Category: personal

Sărbători fericite!

Aveam disponibile pentru astăzi articole consistente, dar m-am gândit că numai chef de bloguri nu aveţi. Unii dintre voi lucraţi chiar şi astăzi, până la 5, 6, alţii munciţi din greu în bucătărie, la prepararea meniului de Sărbători, la curăţenie sau decorarea casei.

Eu deocamdată mă relaxez, curăţenia e gata, mâncare tradiţională n-am făcut pentru că primesc de la familie, cadourile sunt cumpărate şi ambalate. Dar mă apuc acuşi de pregătit mâncarea pentru cină, iar spre seară voi fi ocupată cu împodobitul bradului, servirea mesei, dăruirea de cadouri, aşa încât vreau să urez de acum să aveţi cele mai frumoase Sărbători!

Sper să petreceţi aceste zile alături de familie şi de cei dragi, să râdeţi, să vă jucaţi, să povestiţi. Să vă încărcaţi cu bucurie pentru tot anul viitor. Să fiţi iubiţi! Sărbători fericite vă urez eu şi familia mea. Inclusiv Albert! 🙂

photo (2)

Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!

Încă de când ne naştem suntem bombardaţi cu aşteptările de frumuseţe ale celor din jur. Mare noroc şi bucurie pe capul unui om dacă este frumos, din start are mai multe şanse să reuşească în viaţă, să fie apreciat şi iubit. Sau…nu?

Sunt multe cazuri când frumuseţea poate fi un blestem, poate fi acel ceva care atrage spre tine invidiile şi frustrările celorlalţi. E mai simplu să spui despre un om frumos că este prost, superficial şi în general bun la nimic, te simţi mai puţin intimidat, mai puţin inferior. Ba dacă insişti ajungi chiar să te simţi superior, chiar dacă nici măcar nu ştii acea persoană. Este frumos? Atunci 100% este prost, ignorant, bun doar să radem de el.

Am observat asta citind un articol vechi dintr-un ziar, în care am recunoscut o persoană pe care o ştiu din vedere. Nu ştiu cum este acea persoană în viaţa de zi cu zi, dacă e un om bun sau nu, prin urmare am acelaşi nivel de informaţii despre ea ca şi jurnalistul care a scris articolul. Însă el, analizând “obiectiv” fotografiile cu un accident minor întâmplat, a presupus şi a afirmat încă din titlu că acea fată este o piţipoancă, o inconştientă, o individă (spus aşa, cu scârbă). Când am văzut cuvântul “piţipoancă” m-am uitat la fotografii, doar ca să văd o fată obişnuită, îmbrăcată mai mult decât decent, chiar casual, nici măcar foarte elegant, cu blugi, tricou fără decolteu, fără machiaj strident, fără vreo coafură ciudată. Dar o fată frumoasă. De aici probabil s-a ajuns la piţipoancă. Comentariile de la articol sunt şi mai spumoase, cu tot felul de observaţii sexuale, care nu pot fi reproduse aici. Şi asta doar pentru că fata este…frumoasă.

Tot de la prea multă frumuseţe pot apărea şi zvonuri cum că nu eşti chiar uşă de biserică. Mi s-a întâmplat deseori să aud că acele cunoştinţe care sunt foarte frumoase s-au culcat cu şefii lor, s-au culcat cu tot oraşul, s-au culcat cu nu mai ştiu câţi. Că dacă umblă cu cineva care nu e la fel de frumos, sigur o fac pentru bani. Că au obţinut tot ceea ce au datorită faptului că sunt frumoşi. Şi astfel de observaţii continuă la nesfârşit. Cred că scapi de ele doar când te căsătoreşti, faci copii şi stai tot timpul în casă.

