp liber, acum sunt intimidată de persoanele care ştiu că intră pe acest blog, acum înţeleg şi apreciez mai mult intimitatea pe care ţi-o oferă anonimatul.

Cu toate acestea m-am hotărât să menţionez aici câteva din lucrurile pe care nu le-am scris pe blog, deşi poate ar fi fost caracteristic pentru mine să o fac. Secrete e mult spus pentru că cei apropiaţi mie, de la familie la colegi de lucru, ştiu despre toate acestea.

De ce o fac? Hmm…pentru că n-am inspiraţie să scriu despre altceva şi pentru că pur şi simplu aşa am chef. 🙂 (more…)

03
Nov
2014

Ce-am făcut la Bucureşti – a treia zi

categories: călătorii, personal, timp liber

La fel ca şi în ziua precedentă, mi-am început ziua cu o cafea bună, un sandviş şi Google Maps-ul deschis. Am selectat cam ce aş vrea să văd, m-am orientat să văd unde sunt localizate şi-am pornit la drum. Din păcate vremea nu mai era aşa frumoasă, era mohorât şi mai picura, dar nu m-am descurajat pentru că mai aveam o mulţime de văzut.

Din zona Tineretului unde eram cazată m-am dus cu metroul (am cumpărat bilet pentru întreaga zi – 6 lei) în zona Aviatorilor. Aici am început programul de vizite cu Muzeul Satului, bilet 10 lei. Am început să mă plimb printre gospodării, mori de vânt, mori de apă, fântâni, biserici şi troiţe, am citit istoricul caselor care îmi plăceau (le-aş fi citit eu pe toate, dar picura şi mi-era teamă să nu mă prindă ploaia fără umbrelă şi departe de metrou), m-am jucat cu pisicile muzeului. Multe pisici mai erau, foarte prietenoase, obişnuite cu lumea şi doritoare de afecţiune. Ofereau o imagine chiar autentică satului, să le vezi cum dorm pe prispa caselor, cum se plimbă prin camerele gospodăriilor sau prin curţi.

Am tras cu ochiul în case, să observ camerele, mobila, obiectele tradiţionale. M-am plimbat pe aleile de lângă Lacul Herăstrău şi-am admirat morile de vânt şi de apă. M-am simţit mândră când am văzut grupuri de turişti străini, impresionaţi de ceea ce văd, făcând numeroase poze şi punând multe întrebări ghizilor. M-am relaxat şi m-am simţit pur şi simplu liniştită pentru că zona este superbă, în special acum toamna, cu covoarele de frunze multicolore aşternute peste tot.

La Muzeul Satului am găsit şi cele mai frumoase suveniruri din Bucureşti (sau cel puţin din locurile unde am fost eu). Cred că am stat 30 de minute în magazin încercând să mă decid ce să cumpăr. Şi deşi nu voiam să cheltui bani, tot am dat aproape 100 de lei. Am cumpărat brelocuri, calendare, magneţi de frigider, suporturi pentru căni. Mi-au plăcut şi păpuşile (gen Barbie) îmbrăcate în costum tradiţional. Tare am fost tentată să-i cumpăr una nepoţelei mele, dar erau 90 de lei…depăşeam cam mult bugetul.

După Muzeul Satului m-am dus spre Parcul Herăstrău. Aici mai fusesem, v-am şi povestit aici, dar acum l-am văzut mai pe îndelete. În loc să intru în parc direct din Muzeul Satului, am înconjurat un pic şi m-am dus pe la intrarea cu Hard Rock Cafe. Nu a fost intenţionat, pur şi simplu nu am ştiut şi nici nu m-am orientat grozav. Dar dacă tot am văzut Hard Rock Cafe, am zis să intru, să văd şi eu cum este această cafenea celebră. Am ajuns acolo fix la deschidere, la ora 12, m-am aşezat la o masă în cafeneaua goală şi am comandat o cafea. Am rămas cam şocată de preţurile la mâncare, mi s-a părut extrem de mult 50-70 lei un hamburger. Nu zic că nu merită, dar eu una n-aş putea să cheltui aşa mulţi bani pe aşa ceva, nu mă lasă conştiinţa.

