Category: personal

Zile cu ger

Şi, cum vă petreceţi aceste zile frumoase cu ger, zăpadă şi viscol? E un clişeu de acum să te plângi de vreme, dar sunt atât de săturată de frig şi de iarnă, încât nu mai pot. Din octombrie până acum parcă numai zile urâte am avut.

Mi-e atât de dor de primăvară, de temperaturi de 20 de grade, de soare, de bujori, nici nu vă puteţi imagina. Aşa am realizat şi că noul meu anotimp preferat este primăvara, singurul în care avem parte de vreo 2 săptămâni (maxim) de vreme perfectă, nici prea cald, nici prea rece.

Citeste in continuare: Zile cu ger

Excursie prin ţară: Băile Felix

După prima zi la Colibiţa ne-am îndreptat către Băile Felix. De 15 ani tot aşteptam să mă întorc în locul unde a început relaţia mea. Îmi doream să revăd parcul în care ne plimbam, lacul, ştrandul, căminul în care am fost cazaţi.

Băile Felix după 15 ani mi s-a părut un loc nou. Nu mi-am amintit mai nimic dar asta şi din cauză că totul este schimbat. Am avut un pic de ajutor la recunoaşterea locurilor şi aşa am dat peste  căminul în care am fost cazaţi. Nu sunt 100% sigură că acesta este (cel din imaginile de mai jos), dar este pe strada corectă, balcoanele şi geamurile seamănă cu ce-mi mai amintesc. Nu ştiu cât se observă din imagini, dar este o clădire degradată, distrusă, cu geamuri sparte, cu cărămizi căzute. Mai este un cămin de studenţi sau elevi asemănător exact lângă, şi acela tot distrus. Nu înţeleg cum de au ajuns în acest hal. Sunt clădiri situate în centrul staţiunii, imediat lângă parc sau lângă ştrand. Au un potenţial enorm, ar putea fi transformate în spaţii de cazare. Trist momentul, îmi tot aminteam cât de bine ne-am distrat aici, ce frumos a fost. Aş putea spune că a fost una din cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Băile Felix

Excursie prin ţară: Colibiţa

Anul acesta ne-am gândit să mai facem o excursie prin ţară, după modelul celei din 2012. Partea frumoasă e că România este o ţară superbă, cu atât de multe de oferit, încât două săptămâni de călătorii, la care se adaugă zile întregi din ani diferiţi, nu sunt suficiente pentru a vedea tot ce e de văzut.

Am început excursia noastră cu Colibiţa. Acum câţiva ani am văzut pe Facebook poze de la un teambuilding organizat la Fisherman’s, în Colibiţa, şi am fost impresionată de loc. De atunci mi-am tot dorit să ajung acolo şi în acest an mi s-a îndeplinit dorinţa.

Citeste in continuare: Excursie prin ţară: Colibiţa

Pisica de sub capotă

Începutul meu de săptămână m-a lăsat fără cuvinte. Pe scurt, despre ce e vorba: viaţa unei pisici a fost salvată de norocul ei imens şi de o serie de coincidenţe.

Am rămas fără lichid de parbriz în rezervor de vreo 3 săptămâni. Aveam soluţie în maşină, dar pur şi simplu ba uitam şi îmi dădeam seama când deja eram în mişcare, ba mi-era lene. Geamul era curat, îl mai spălam când mergeam la benzinărie. Luni dimineaţă însă, când m-am urcat în maşină, am găsit geamul murdar din cauza copacilor. De data aceasta chiar nu puteam pleca aşa. Erau 2 posibilităţi. Ori îmi turnam rapid nişte apă pe parbriz, cât să-l curăţ şi să pot pleca, ori puneam lichid în rezervor. Eram şi pe fugă, nu voiam să mă murdăresc şi trebuie să recunosc, mi-era şi lene. Dar am luat decizia să pun lichid în rezervor.

Citeste in continuare: Pisica de sub capotă

De pe la bloc

apartments-924786_640Luna iunie nu pare a fi una benefică pentru cardul meu, pentru că se pare că tot apar diverse cheltuieli neprevăzute.

Vă amintiţi că vă povesteam acum câteva săptămâni despre asfaltarea aleei din faţa blocului? După doar 2 zile de la finalizarea lucrării, a apărut pe uşa scării de bloc un anunţ cum că reparaţia trotuarului a costat în jur de 7000 de lei şi sumele care trebuiau să fie date de fiecare proprietar de apartament, în funcţie de câţi metri pătraţi are acesta. În cazul meu ieşea o sumă de 600 de lei, care putea fi dată în rate. Şi eram invitaţi la asociaţie să discutăm.

Citeste in continuare: De pe la bloc

Atunci şi acum

d61ad48c0e1d35d4f3ebd4e11731c7a0

Din obişnuinţă probabil intru în fiecare zi pe acest blog. Şi mă întristez când văd că n-am mai publicat nimic nou, că n-am povestit despre diverse lucruri care mi s-au întâmplat, că găsesc mereu motive să şterg orice draft început, cu gândul că lasă, mâine o să ai mai mult chef, mai multă inspiraţie, un subiect mai bun despre care poţi scrie.

Citeste in continuare: Atunci şi acum

Câte ceva…

N-am mai scris…Adevărul e că n-am mai simţit nevoia să scriu. Am preferat să fac orice altceva decât să scriu. Culmea e că am tot avut ce scrie, dar dacă n-ai chef, dacă n-ai dispoziţia necesară, degeaba ai material.

M-am gândit să renunţ la blog. Dar deşi pare o idee bună acum, vreau totuşi să am un loc unde să pot să mai scriu din când în când. Încă mă bate gândul să transform acest blog într-unul de călătorii. O prietenă mi-a sugerat să lucrăm împreună şi să-l transformăm în blog culinar. Aşadar idei sunt multe, important e că nici una nu este de a închide de tot blogul. Fie ce-o fi, chiar de nu voi mai scrie luni întregi, acest blog va fi online.
Sper că azi sau mâine să reuşesc să scriu ceva. Vom vedea dacă mă voi ţine de treabă. 🙂

Citeste in continuare: Câte ceva…

Agonie şi extaz

De la începutul anului s-au întâmplat destul de multe lucruri importante pentru mine iar unul dintre acestea, care a avut un impact serios asupra mea, a constat în prima extracţie a unui molar de minte. Poate veţi spune, ce e aşa mare lucru în asta? Ei, pentru mine a fost important din mai multe motive.

De vreo 2 ani mă confruntam cu probleme, la început minore, la final din ce în ce mai serioase. Nici nu mai ştiu exact cum a început, când am observat. Gingiile au devenit din ce în ce mai sensibile. Sângerau la orice, chiar şi când mâncam ceva moale, ca o banană. În plus, dinţii au început să se strângă în faţă. Îmi creşteau măselele de minte. Eram bucuroasă că nu mă dor, pe alţi prieteni îi dureau la creştere. Mă consideram norocoasă. Dar se pare că nu era chiar aşa. Citeste in continuare: Agonie şi extaz