Revenind la prima poveste, ce e cel mai rău este că acel articol de ziar nu a fost şters şi va rămâne prezent în motoarele de căutare. Este o pată pe identitatea acelei fete. Nici ea nu are o prezenţă online bogată  aşa încât atunci când îi caută cineva numele, acel articol apare printre primele rezultate pe Google. Şi de aici pot apărea tot felul de probleme, pentru carieră, pentru imaginea ei. Pentru că nu toată lumea are răbdare să citească complet, să realizeze dacă acel articol este corect sau nu. Şi spuneţi voi, e corect?

Ce am învăţat în 2013

2013 a fost un an ciudat. Un an în care n-am făcut prea multe, care a fost şi bun şi rău, dar care a fost foarte important dintr-un singur motiv: m-a deşteptat. Mi-am dat seama în aceste ultime zile de 2013 că eu de câţiva ani nu am mai trăit ca o femeie tânără, ci ca un robot care trebuie să facă, să facă, să facă, să respecte planul societăţii, să nu pună la îndoială ceea ce se aştepta de la ea.

Şi culmea e că nu mi-am dat seama. Credeam că aşa trebuie, credeam că eram fericită. Planul mi se părea unul corect, nu simţeam nevoia să mă revolt, să simt ceva. Pe de o parte cred că m-am medicamentat (la propriu şi la figurat), de am ajuns să nu mai simt nimic, să fiu aşa de rece şi de calculată.

Dar acum m-am trezit. Realizez că ceva nu e în regulă cu orarul ăsta pentru supravieţuire, compus din somn, muncă, treburi casnice şi iar somn. Îmi dau seama că în ultimii ani tot ce a fost important pentru mine a fost cum să fac mai mulţi bani, cum să muncesc mai mult, cum să am rezultate mai bune. Dar unde a rămas distracţia, bucuria pură? A dispărut din grija “ce va spune lumea?”, din frica de a nu rămâne în urmă, de a nu dezamăgi aşteptările celor dragi. De ce mi-e ruşine să cânt în maşină, când ştiu că pot fi privită de trecători? De ce mi-e jenă să râd când mă plimb singură pe stradă? De ce mă feresc să spun ceea ce vreau şi ceea ce gândesc? (more…)

Cea mai frumoasă excursie din 2014

Una din dorinţele pentru 2014 este să ajung în Belgia, la Raluca. De fapt este mai mult decât o dorinţă, este un plan, o promisiune pe care mi-o fac mie, pe care i-am făcut-o ei şi pe care o fac şi public, aici pe blog. Nu o să-mi mai găsesc scuze că n-am timp, n-am bani, nu am cum să plec de acasă, o să mă duc şi gata.

Ştiu că va fi minunat, pentru că:

  • va fi prima săptămână pe care o vom petrece împreună. Noi nu am avut şansa să trăim în acelaşi oraş, să ieşim în fiecare zi împreună, să ne vizităm acasă. Ne-am cunoscut online iar offline am petrecut împreună doar câteva ore, o dată la câteva luni.
  • vom călători pentru prima dată împreună, vom vizita nu doar Antwerp, ci şi Amsterdam. Sau cel puţin aşa îmi propun acum, pentru că tare mult vreau să ajung şi în Olanda. Vreau să mă plimb cu tramvaiul pe faleză, să vizitez grădina zoologică din Antwerp, să admir parcul Middelheim, să ma plimb cu vaporaşul în Amsterdam, să vizitez muzeul figurilor de ceară Madame Tussauds din Amsterdam, şi câte şi mai câte! Oare o să fie suficient o săptămână?
  • o să am cel mai bun ghid, care nu numai că locuieşte în Antwerp, dar este şi cea mai bună prietenă a mea, ştie exact ce-mi place şi avem atât de multe lucruri în comun! Ea va şti să-mi arate obiectivele turistice cele mai interesante, locuri poate secrete pentru turişti, va şti ce merită a fi văzut şi ce nu.