Una peste alta, mi-a plăcut cafeneaua, am admirat obiectele cu autograf expuse, chiar am stat lângă chitara semnată de cei de la Metallica. Cu siguranţă seara e o atmosfera grozavă, mai ales dacă eşti fan muzică rock.

După cele 30 de minute de relaxare la Hard Rock Cafe, am continuat cu vizitarea Parcului Herăstrău. M-am dus spre Insula Trandafirilor, loc unde nu mai fusesem. M-am oprit lângă Monumentul Părinţilor Fondatori ai Uniunii Europene, am citit despre fiecare în parte. M-am plimbat pe alei, m-am oprit pe o băncuţă să mă uit mai bine la frumuseţea care mă înconjoară. Am continuat apoi cu restul parcului, mi-am cumpărat un hot dog, am adunat ghinde de pe jos (îmi plac la nebunie, mă gândesc să adun câteva zeci şi să le pun într-un vas în casă). Mă gândeam să mă duc şi la acvariul din parc, dar nu mai aveam bani cash la mine şi deşi se putea plăti cu cardul, nu prea am avut încredere să achit la chioşcul ăla…

Din Herăstrău m-am îndreptat spre metrou şi m-am dus spre Piaţa Unirii. Aici am intrat la Unirea Shopping Center, care nu m-a impresionat deloc, este un fel de Moldova Mall din Iaşi, cu magazine micuţe. În 10 minute am ieşit de acolo şi m-am dus spre Centrul Vechi, unde iarăşi nu mai fusesem niciodată. M-am plimbat pe străduţe, mi-a plăcut atmosfera, cafenelele, restaurantele, boutique-urile, dar n-am intrat nicăieri, doar le-am admirat. Iar când mi-a ieşit în cale Muzeul Naţional de Istorie a României m-am oprit, cu gândul să văd ce e acolo. Habar n-aveam că voi găsi parte din tezaur, inclusiv brăţările dacice, şi copia fidelă după columna lui Traian.

În camera de la subsol cu tezaurul am rămas cred cel puţin o oră. Am citit despre fiecare descoperire, m-am uitat cu atenţie la fiecare exponat. Brăţările dacice mi-au atras atenţia, precum şi povestea furtului lor şi vânzării peste hotare. Între 1999 şi 2001, 24 de brăţări din aur au fost descoperite la Sarmizegetusa şi vândute în afara ţării de bande organizate de jefuitori de comori. Statul a recuperat 13 momentan. Ce nu înţeleg eu este cum de până în 1999 aceste brăţări n-au fost descoperite de arheologii noştri. Am avut la dispozite atâtea sute de ani şi nu s-a găsit nimic, şi gata, vin nişte jefuitori de comori, le găsesc, le duc în alte ţări şi trebuie alocate atâtea eforturi pentru a fi recuperate. Nu ştiu, noi nu avem specialişti care să caute, să investigheze, să exploreze pentru a găsi astfel de exponate preţioase?

Dar să trecem peste asta. Mi-au mai plăcut foarte mult bijuteriile monarhilor români, mai ales că fiind mai recente sunt mai bine şi mai atent lucrate. Am admirat diamantele de sute de carate, smaraldele, rubinele.

După tezaur, m-am dus şi-am văzut şi copia după columna lui Traian, am citit şi informaţiile despre cum au fost făcute aceste copii, cum au fost aduse în România. Interesant, deşi nu m-a fascinat la fel ca tezaurul.

La ieşirea din muzeu am observat şi statuia Traian cu lupoaica, celebră pentru hidoşenia sa. :)) Am pozat-o, m-am pozat cu ea şi am plecat mai departe şi-am dat şi peste Statuia Lupoaicei. M-am îndreptat apoi spre Hanul lui Manuc iar când am ajuns în faţa sa, am rămas fără baterie la telefon, semn că trebuie să mă îndrept de acum spre hotel. L-am mai admirat puţin de afară şi am plecat. Am luat metroul, am coborât la staţia Tineretului şi după 5 minute în camera de hotel, am coborât să iau masa, la acelaşi hotel Stradivari’s. Am mâncat aici o ciorbă de văcuţă delicioasă + clătite cu ciocolată şi banane. Dacă ştiam că peste doar 2 ore vom merge iarăşi la masă, la o pizza delicioasă la Cucina di Casa, de data asta cu prietenii noştri, aş fi mâncat mai puţin. 🙂

