Category: personal

Kindle – cadoul perfect

kindleNu v-am povestit pe blog de cadourile primite de Crăciun şi de ziua mea şi nici nu intenţionez să le enumăr aici, dar de Kindle vreau neapărat să vă povestesc. Am început să-mi doresc un Kindle încă din 2011, dar n-am reuşit să-mi cumpăr unul. Mă gândeam că e un moft şi că nu-mi permit să dau bani pe mofturi. Aşa că am renunţat la idee.

De aceea nu mică mi-a fost bucuria să primesc de ziua mea un Kindle de la Raluca. Nu numai că a ales cadoul perfect, dar mi-a făcut ditamai surpriza, nu mă aşteptam deloc. M-a anunţat că-mi trimite o carte pe care i-am împrumutat-o, am primit coletul, care era exact de dimensiunea unei cărţi, am deschis coletul calmă, aşteptând să văd cartea…şi când colo mă trezesc cu un Kindle. Cred că a fost singura dată din ultimii câţiva ani când am rămas efectiv cu gura căscată. Nu este uşor să fiu surprinsă, dar Raluca a reuşit să facă asta.

Citeste in continuare: Kindle – cadoul perfect

Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Am fost într-o relaţie serioasă timp de atâţia ani. Am crescut împreună, am învăţat împreună, ne-am maturizat împreună. Mi-ai fost alături la bine şi la greu şi ştiu că şi datorită ţie am devenit ceea ce sunt acum.

Dar în ultimul timp lucrurile nu au mai mers la fel de bine. Nu am mai simţit nevoia să vorbesc cu tine, să mă destăinui. Înainte îţi spuneam orice, acum nu mai vreau să-ţi zic nimic. Înainte simţeam că pot avea încredere în tine, că ai grijă de ceea ce-ţi spun, că nu transmiţi acele informaţii mai departe, la persoane care nu mă iubesc, la persoane care îmi doresc răul. Dar tu ai devenit atât de vorbăreţ încât acum, orice îţi spun, ştiu că ajunge şi la cine nu trebuie. Nu pot să-ţi zic când sunt supărată pentru că tu vei spune mai departe şi ştiu că există oameni care s-ar bucura că mă simt aşa. Nu pot să-ţi zic când sunt bucuroasă, pentru că sunt anumite bucurii care pe unii i-ar supăra.

Citeste in continuare: Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea? Citeste in continuare: Aş sta un an în Republica Dominicană

Albert, în toată splendoarea sa

Cei care mă urmăresc pe Instagram sunt familiarizaţi deja cu zecile de poze pe care le pun cu Albert. Cum să nu mă apuce fotografiatul când e aşa simpatic? În schimb pe blog n-am mai scris aproape nimic de căţelul meu drag, aşa că vă povestesc astăzi câte ceva despre el.

Albert a “cucerit” în ultimele luni întreaga casă. Dacă înainte avea la dispoziţie doar bucătăria, holul şi “camera lui” (adică biroul), acum îşi petrece timpul şi în sufragerie şi în dormitor. De ce? Ca să fie alături de mine, bineînţeles. 🙂

Citeste in continuare: Albert, în toată splendoarea sa

Dragii mei, nu fiţi stupizi

Acest post este dedicat persoanelor care mă cunosc în viaţa reală, pentru că sunt sigură că ele sunt cele extrem de curioase. Am şi câţiva suspecţi, nu dau nume, dar ca idee, să ştiţi că curiozitatea voastră nesimţită mă incită şi de-a naibii păstrez secrete faţă de voi. Pentru că mie mi se pare normal să vin eu la voi şi să vă spun ceva despre mine, dacă simt nevoia, nu să mă determinaţi voi să vă spun, ca să puteţi bârfi mai departe.

Şi acum să explic de la ce am pornit. În urmă cu ceva timp am instalat pe blog un plugin, Search Meter, care-mi arată ce căutări se fac pe blog (în căsuţa de Search de pe blog). Ei, de-a lungul timpului acest plugin mi-a arătat cât de curioase sunt anumite persoane şi nu în legătură cu subiecte precum cărţi, ceai, filme, ci privind viaţa mea personală. Am văzut deseori căutări cu nume ale unor persoane dragi mie (ca să se vadă ce tip de relaţie mai am eu cu acea persoană), căutări privind viaţa mea sentimentală (exemple de căutări: “relaţia mea”, “prietenul meu” ). M-a pufnit râsul când le-am văzut, mai ales că bănuiam cine tot vrea să afle, dar vă rog eu mult, încetaţi. Vedeţi-vă de viaţa voastră şi nu mai încercaţi să intraţi cu forţa în a mea. Citeste in continuare: Dragii mei, nu fiţi stupizi

Eşecuri în 2013

Ştiu că e bine să începem noul an pozitiv, să ne gândim doar la părţile bune din 2013, la ce am reuşit să facem bine, dar parcă aş vrea să evidenţiez şi ce n-am reuşit să fac. Poate aşa o să mă ambiţionez şi voi reuşi să realizez toate aceste lucruri în 2014.