Mai sunt încă câteva luni bune, dar noi două deja ne gândim la cât de frumos o să fie. O parte din frumosul cadou de la Raluca, primit în urmă cu câteva zile, constă dintr-un ghid interesant cu obiective turistice din Antwerp şi mici dicţionare cu cuvinte de bază în limba olandeză. Cine ştie, poate în acea săptămână voi reuşi să învăţ măcar cum se citeşte în olandeză, cum se salută şi cum mă pot prezenta.

DSC07840 DSC07842

De acum planurile sunt făcute, nu mai trebuie decât să stabilim o perioadă prielnică pentru excursie, în care să ne bucurăm de vreme cât mai bună şi potrivită pentru vizitat, să căutăm bilete de avion la un preţ cât mai bun (aici mă va ajuta prietenul Ralucăi, am înţeles că este expert de acum în alegerea celor mai convenabile bilete de avion), să cumpăr şi să mă pregătesc de plecare. De-abia aştept!

Excursia în Antwerp este unul din paşii pe care îi voi face pentru a avea un 2014 extraordinar. Despre ceilalţi paşi, în viitoarele articole.

Şi-am trecut la 5

A venit şi timpul să vă povestesc despre noua mea achiziţie. Îmi propusesem să-l cumpăr în 2014, dar se pare că decembrie e luna destinată trecerii la o nouă generaţie de iPhone, şi aşa cum în decembrie 2012 am trecut de la 3gs la 4, acum am schimbat 4 cu 5. Aşadar da, aşa cum câţiva dintre voi aţi şi ghicit, m-am înnoit cu un .

Prima impresie după ce l-am ridicat de la emag a fost de uşoară dezamăgire. Mă obişnuisem atât de mult cu negrul de la celelalte telefoane pe care le-am avut încât alb mi s-a părut…ciudat. Dar după câteva momente m-am acomodat şi acum îmi place. Cel mai mult îmi place partea din spate, cu acel aluminiu argintiu, iar cel mai puţin îmi place în faţă, unde parcă ecranul negru cu marginea albă nu fac o echipa perfectă. La telefonul pe negru partea din faţă arată un pic mai bine. Dar are şi albul avantajele lui, se văd mai puţin zgârieturile şi este mai feminin. Plus că aveam nevoie de o schimbare. Dacă ar fi acum să aleg încă o dată între alb şi negru, tot pe alb l-aş lua.

Nu o să fac un review la telefon, însă vreau să menţionez câteva din diferenţele faţă de iPhone 4 care m-au încântat.

DSC07807 DSC07806DSC07812 DSC07813

În primul rând merge muuult mai repede. Mai ales că eu făcusem update la ios 7 pe iPhone 4 şi săracu de-abia putea să-l ducă. Nu mi-am dat seama atunci, nu cunoşteam altceva aşa că pentru mine mergea foarte bine, şi de-abia când am început să butonez pe iPhone 5 şi să deschid aplicaţii, am observat diferenţa. Acum e o plăcere pentru mine să deschid aplicaţie după aplicaţie, să mă joc, să fac poze, s.a.

DSC07816 DSC07819

Am observat că apelurile telefonice sunt mai clare, aud mai bine şi sunt auzită mai bine. Am fost încântată şi de ecranul mai mare, de faptul că e mai subţire şi mai uşor. M-am jucat un pic şi cu Siri, dar nu foarte mult, n-am avut timp să stau la “discuţii”. Un plus pare a fi şi bateria care cel puţin acum, la început, ţine mai mult. De obicei seara, când mă băgam în pat, aveam bateria la 20%, dar acum observ că e la 40%. Şi îl folosesc la fel de mult, nu am schimbat ceva. Cu toate acestea prietenii mei cu iPhone 5 spun că bateria nu ţine mai mult. Voi vedea pe viitor.

Şi acum pe scurt cu ce vine nou  faţă de .

