Am ales să vă povestesc despre sarcina mea în speranța că această experiență va ajuta și încuraja viitoarele mămici. Nu a fost cea mai ușoară perioadă, în schimb am fost foarte norocoasă să-l am alături de mine pe soțul meu, care a avut foarte mare grijă de mine, și bineînțeles familia. Nu știu cum m-aș fi descurcat fără ei.
Primul trimestru de sarcină
A trecut atât de mult timp încât sper să reușesc să-mi amintesc lucrurile cele mai importante. Știu că multe viitoare mămici sunt interesate de cum decurge nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași, dacă sunt condiții bune, ce produse au nevoie, dacă personalul este prietenos și de ajutor, așa încât voi încerca să povestesc despre experiența mea.
Înainte de naștere mi s-a recomandat să mă îndrept către Arcadia, dar am ales maternitatea Cuza Vodă, bazându-mă pe experiența pozitivă a surorii mele, care născuse acolo cu 2 ani în urmă, și pe faptul că dacă apare vreo urgență, tot spre maternitatea de stat aș fi fost îndreptată.
Citeste in continuare: Nașterea la maternitatea Cuza Vodă din Iași
Nu există un răspuns universal la această întrebare. Important e să te gândești la asta în timp util și să te gândești bine, nu superficial, să iei în considerare toți factorii și să iei o decizie.
Trăim alte vremuri. Ne maturizăm mai târziu. Față de părinții noștri avem la dispoziția noastră o mulțime de posibilități. Cui îi mai vine să facă copii când este atât de ușor să călătorești? Când ai ocazia să-ți dezvolți cariera? Când, dacă muncești, se poate câștiga atât de bine și poți să-ți oferi o viață atât de distractivă și interesantă?
Am revenit pe blog după 4, ba chiar aproape 5 luni de pauză, pentru a face update-uri, nu pentru a scrie ceva. Dar pentru că am găsit comentarii în care eram întrebată dacă sunt ok, m-am gândit să vă liniștesc. N-am reușit atunci, reușesc acum, la peste 7 luni de pauză.
Noutățile mele?
Numele ei este Ilinca, are 7 luni și astăzi va mânca pentru prima dată broccoli. 🙂
Vă povesteam zilele trecute despre aventura lui Albert, care a evadat din curte de 2 ori într-o noapte, speriindu-ne teribil. De atunci v-aţi gândi că s-a liniştit, dar nici gând. Şi în caz că vă întrebaţi ce l-a apucat aşa deodată vă spun eu: o “domnişoară”.
Domnişoara în cauză este o căţeluşa mică, a nimănui, probabil abandonată pe strada noastră şi care tot intră pe sub un spaţiu mic de sub poartă. Albert nu încape pe acolo, dar ea da. Şi chiar dacă am încercat să blocăm temporar acel spaţiu, este isteaţă şi împinge până-şi face loc.
Ce te trezeşte dimineaţa mai repede decât cea mai tare cafea? Să afli că ţi-a dispărut câinele din curte. Vestea bună este că l-am găsit repede, nevătămat, cu ajutorul unor oameni buni care au avut inspiraţia să anunţe pe Facebook că au găsit un câine pe stradă.
Albert al nostru este un câine foarte sociabil şi activ. De obicei îşi petrece nopţile lătrând şi discutând cu toţi câinii din zonă, dar seara trecută s-a gândit că este mult mai distractiv să sape pe sub gard şi să iasă în stradă, în căutare de alintături. Prima postare pe un grup de pe Facebook a fost pusă la miezul nopţii. Un tânăr îl găsise, nu putea să-l ia, a pus un mesaj. În comentarii cineva a spus că a fost recuperat de stăpân. De fapt fusese recuperat de vecinul nostru care l-a şi băgat în curte înapoi. Dar Albert nu s-a stăpânit aşa încât a mai evadat o dată, nu ştim la ce oră. A doua postare, pe alt grup de pe Facebook, a fost pusă la 6 dimineaţa, de alt băiat, care a precizat că cineva din zona l-a luat şi are numărul lui de telefon.
Citeste in continuare: Cum l-am recuperat pe Albert cu ajutorul Facebook-ului
Din martie încoace simt că tot ce fac este să plătesc facturi. Impozite, RCA, CASCO, gaz, electricitate, verificare gaz, ITP, revizie, întreţinere, diverse comisioane, rate. Aşa se întâmplă mereu, se adună în lunile astea, martie şi aprilie, majoritatea cheltuielilor de peste an. Aştept să se termine, nu mai sunt chiar multe de plătit, până ajung la normalitate. Adică facturile lunare obişnuite.
Sper să mai rămână nişte bani luna asta şi pentru programarea unei mici călătorii. Sunt câteva locuri pe care tare îmi doresc să le vizitez cât de curând posibil. Şi anume:
De ceva timp viaţa mea urmează un anume tipar: serviciu, casă, mâncare, relaxare (tv, citit). Fără nimic în plus, fără chef de altceva în plus. Ieşiri în oraş? Excursii? Proiecte? Nu, nu şi nu: “sunt prea obosită”, “e urât afară”, “n-am chef”, “nu vreau să cheltui bani”.
Şi aşa am ajuns într-un punct în care deşi sunt mulţumită şi liniştită, mă uit cam cu regret la viaţa de la 25 de ani, când în afară de faptul că scriam des pe blog, mai şi mergeam la conferinţe, înfiinţam şi frecventam Clubul de Carte, lucram part time la diverse proiecte, realizam bijuterii handmade. O admir nespus pe Raluca care frecventează şcoala de patiserie, face flori de hârtie, călătoreşte şi citeşte, asta în afară de job-ul de zi cu zi. Deci de putut se poate, probabil e o chestie de vârstă, îţi mai pierzi din entuziasm odată cu trecerea timpului.
Citeste in continuare: Tu ce faci ca să eviţi o viaţă monotonă?
Avem tendinţa de a tot amâna, de a tot aştepta ceva mai bun sau mai potrivit, de a alege ce e mai uşor şi mai confortabil pentru acum. Şi aşa trece viaţa pe lângă noi, trec oportunităţile şi ne trezim că ajungem într-un punct în care nu mai putem da înapoi şi nu ne mai putem îndeplini visele.
Acum vreun an şi ceva am început să mă gândesc la ce îmi mai doresc să obţin în această viaţă. Mi-am făcut o listă, am luat în considerare toţi factorii, şi dintre toate am ales ceva. Nu contează ce-am ales şi de ce-am ales acel ceva, important e că am început din acel moment să lucrez la îndeplinirea acelui vis. Poţi visa să călătoreşti, să-ţi construieşti o casă, să faci nuntă, dar adevărul e că bugetul şi timpul nu-ţi vor permite să le faci pe toate, în acelaşi timp. Trebuie să-ţi setezi priorităţile.
Şi, cum vă petreceţi aceste zile frumoase cu ger, zăpadă şi viscol? E un clişeu de acum să te plângi de vreme, dar sunt atât de săturată de frig şi de iarnă, încât nu mai pot. Din octombrie până acum parcă numai zile urâte am avut.
Mi-e atât de dor de primăvară, de temperaturi de 20 de grade, de soare, de bujori, nici nu vă puteţi imagina. Aşa am realizat şi că noul meu anotimp preferat este primăvara, singurul în care avem parte de vreo 2 săptămâni (maxim) de vreme perfectă, nici prea cald, nici prea rece.