Ziua însă nu s-a terminat, am avut şi peripeţii şi anume o urgenţă stomatologică a partenerului de drum. Când te apucă durerile de dinţi tocmai la ora 10 seara şi eşti în Bucureşti, atunci poţi apela cu încredere la Stephanie’s Dental, noi am fost foarte mulţumiţi. Bineînţeles că am căutat pe net, mulţi spuneau că au program non stop, dar de fapt nu era aşa sau programul lor non stop însemna până la 10 seara. Chiar unul din acele cabinete cu program până la 10 seara ne-a recomandat Stephanie’s Dental şi după ce ne-am informat şi noi online, am ales să mergem la ei. Au 3 sedii, preţuri decente (100 lei/urgenţă) iar cel puţin la cel care am fost noi, Clinica de la Afi Palace, doctoriţă era de treabă, lucra bine şi serios.

Şi aşa am mai încheiat o zi. Mai urmează încă o zi de plimbări şi vizite, pe care o să vi-o povestesc cât de curând.

Prima zi: aici

A doua zi: aici

27
Oct
2014

Ce-am făcut la Bucureşti – a doua zi

categories: călătorii, personal, timp liber

Dacă prima zi a fost una relaxantă, cu o mică plimbare în parc, a doua zi la Bucureşti a fost una plină de acţiune. Mi-am început ziua cu o cafea bună, cu planuri scrise pe o bucăţică de hârtie şi cu Google Maps în faţă ca ajutor. Încet mi-am făcut curaj să mă ridic din pat şi să mă duc spre metrou. Am cumpărat bilet, pentru 2 călătorii, am cerut o hartă a metroului, cu traseele şi am plecat spre Piaţa Victoriei.

Primul loc spre care m-am îndreptat a fost Muzeul Antipa (Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa). Mi s-a părut cam piperat preţul, 20 lei, dar la final pot spune că a meritat pe deplin! Vizita a început la demisol, unde este prezentată Biodiversitatea României şi sunt marcate cele cinci bioregiuni de ţară: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică. Am continuat spre parter unde Fauna Mondială este prezentată după criteriul biogeografic. La Etaj am aflat mai multe despre originile şi evoluţia vieţii, palentologice, lumea insectelor şi complexitatea speciei umane. Am putut vedea aici colecţiile geologice (minerale, roci, geme, litofize şi lemne silicifiate, meteoriţi şi tectite), colecţiile de paleontologie (fosile), colecţia de anatomie (organe şi sisteme, embrioni, dezvoltarea la diverse specii de vertebrate şi nevertebrate păstrate în formol, mulaje), colecţiile de etnografie şi antropologie), colecţiile entomologice. Am văzut şi expoziţia temporară “Zoo Monetar – Fauna lumii pe bancnote şi monede”, dar nu pot spune că aşa ceva mă interesează în mod deosebit.

Cel mai mult mi-a plăcut să văd toate acele animale şi să aflu informaţii despre fiecare din ele. În faţa fiecărui exponat este un calculator unde poţi selecta unul din animalele din faţa ta pentru a citi diverse informaţii despre el.

Foarte mult mi-au plăcut şi colecţiile geologice, în special meteoriţii (pentru prima dată în viaţă am văzut un meteorit – de fapt mai mulţi) şi gemele, mai ales imitaţiile de diamante. Sunt prezentate imitaţii pentru cele mai mari sau mai celebre diamante din lume.

De interes pentru mine a fost şi zona în care se prezintă detaliat informaţii despre celule şi ADN.

În afară de colecţii, mi-a plăcut modul de organizare a muzeului, curăţenia, prezenţa tehnologiei (acel ecran touchscreen, un fel de tabletă, cu informaţii despre animalele sau subiecţii din fiecare colecţie), prezenţa băncilor pentru relaxare, politeţea angajaţilor.

Recomand vizitarea acestui muzeu, mai ales dacă aveţi copii, duceţi-i acolo, o să aibă ce învăţa şi o să le placă cu siguranţă.

După vizitarea muzeului am trecut şi pe la Cafe Antipa, cafenea în interiorul muzeului. Am comandat un Peanut butter Mocha, a fost destul de bun. Mi-a plăcut cafeneaua, am remarcat şi terasa, cred că e un loc frumos de relaxare vara. Preţurile mi s-au părut măricele, asemănătoare cu cele din cafenelele din Palas, Iaşi.