  • are ecran mai mare, de 4 inch faţă de 3.5
  • este cu 18% mai subţire ca versiunile precedente
  • are o greutate de 112 grame, este cu 20% mai uşor ca iPhone 4
  • are procesor Apple A6, faţă de Cortex A8 – este mult mai puternic în ceea ce priveşte viteza şi partea grafică
  • are trei microfoane cu ajutorul cărora se elimină sunetul de fond
  • Camera foto este de 8 MP, spre deosebire de cei 5 MP la iPhone 4
  • Camera foto secundară este de 1.2 MP, superioară celei de 0.3 Mp la iPhone 4
  • Bateria te ţine mai mult în regim de convorbire, mai exact cu o oră în plus la iPhone 5 faţă de iPhone 4
  • iPhone 5 are Siri, spre deosebire de iPhone 4
  • iPhone 5 are carcasa din spate din aluminiu iar aceasta este mai rezistentă decât carcasa din sticlă a iPhone-ului 4
  • iPhone 5 are căşti diferite, care cică nu mai cad din urechi aşa de uşor. Şi conectorul diferă, dacă la iPhone 4 era unul cu 30  de pini, la 5 este îngust, cu 8 pini.  iPhone 5 nu funcţionează cu microSIM, ci cu nano SIM

3 generatii: 3gs (2011) / 4 (2012) / 5 (2013)

  • 3gs-ul l-am cumpărat în 2011 la mâna a doua şi încă funcţionează, nu a avut nici o problemă, nu a trebuit să schimb la el nimic. Acum este la sora mea, îl foloseşte ca al doilea telefon.
  • 4 a ajuns şi el la o cunoştinţă, şi funcţionează şi arată că nou. Şi asta şi datorită foliei de protecţie aplicată încă din prima zi. În poză se pot vedea pe carcasa din spate diverse zgârieturi, care au dispărut foarte uşor prin îndepărtarea foliei şi aplicarea unei folii noi.

DSC07772 DSC07776

Bine de ştiut:

Cartelă nano SIM

Am fost în vreo 2 magazine Orange ca să aflu că nu primeşti cartela nano SIM oriunde ci doar în Orange Shop, care diferă de Orange Store sau alţi parteneri. Până la urmă am fost la Orange Shop-ul din Carrefour Felicia şi am primit cartela nano SIM în schimbul sumei de 39 de lei. Cred că abonaţii Orange primesc gratuit schimbarea de cartela, eu însă sunt utilizator de PrePay, aşa încât trebuie să plătesc aceste modificări. Pentru că sunt totuşi client din 1999 am putut să-mi iau un produs din magazin de acea sumă (trebuie să cereţi voi, nu e obligatoriu să vi se spună că puteţi cumpăra ceva de suma respectivă). Cartela microSIM nu a fost tăiată, s-a dezactivat automat.

Folie faţă/spate iPhone 5

Am pus folie pe faţă şi pe spate la un magazin cu telefoane mobile şi accesorii GSM, de pe strada 14 Decembrie 1989 din Iaşi (în apropierea restaurantului Select). Folia pentru spate este formată din 3 bucăţi, una pentru zona din aluminiu şi 2 pentru margini. M-au costat 40 de lei foliile, dar sunt şi mai ieftine. Eu am luat varianta cea mai scumpă.

Husă pentru iPhone 5

Nu e de ajuns folia, folosesc şi husă pentru a proteja cât mai bine telefonul. Până la urmă în geantă se poate zgâria foarte uşor de la chei, cosmetice, s.a. La Orange aveau huse de 10-15 euro, dar până la urmă am ales o husă de la magazinul menţionat mai sus (de unde mi-am pus foliile) la doar 30 de lei. Arată bine, sunt foarte mulţumită. Cum arată puteţi vedea în pozele de mai jos.

