Category: personal

Despre trezitul de dimineaţa devreme

Sunt multe lucruri pe care am ajuns să mi le doresc de la mine. Printre altele, să fiu mai ordonată, mai perseverentă. Şi să reuşesc să găsesc timpul necesar pentru a face mai multe pentru mine.

Problema este că seara, după serviciu, nu prea mai reuşesc să fac mare lucru. Cel mult gătesc, în rest merg după acelaşi scenariu: seriale, citit, baie, vorbit la telefon, poate scris pe blog.

Ce aş vrea să fac?

Mi-ar plăcea de exemplu să am răbdarea să-mi aranjez părul, să-l fac cu foehnul pentru mai mult volum, să-mi fac bucle sau să-l îndrept. Dar seara chiar şi dacă am chef, degeaba mi-l fac, că până dimineaţă nu se mai observă nimic. Ar trebui să-l spăl dimineaţa şi să-l aranjez tot atunci. Citeste in continuare: Despre trezitul de dimineaţa devreme

Weekend la Casa Bunicilor

Mi-era dor de un weekend liniştit, în care să stau departe de telefon şi net, de aglomeraţia oraşului, de toată campania asta electorală mizerabilă. Aşa că am m-am retras pentru câteva zile la Casa Bunicilor, în Gura Humorului.

Nu e vorba de casa bunicilor mei, ci de pensiunea Casa Bunicilor, o pensiune deosebită, formată din 3 case bucovinene (1880-1920) restaurate, întinsă pe 5 ha de pădure, cu pârâuri şi iazuri de păstrăvi. Noi am stat la Căsuţa Irinucăi, o căsuţa unifamilială cu baie şi 2 locuri de cazare în pat matrimonial la mansardă. Deosebit la această căsuţă este că încălzirea se face la o sobă tradiţională cu lemne, aşa încât poţi avea plăcere să faci singur focul.

Citeste in continuare: Weekend la Casa Bunicilor

Secrete din ultimul an

Probabil mulţi au impresia că citindu-mi blogul află totul despre viaţa mea. Şi aici eu sunt de vină, au fost vremuri când scriam atât de mult pe blog încât puteai avea impresia că acesta ţine loc de jurnal personal. Dar acele timpuri au apus de mult, acum am mai puţin timp liber, acum sunt intimidată de persoanele care ştiu că intră pe acest blog, acum înţeleg şi apreciez mai mult intimitatea pe care ţi-o oferă anonimatul.

Cu toate acestea m-am hotărât să menţionez aici câteva din lucrurile pe care nu le-am scris pe blog, deşi poate ar fi fost caracteristic pentru mine să o fac. Secrete e mult spus pentru că cei apropiaţi mie, de la familie la colegi de lucru, ştiu despre toate acestea.

De ce o fac? Hmm…pentru că n-am inspiraţie să scriu despre altceva şi pentru că pur şi simplu aşa am chef. 🙂 Citeste in continuare: Secrete din ultimul an

Ce-am făcut la Bucureşti – a treia zi

La fel ca şi în ziua precedentă, mi-am început ziua cu o cafea bună, un sandviş şi Google Maps-ul deschis. Am selectat cam ce aş vrea să văd, m-am orientat să văd unde sunt localizate şi-am pornit la drum. Din păcate vremea nu mai era aşa frumoasă, era mohorât şi mai picura, dar nu m-am descurajat pentru că mai aveam o mulţime de văzut.

Din zona Tineretului unde eram cazată m-am dus cu metroul (am cumpărat bilet pentru întreaga zi – 6 lei) în zona Aviatorilor. Aici am început programul de vizite cu Muzeul Satului, bilet 10 lei. Am început să mă plimb printre gospodării, mori de vânt, mori de apă, fântâni, biserici şi troiţe, am citit istoricul caselor care îmi plăceau (le-aş fi citit eu pe toate, dar picura şi mi-era teamă să nu mă prindă ploaia fără umbrelă şi departe de metrou), m-am jucat cu pisicile muzeului. Multe pisici mai erau, foarte prietenoase, obişnuite cu lumea şi doritoare de afecţiune. Ofereau o imagine chiar autentică satului, să le vezi cum dorm pe prispa caselor, cum se plimbă prin camerele gospodăriilor sau prin curţi.

Citeste in continuare: Ce-am făcut la Bucureşti – a treia zi

Ce-am făcut la Bucureşti – a doua zi

Dacă prima zi a fost una relaxantă, cu o mică plimbare în parc, a doua zi la Bucureşti a fost una plină de acţiune. Mi-am început ziua cu o cafea bună, cu planuri scrise pe o bucăţică de hârtie şi cu Google Maps în faţă ca ajutor. Încet mi-am făcut curaj să mă ridic din pat şi să mă duc spre metrou. Am cumpărat bilet, pentru 2 călătorii, am cerut o hartă a metroului, cu traseele şi am plecat spre Piaţa Victoriei.