După 30 de minute de relaxare la cafenea, a urmat Muzeul Naţional al Ţăranului Român, preţ de intrare 8 lei. Acest muzeu, deşi foarte interesant, nu a fost tocmai preferatul meu. Mi-a plăcut casa lui Antonie Mogoş (casa-n casă), o casă din lemn lucrată de meşterul ţăran.

Foarte mult mi-a plăcut şi ţesătura din imaginea de mai jos (pentru mesajul de pe ea) şi reţetele culinare pentru preparate specific româneşti, pe care-mi pare rău că nu le-am pozat, să le fac şi eu acasă.

Am ieşit din muzeu, m-am mai plimbat prin zonă, am văzut Palatul Victoria, şi m-am îndreptat către Parcul Kiseleff. Acesta, deşi frumos, nu m-a dat pe spate, mi s-a părut asemănător Parcului Copou din Iaşi. Am zăbovit oleacă pe o bancă după care, presată de faptul că nu mai aveam baterie la telefon (şi aveam nevoie pentru hartă şi pentru a transmite din când în când partenerului de drum că sunt ok şi nu m-am rătăcit 🙂 ), m-am îndreptat spre hotel.

Era şi ora prânzului aşa că m-am dus la restaurantul Stradivari’s, situat chiar la parterul hotelului. Mi se pare un loc drăguţ amenajat, pe nuanţe de mov (una dintre culorile mele preferate), cu un meniu destul de diversificat şi personal prietenos şi eficient. Am mâncat o pizza delicioasă (cea din imaginile de mai jos). Preţurile mi s-au părut decente pentru Bucureşti, am lăsat acolo 30 lei pentru pizza+sos dulce+apă plata+bacşiş.

A urmat o binemeritată pauză, m-am relaxat un pic în hotel, după care am ales un obiectiv turistic din apropierea hotelului, Parcul Carol I. Şi acesta m-a surprins plăcut, nu credeam că este atât de mare şi frumos.

Primul lucru pe care l-am remarcat în parc a fost Memorialul Eroilor Neamului. apoi Monumentul Eroului Necunoscut. Am continuat să mă plimb prin parc, am luat aleile la rând, am înconjurat lacul de agrement din parc, şi m-am îndreptat către cealaltă ieşire, cu gândul să ajung la strada Xenofon, de care-mi zisese Alina.

Dacă m-aţi întreba ce mi-a plăcut cel mai mult în Bucureşti, mi-ar fi simplu să răspund: Muzeul Antipa şi stradă Xenofon, pictată de Eva Radu. Această din urmă este una dintre cele mai frumoase străzi pictate din lume. Am urcat şi coborât scările de vreo 2 ori, am admirat şi frumoasa alee Suter spre care dă strada Xenofon, casele de acolo, hotelul Carol Parc, am făcut vreo 20 de poze, şi într-un final m-am îndreptat spre hotel pentru că se înnoptase de acum.

Şi cam asta a fost a doua mea zi la Bucureşti. Despre prima puteţi citi aici. Va urma. 🙂

23
Oct
2014

Ce-am făcut la Bucureşti – prima zi

categories: călătorii, personal, timp liber

Săptămâna trecută am ajuns la Bucureşti cu treabă şi m-am gândit că dacă tot stau aproape o săptămână în oraş, să mă apuc să vizitez câte ceva. Şi acel “câte ceva” s-a transformat într-un maraton de vizitare: Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului Român, Parcul Kiseleff, Parcul Herăstrău, Parcul Tineretului, strada pictată Xenofon, Parcul Carol I, Grădina Cişmigiu, Muzeul Antipa, Palatul Cantacuzino şi Muzeul George Enescu, Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Vechi, Piaţa Revoluţiei şi multe altele. În câteva articole vă voi povesti pe îndelete ce-am văzut şi ce mi-a plăcut.

În prima zi n-am făcut mare lucru. Adusesem cu mine o mulţime de cărţi, laptopul, mă gândeam ca în timpul liber să stau în cameră şi să-mi caut de treabă. Mi-era un pic teamă de necunoscut, de ideea de a vizita singură un oraş (partenerul de drum avea cursuri toată ziua), ba nici nu credeam că vreau să văd ceva.