DSC07819 DSC07821 DSC07822 DSC07823

Per total telefonul a necesitat o investiţie serioasă, dar fiind nou-nouţ sper să mă ţină cât mai mult, să nu-mi facă probleme, şi ca şi rudele sale mai în vârstă să mă ajute cât mai mult la activităţile de zi cu zi. Nu mă mai simt vinovată că l-am luat, mă bucur de el şi-mi place foarte mult! 🙂

De Black Friday

Vineri, 29 noiembrie. O zi obişnuită, presărată pe ici pe colo de reduceri şi promoţii. Ca şi săptămâna trecută am primit tot felul de newslettere, nu toate de la comercianţi la care m-am abonat. Am primit şi sms-uri, pe care sunt sigură că nu am bifat nicăieri să le primesc. Dar ce să-i faci, e Black Friday.

De Black Friday mi-am luat liber de la serviciu. M-am trezit la 7 dimineaţa, ca de obicei, dar nu pentru a prinde vreo super ofertă ci ca să mă apuc de lucru. Aşa e când lucrezi în mai multe locuri, îţi iei uneori liber de la serviciul 1 ca să poţi lucra pentru serviciul 2. 🙂

Totuşi am profitat şi de nişte promoţii apărute. Mi-am comandat un obiect mult prea scump şi nu foarte necesar şi am primit (de fapt voi primi) un card cadou de 10% din valoarea sa. De care voi putea beneficia doar dacă comand ceva în ianuarie, la mijlocul lunii, din anumite categorii de produse. Eu vreau un laptop şi ar fi bun acel voucher, dar acum să văd şi ce bani voi avea în ianuarie, după Crăciun, revelion şi ziua mea.

Şi cum am zis, am comandat ceva. Nu am ţinut neapărat să cumpăr acel produs acum, dar m-am hotărât că am nevoie de aşa ceva după Black Friday-ul de pe 22 noiembrie, şi tot am aşteptat să fie în stoc iar când a apărut era cam scump aşa că am zis că mai aştept câteva zile, poate primesc ceva, o reducere cât de mică. Şi s-a nimerit să fie acest card cadou, aşa că până la urmă e bun şi ăsta.

Aştept acum să văd dacă voi primi produsul pentru că la 10 minute după ce am comandat iarăşi nu mai era disponibil. Nu ştiu ce fac cei de la , atât s-au jucat cu stocul acestui produs în ultima săptămână. O zi e pe stoc, altă zi nu. Ai zice că aduc câte 2-3 produse, că nu cred că se vând chiar aşa de repede. Despre ce produs e vorba vă voi povesti la momentul potrivit, întâi să-l primesc şi să mă joc un pic cu el.

Închei ziua simţindu-mă un pic vinovată că fac astfel de cheltuieli care nu sunt neapărat necesare (aşa mă simt mereu când cumpăr ceva care nu este vital pentru supravieţuire) şi făcând o tocăniţă de cartofi. Dacă mănânc ceva bun sigur îmi trece anxietatea. 🙂

Voi ce-aţi făcut astăzi? V-au atras reducerile de Black Friday, aţi comandat/cumpărat ceva?

Părinte doar pe Facebook

Aşa mă enervează acei părinţi care nu dau doi bani pe responsabilităţile pe care şi le-au asumat. Au ţinut neapărat să aibă un copil dar când această responsabilitate nu se mai potriveşte cu cheful de zi cu zi, renunţă la ea, o plasează în grija altuia.

De obicei e vorba de taţi. Şi de cele mai multe ori se întâmplă asta în cazul unui divorţ sau despărţiri, când părinţii nu mai locuiesc împreună. Nu voi vorbi aici de acele cazuri când există probleme între cei doi, când tatăl nu este lăsat de mamă să vadă copilul, vreau să mă refer doar la despărţirile civilizate, când tatăl are mâna liberă şi poate să aibă o relaţie precum îşi doreşte cu copilul său.