Primul loc spre care m-am îndreptat a fost Muzeul Antipa (Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa). Mi s-a părut cam piperat preţul, 20 lei, dar la final pot spune că a meritat pe deplin! Vizita a început la demisol, unde este prezentată Biodiversitatea României şi sunt marcate cele cinci bioregiuni de ţară: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică. Am continuat spre parter unde Fauna Mondială este prezentată după criteriul biogeografic. La Etaj am aflat mai multe despre originile şi evoluţia vieţii, palentologice, lumea insectelor şi complexitatea speciei umane. Am putut vedea aici colecţiile geologice (minerale, roci, geme, litofize şi lemne silicifiate, meteoriţi şi tectite), colecţiile de paleontologie (fosile), colecţia de anatomie (organe şi sisteme, embrioni, dezvoltarea la diverse specii de vertebrate şi nevertebrate păstrate în formol, mulaje), colecţiile de etnografie şi antropologie), colecţiile entomologice. Am văzut şi expoziţia temporară “Zoo Monetar – Fauna lumii pe bancnote şi monede”, dar nu pot spune că aşa ceva mă interesează în mod deosebit.

Citeste in continuare: Ce-am făcut la Bucureşti – a doua zi

Ce-am făcut la Bucureşti – prima zi

Săptămâna trecută am ajuns la Bucureşti cu treabă şi m-am gândit că dacă tot stau aproape o săptămână în oraş, să mă apuc să vizitez câte ceva. Şi acel “câte ceva” s-a transformat într-un maraton de vizitare: Muzeul Satului, Muzeul Ţăranului Român, Parcul Kiseleff, Parcul Herăstrău, Parcul Tineretului, strada pictată Xenofon, Parcul Carol I, Grădina Cişmigiu, Muzeul Antipa, Palatul Cantacuzino şi Muzeul George Enescu, Muzeul Naţional de Istorie a României, Centrul Vechi, Piaţa Revoluţiei şi multe altele. În câteva articole vă voi povesti pe îndelete ce-am văzut şi ce mi-a plăcut.

În prima zi n-am făcut mare lucru. Adusesem cu mine o mulţime de cărţi, laptopul, mă gândeam ca în timpul liber să stau în cameră şi să-mi caut de treabă. Mi-era un pic teamă de necunoscut, de ideea de a vizita singură un oraş (partenerul de drum avea cursuri toată ziua), ba nici nu credeam că vreau să văd ceva.

Citeste in continuare: Ce-am făcut la Bucureşti – prima zi

Cum am facut parasailing în Sunny Beach

Ştiu că acesta este cel mai aşteptat articol din seria celor despre vacanţa mea în Sunny Beach aşa că nu vă fac să mai aşteptaţi.

Mie îmi este teamă de înălţime. Teamă, nu frică. Adică dacă ar merita, aş înfrunta înălţimile. M-aş urca în Turnul Eiffel (tare mult regret că n-am făcut-o atunci când am vizitat Parisul), aş lua masa la un restaurant la înălţime, m-aş da cu parapanta. Şi de aceea atunci când am văzut că se face parasailing în Sunny Beach am fost total de acord şi mi s-a părut grozav că voi avea parte de o asemenea experienţă. Nu ştiu, am ajuns la o vârstă la care îmi doresc să încerc cât mai multe, vreau mereu să am parte de experienţe noi.

Citeste in continuare: Cum am facut parasailing în Sunny Beach

Despre vacanţa mea în Sunny Beach, Bulgaria

După ce am zis că anul acesta sigur nu mai merg în Bulgaria, că m-am săturat după cele două vacanţe de anul trecut, tot aici am nimerit. Dar pentru că mie îmi place să descopăr locuri noi m-am hotărât că dacă alegem Bulgaria, măcar să mergem într-o staţiune nouă. După Albena şi Nisipurile de Aur, cea mai cunoscută staţiune de pe litoralul bulgăresc este Sunny Beach, aşa încât aici am ajuns.

Drumul a fost foarte lung şi obositor. Cred că şoferul nostru m-a înjurat de câteva ori şi ce-i drept, ar fi fost mult mai simplu să mergem iarăşi în Albena sau Nisipuri, care sunt atât de aproape de România. Dar Sunny Beach s-a dovedit a fi o staţiune foarte frumoasă şi cred că s-a meritat toată oboseală acumulată pe drum şi cei 120 km parcurşi în plus.

Citeste in continuare: Despre vacanţa mea în Sunny Beach, Bulgaria

Iubiţii şi iubitele mele

De la 7 ani am fost înconjurată de animale şi mereu mi-au fost dragi. I-am iubit pe toţi, fie că a fost vorba de câini, pisici, iepuri, arici, peşti sau găini. Bineînţeles că am avut şi preferaţii mei, cum ar fi Terry, labradorul meu negru şi primul animal din casa noastră, şi Negruţu, primul meu motan. Dar acum am alţi iubiţi şi iubite, despre care vă povestesc mai jos.

Albert

Citeste in continuare: Iubiţii şi iubitele mele

Când nu te mulţumeşti cu ceea ce ai

Recunosc că mereu am avut această problemă. Îmi este greu să mă bucur de ceva, mereu mă gândesc că se poate mai bine, mai mult. O calitate cât şi un defect al omului ambiţios şi perfecţionist. După ani în care am trăit cu acest sentiment aş putea spune că înclin să cred că este un defect.

De ce? Pentru că nu te poţi bucura de ceea ce obţii sau reuşeşti. Pentru că nu te poţi sătura. Pentru că nu poţi să pui capăt căutării. Tot cauţi şi cauţi, fugi după fericire şi satisfacţie, ca la un moment dat să realizezi că ai avut toate acestea dar le-ai pierdut din cauza felului tău de-a fi.

Încerc să mă dezvăţ de a fi aşa. Încep să apreciez ceea ce am şi să învăţ unde e bine să fii cât mai ambiţios şi unde nu e. Citeste in continuare: Când nu te mulţumeşti cu ceea ce ai