Atunci şi acum

d61ad48c0e1d35d4f3ebd4e11731c7a0

Din obişnuinţă probabil intru în fiecare zi pe acest blog. Şi mă întristez când văd că n-am mai publicat nimic nou, că n-am povestit despre diverse lucruri care mi s-au întâmplat, că găsesc mereu motive să şterg orice draft început, cu gândul că lasă, mâine o să ai mai mult chef, mai multă inspiraţie, un subiect mai bun despre care poţi scrie.

Compar articolele scrise acum un an, acum doi ani, într-o anumită lună, cu ce am scris în acest an. Ce diferenţă! Şi nu e ca şi cum aş putea spune cu sinceritate că atunci mi se întâmplau mai multe sau aveam mai mult timp liber.

Atunci alegeam să-mi “pierd” timpul scriind pe blog. Lucruri utile, poveşti din viaţa mea, prostioare. Acum aleg să-mi pierd timpul uitându-mă la filme şi seriale, la poze de pe blogurile de modă, jucându-mă pe telefon şi citind toate articolele despre tenis pe care le găsesc. Nu ştiu ce părere aveţi voi, da parcă era mai bine să scriu, să fac ceva productiv, decât să stau fix degeaba.

Încerc să mă motivez cumva să scriu. Să trec peste faptul că acum mă intimidează scrisul, că mereu mă gândesc că n-are rost să scriu, că mă gândesc la ce o să zică unul sau altul despre ce am scris. Sunt conştientă că eu scriu pentru mine, nu pentru alţii. Ştiu că atunci când scriu des pe blog mi-e mai uşor să scriu şi pentru serviciu. Ştiu că gândurile scrise aici nu vor fi pierdute şi le voi reciti cu drag în viitor. Ştiu că acest blog este proiectul cel mai drag din ultimii 10 ani şi chiar n-aş vrea să-l abandonez. Ştiu toate acestea, dar chiar şi aşa, tot e greu.

E mai greu să faci ceva, decât să nu faci nimic.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

2 Comments on Atunci şi acum

  1. Nice
    November 23, 2015 at 11:12 pm (2 years ago)

    Foarte adevarata concluzia finala, Mihaela. Dar si mai usor e sa ii judeci si critici pe altii ca “pierd vremea” pe blog scriind articole in timp ce tu ti-o pierzi nefacand chiar nimic. Nimic util, nimic interesant.
    Iar tu chiar nu pierzi vremea ca ai si multe advertoriale.
    Din pacate eu am renuntat sa mai scriu constant, regulat. Oboseala si dezamagirile m-au determinat sa fac acest pas. Dar erau firesti pentru ca pasiunile vin si trec. La un moment dat, inevitabil, intervine oboseala, incapacitatea de a te mobiliza ca altadata. Nu mai e entuziasm, noul e acum vechi, rutina.
    In plus marea mea greseala a fost sa trec pe domeniu.

    Reply
    • Mihaela
      November 25, 2015 at 7:06 am (2 years ago)

      Asa e, pasiunile vin si pleaca, asta e clar. Dar eu nu vreau sa inlocuiesc scrisul pe blog cu uitatul la tv. L-as inlocui cu o alta pasiune care sa ma ajute sa cresc. Si eu asa impresia ca in ultima vreme am abandonat toate pasiunile productive, adica scrisul, cititul, si le-am inlocuit cu chestii care nu-ti solicita absolut nimic. Da, de oboseala, de plictiseala…dar nu se mai poate, vreau sa schimb ceva.

      Reply

Leave a Reply

More in personal
Akira şi Hachiko

Astăzi vă invit să faceţi cunoştinţă cu Akira şi Hachiko, cei mai noi membri ai familiei noastre. Sunt fraţi, pui...

Close