Cum Parcul Tineretului era la 2 paşi de hotel, mi-am făcut curaj şi m-am dus să-l văd şi să mă plimb puţin, încurajată şi de vremea frumoasă (de care am beneficiat toată săptămâna). Şi aşa am fost prinsă de frumuseţea unui oraş pe care până acum îl vedeam ca fiind doar un oraş mare, aglomerat, agitat.

Parcul Tineretului este imens. Cred că mi-a luat vreo 2 ore să mă plimb pe indelelete. Dimineaţa devreme, pe o vreme superbă cu temperaturi de 20-23 de grade, este extrem de relaxant şi plăcut să te plimbi prin parc. Nu erau foarte mulţi oameni, nu erau copii gălăgioşi, nu erau câini vagabonzi.

M-am îndreptat spre Lacul Tineretului şi încet, încet, l-am înconjurat. Din când în când mă opream să admir raţele care se plimbau ţanţoşe pe lac, sau să admir frunzele de un colorit bogat, caracteristic toamnei. Nu m-am putut abţine să nu imortalizez tot ce am văzut frumos în parc. Şi acum mă bucur de aceste poze, de care sunt mândră, chiar dacă nu-s cele mai frumoase, fiind făcute cu telefonul. Am ajuns într-un punct în care chiar şi cu aparatul foto în geantă, pur şi simplu mi-e mai comod să fac totul cu telefonul.

Vizitarea acestui parc mi-a deschis ochii la ce aş putea face zilele următoare. Ajunsă în camera de hotel am deschis Google Maps şi am început să caut obiective turistice. Mi-am făcut o listă şi mi-am promis că a doua zi, cu ajutorul metroului, voi cuceri Bucureştiul. 🙂

Spre seară, după terminarea cursurilor, ne-am întâlnit cu nişte prieteni, am mâncat o pizza bunăăă (mulţumesc Daniela! 😛 ), făcută în casă, şi nişte dulciuri la fel de bune. Şi aşa s-a încheiat prima zi din cele câteva zile superbe petrecute în Bucureşti.

Va urma. 😛

10
Sep
2014

Cum am facut parasailing în Sunny Beach

categories: călătorii, personal

Ştiu că acesta este cel mai aşteptat articol din seria celor despre vacanţa mea în Sunny Beach aşa că nu vă fac să mai aşteptaţi.

Mie îmi este teamă de înălţime. Teamă, nu frică. Adică dacă ar merita, aş înfrunta înălţimile. M-aş urca în Turnul Eiffel (tare mult regret că n-am făcut-o atunci când am vizitat Parisul), aş lua masa la un restaurant la înălţime, m-aş da cu parapanta. Şi de aceea atunci când am văzut că se face parasailing în Sunny Beach am fost total de acord şi mi s-a părut grozav că voi avea parte de o asemenea experienţă. Nu ştiu, am ajuns la o vârstă la care îmi doresc să încerc cât mai multe, vreau mereu să am parte de experienţe noi.

De-a lungul plajei (la malul mării) din Sunny Beach sunt o serie de chioşcuri care oferă diferite activităţi: jet ski, plimbarea pe o saltea gonflabilă tras de un jet ski şi parasailing. Este un chioşc din ăsta chiar şi în zona plajei hotelului Bellevue. Dintre toate, cea mai greu de suportat este, surprinzător, plimbarea pe salteaua gonflabilă. Intenţionat jet ski-ul trăgea salteaua aia peste valuri, o zdruncina groaznic, o răsturna, s.a.

Saltelele gonflabile de care va povesteam – aveau niste chingi de care te tineai (cu greu) cand te tragea jet ski-ul

Preţul pentru parasailing este de 60 leva/persoană, dar cum se practică în 2, preţul este de 110 leva/cuplu (la cursul valutar de la hotel, ne-a costat cam 250 lei). Sunt şi diverse promoţii, dacă achiziţionezi un pachet (aveţi mai multe detalii în poza de mai jos).

După ce-am plătit parasailing-ul, am fost îndrumaţi la un chioşc situat la vreo 200 metri mai încolo. Acolo am aşteptat câteva minute, până s-a întors barca, ni s-au pus veste de salvare şi alături de alte 4 cupluri, ne-am urcat în barcă.