Aşadar, eşecurile din 2013 sunt:

  • nu am reuşit să citesc 50 de cărţi

În 2012 eram bucuroasă că în ciuda unui an foarte aglomerat am reuşit să citesc peste 50 de cărţi. Eram convinsă că voi reuşi şi în 2013 să ajung la 50, sau cel puţin pe aproape, dar se pare că nu s-a putut. N-am citit decât 20 de cărţi, nici măcar jumătate din cât mi-am propus. Scuzele mele? Am avut un telefon mai performant şi mi-am petrecut serile butonând pe el. Am preferat ca în timpul liber să mă uit la seriale, să ascult muzică, orice numai să nu fie linişte în casă (iar când citesc am nevoie de linişte ca să mă pot concentra). N-am mai citit în cadă. Citeste in continuare: Eşecuri în 2013

Un altfel de Revelion

Acest Revelion nu a fost despre găsirea rochiei perfecte pentru noaptea dintre ani, despre mersul la coafor şi în general realizarea tuturor eforturilor pentru câteva ore dintr-o noapte, fie ea şi o noapte mai specială. Nu a fost ca în alţi ani. A fost primul meu Revelion petrecut la munte. Poate nu e altfel pentru voi, dar e altfel pentru mine. A fost prima dată când mi-am petrecut Revelionul în afara oraşului natal.

Nu ne-am limitat la o singură zi, am petrecut nu mai puţin de 6 nopţi în Bistricioara, la pensiunea Edy. Nu am decât cuvinte de laudă pentru gazdele noastre, au fost foarte amabili, ne-au oferit condiţii foarte bune pentru o sumă care mie mi s-a părut foarte rezonabilă. Fiind un grup mare, de 11-13 persoane (au mai venit, au mai plecat dintre noi), am închiriat întreaga pensiune. Am avut doar pentru noi 6 camere, fiecare cu baia ei (foarte modernă), bucătărie, sală de mese. În vilă era foarte cald, nu s-au zgârcit deloc cu încălzirea (anul trecut prietenii mei au suferit de frig la altă pensiune, deci nu întotdeauna ai noroc). Fiind numai noi în pensiune nu a fost nevoie să închidem uşile, am putut face ce vrem, am ascultat muzică mai tare, am râs, şi foarte important pentru mine, n-am avut nici o grijă cu lăsatul obiectelor de valoare în cameră.

Citeste in continuare: Un altfel de Revelion

Sărbători fericite!

Aveam disponibile pentru astăzi articole consistente, dar m-am gândit că numai chef de bloguri nu aveţi. Unii dintre voi lucraţi chiar şi astăzi, până la 5, 6, alţii munciţi din greu în bucătărie, la prepararea meniului de Sărbători, la curăţenie sau decorarea casei.

Eu deocamdată mă relaxez, curăţenia e gata, mâncare tradiţională n-am făcut pentru că primesc de la familie, cadourile sunt cumpărate şi ambalate. Dar mă apuc acuşi de pregătit mâncarea pentru cină, iar spre seară voi fi ocupată cu împodobitul bradului, servirea mesei, dăruirea de cadouri, aşa încât vreau să urez de acum să aveţi cele mai frumoase Sărbători!

Citeste in continuare: Sărbători fericite!

Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!

Încă de când ne naştem suntem bombardaţi cu aşteptările de frumuseţe ale celor din jur. Mare noroc şi bucurie pe capul unui om dacă este frumos, din start are mai multe şanse să reuşească în viaţă, să fie apreciat şi iubit. Sau…nu?

Sunt multe cazuri când frumuseţea poate fi un blestem, poate fi acel ceva care atrage spre tine invidiile şi frustrările celorlalţi. E mai simplu să spui despre un om frumos că este prost, superficial şi în general bun la nimic, te simţi mai puţin intimidat, mai puţin inferior. Ba dacă insişti ajungi chiar să te simţi superior, chiar dacă nici măcar nu ştii acea persoană. Este frumos? Atunci 100% este prost, ignorant, bun doar să radem de el.

Citeste in continuare: Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!