Pentru această activitate te îmbraci în costum de baie pentru că vei intra în apă, cel puţin pe jumătate. Şi când te urci în barcă, până ajungi la scări, intri în apă până la piept. Eu şi o fată din grup am zis să avem totuşi şi o pereche de pantaloni scurţi, ni s-a părut mai igienic, pentru că corzile de la paraşută te prindeau şi de zona inghinală. Am luat ochelarii cu mine pe barcă, voiam să urc cu ei, dar pe parcurs m-am răzgândit. Am văzut la cuplurile din faţa mea că la coborâre mai erau aruncaţi în apă, cu totul, şi mi-era frică să nu îi pierd. Nu de alta, dar fără ochelari nu mai sunt bună de nimic. 🙂 Cât am fost în aer am lăsat ochelarii la o prietenă de pe barcă.

Dar să revenim la parasailing. După felul în care ne-am aşezat în barcă, noi am fost al 4-lea cuplu care urma să fie ridicat în aer. Am avut ceva de aşteptat, aş putea zice că pentru cei 110 leva am primit şi o plimbare cu barca între Nessebar şi Sunny Beach, de vreo oră. Plimbarea era destul de zdruncinată pentru că barca trebuia să prindă viteză ca paraşuta să se ridice în aer. Şi lua curbele cam brusc sau trecea violent peste valuri. A fost ok şi plăcut primele 30 de minute dar apoi am început să mă simt cam ciudat.

Ne-a venit şi nouă timpul să ne ridicăm. Cei doi tipi de pe barcă care se ocupau de noi ne-au pus nişte corzi, ne-au legat de paraşută, care la rândul ei era legată de barcă, ne-a zis cum să stăm, cum să ne ţinem…şi ne-a ridicat în aer. Ridicarea a fost destul de lină, nu m-am simţit aiurea.

Am ajuns foarte repede sus, priveliştea era superbă, se vedea toată staţiunea Sunny Beach. Văd eu prost fără ochelari, dar aşa în mare vedeam şi mă puteam bucura. 🙂 Pe de altă parte fără ochelari nu se vede la fel de bine distanţa de la paraşută până jos, la mare. Adică se vede, dar în ceaţă şi parcă nu poţi aproxima exact cât este. Cei miopi ca mine vor înţelege. Asta a fost un lucru bun, nu m-am speriat când am ajuns sus.

Zborul a fost plăcut, sus nu ne brusca nimeni, nu ne învârtea, nu ne zbuciuma. Era o linişte deplină, mi-a plăcut la nebunie acest lucru. Era aşa, pace…m-am simţit super liniştită, ştiam că sunt în siguranţă, aveam şi o companie dragă lângă mine. El a filmat totul, a făcut şi vreo 2 poze, am folosit aparatul meu foto Sony TX10, rezistent la apă (ne-au şi întrebat cei de pe barcă speriaţi dacă este rezistent la apă).

La un moment dat, când eram în larg, am văzut o mulţime de meduze în apă. Era plină apă de meduze. M-am mirat şi eu că am reuşit să le văd aşa bine. 🙂

Zborul durează vreo 10 minute. Apoi am început să fim traşi în jos, încet (aşadar coborârea este lină, nu simţi acel sentiment aiurea în piept, de picaj). Am ajuns aproape de apă, am intrat puţin cu picioarele în apă, şi apoi am fost ridicaţi la loc. Asta s-a întâmplat în cazul nostru, alţii de pe barcă au intrat tare în apă, chiar şi cu capul…depinde de cum manevrează cei de pe barcă corzile. Apoi ne-au tras uşor către barcă, am pus picioarele pe barcă şi…gata. Ne-au scos corzile, ne-am aşezat la locul nostru şi au urcat sus prietenii noştri.

Eh, şi a început iar zdruncinarea, pentru ridicarea ultimei paraşute în aer. Şi mie mi s-a făcut rău. 🙂 Niciodată în viaţa mea n-am avut rău de mare şi am fost într-o plimbare de vreo 6 ore pe Oceanul Atlantic, dar de data asta mi s-a făcut. Dar deja ne îndreptam spre mal aşa încât n-a fost mare lucru, mi-a trecut repede. În 30 de minute eram fresh. Şi trebuie să menţionez că din 10 oameni numai mie mi-a fost rău, am fost eu mai sensibilă, aşa că să nu vă temeţi.

Cam asta a fost cu parasailing-ul. O experienţă făină, nu regret banii daţi, nu îmi pare rău că m-am dus chiar dacă mi-a fost un pic rău la final. Chiar mă bucur că am încercat aşa ceva. Dacă voi mai repeta experienţa? Nu cred…aş încerca însă altceva, datul cu parapanta de exemplu. Nu bungee jumping, că ne-au propus prietenii mei. 🙂 La asta spun pas, cu toată dorinţa mea de a încerca lucruri noi. :))

05
Sep
2014

Despre vacanţa mea în Sunny Beach, Bulgaria

categories: călătorii, personal

După ce am zis că anul acesta sigur nu mai merg în Bulgaria, că m-am săturat după cele două vacanţe de anul trecut, tot aici am nimerit. Dar pentru că mie îmi place să descopăr locuri noi m-am hotărât că dacă alegem Bulgaria, măcar să mergem într-o staţiune nouă. După Albena şi Nisipurile de Aur, cea mai cunoscută staţiune de pe litoralul bulgăresc este Sunny Beach, aşa încât aici am ajuns.

Drumul a fost foarte lung şi obositor. Cred că şoferul nostru m-a înjurat de câteva ori şi ce-i drept, ar fi fost mult mai simplu să mergem iarăşi în Albena sau Nisipuri, care sunt atât de aproape de România. Dar Sunny Beach s-a dovedit a fi o staţiune foarte frumoasă şi cred că s-a meritat toată oboseală acumulată pe drum şi cei 120 km parcurşi în plus.

Cazare am cumpărat tot prin Travel Planner, este al doilea an consecutiv când apelăm la ei şi suntem foarte mulţumiţi. Ne-am cazat la hotelul Bellevue şi iarăşi, am fost foarte mulţumiţi. Despre hotel voi povesti în detaliu în alt articol, cu poze, preţuri şi alte detalii care v-ar putea interesa.

Am avut norocul să prindem vreme frumoasă. Am avut ceva emoţii, la meteo se anunţau temperaturi de 26 grade şi mi se părea cam puţin pentru mare, dar a fost foarte bine, mai cald decât se preconiza. Ne-a cam plouat pe drum, ploua şi la Constanţa, şi în Albena…şi de-abia când am ajuns în zona Sunny Beach (la vreo 30 km) a ieşit şi soarele. În acel moment chiar i s-a potrivit numele staţiunii, o vedeam de pe munte, frumoasă şi însorită. Ne-a binedispus imediat.

Imediat ce ne-am cazat am fugit pe plajă. Cu ce ne-a încântat plaja de pe litoralul bulgăresc?

Valuri mari (aproape în fiecare zi), apă foarte caldă (după-amiaza nici nu-ţi trebuia timp să te obişnuieşti, foarte fain a fost), nisip fin şi curat.
Şezlonguri şi umbrelă gratuite, saltea confortabilă.
Linişte şi siguranţă pe plajă, fără vânzători, fără persoane dubioase.
Băuturi şi gustări gratuite, oferite de hotel (detalii în articolul despre hotelul Bellevue).

La mare, program de vacanţă. Plajă dimineaţa şi după-amiaza, somn la prânz, înot, joacă în apă, plimbare prin staţiune, plimbare pe plajă, vizită la Nessebar (şi despre acest episod voi detalia în alt articol).

Cel mai memorabil lucru pe care l-am făcut în vacanţă a fost cu siguranţă parasailing-ul. A fost o experienţă interesantă, nu am mai făcut niciodată ceva asemănător. Voi povesti şi despre asta separat, în alt articol, dar pot spune că mi-a plăcut, nu mi-a fost chiar atât de teamă precum am crezut că o să-mi fie, nu m-a speriat înălţimea (şi eu cică am teamă de înălţime), mi-a plăcut liniştea deplină care este sus. În schimb mi-a fost rău de mare, pe barca care ne-a zdruncinat o oră până când am făcut toţi oamenii de pe ea (5 cupluri) parasailing.

Cam asta a fost vacanţa mea la mare. Cum am tot zis în articol voi reveni sper (cât de curând) cu articole despre hotelul Bellevue, Old Nessebar, parasailing şi staţiunea Sunny Beach.