Dar ei îşi văd copiii doar când le este lor convenabil. Se bat cu mâna în piept (prin postarea pe Facebook) şi fac cunoscut cât de mult îşi iubesc odraslele, dar iubirea asta să fie cât mai part time, doar atunci când ai chef să te joci şi n-ai cu cine, şi să fie menţionată şi online, să ştie lumea cât de bun părinte eşti.

Nici nu ia bine copilul de acasă, că şi apare poza pe Facebook. Copilul în maşină, bucuros că îl vede pe taică-său, după cel puţin o săptămâna de “pauză”. Ajung la locul de joacă, poză din nou. Copilul se joacă fericit, asta înseamnă că tatăl e un părinte ideal. Încă câteva poze. Apoi pauză, lumea probabil crede că a dus copilul acasă, i-a dat de mâncare, i-a făcut baie, l-a culcat. Dar nu. După 2-3 ore de joacă, îl aduce acasă la maică-sa, îl lasă acolo şi la revedere, pa. Pleacă bucuros pentru că din punctul lui de vedere şi-a făcut datoria şi bonus, a câştigat câteva like-uri şi comentarii pe Facebook. Nu se gândesc că astfel traumatizează copilul, că îi afectează încrederea în sine, că distrug ideea de familie. Nu se gândesc decât la ei.

Mă întreb, dacă nu ar mai fi Facebook, dacă nu ar mai fi vreo altă reţea de socializare, oamenii ăştia şi-ar mai vedea copilul? Sau merg pe principiul dacă nu mă vede nimeni degeaba fac?

Viaţa merge înainte cu sau fără tine

dudePână la sfârşitul anului îmi propun să renunţ la acei prieteni care nu mă merită şi să învăţ să nu-mi mai pese de ei. Pur şi simplu, asta e, nu se mai poate.

O dată la câţiva ani trebuie să trec prin aşa ceva. Uneori e mai uşor, aproape că nu-mi pasă, alteori e mai greu, am regrete, mă tot gândesc dacă puteam face ceva altfel, dacă puteam salva cumva relaţia de prietenie. Dar una peste alta, aceste prietenii ne sunt nocive, ne clatină încrederea în noi, ne umilesc, ne fac să ne simţim neapreciaţi sau mai rău, de parcă am cerşi iubirea şi prietenia celui de lângă noi, şi de aceea acest rău trebuie tăiat de la bază pentru a face loc unei noi prietenii, care să ne facă fericiţi. (more…)

Motive pentru care ar trebui sa plec mai devreme de la serviciu

Astăzi m-am gândit să vă prezint câteva motive, rezonabile pentru unii, pentru care ar trebui să plec mai devreme de la serviciu sau mai târziu spre serviciu sau eventual să-mi iau zi liberă.

1. pentru a-mi plăti întreţinerea

În zona noastră casieria pentru plata întreţinerii are program de luni până vineri în intervalul 8-16 (joi între 8-17). Eu lucrez de la 8-17 aşa încât după cum puteţi vedea nu prea am cum să plătesc minunata întreţinere. Înainte era deschis şi sâmbăta, până la ora 12, aşa că dacă nu ţineai neapărat ca în weekend să dormi până mai târziu, puteai merge să-ţi achiţi datoriile. Acum nu se mai poate. Şi bineînţeles plata nu poate fi făcută online. Când le-am întrebat de această problemă cu ora, mi s-a zis simplu: “dar veniţi mai devreme de la serviciu!”. De parcă e ceva normal.

2. pentru a se putea face verificarea/schimbarea apometrelor

Această schimbare a putut fi făcută doar în timpul săptămânii, până la ora 3-4. Ar fi fost o treabă dacă se putea stabili o oră, de comun acord, gen 12, ca să poţi veni acasă în timpul pauzei de masă. Dar nu se putea. Îţi programai o zi şi stăteai acasă, în aşteptarea specialiştilor. Până la urmă, ce ţi-e o zi liberă?

3. pentru a se putea face verificarea la gaz

Idem punctul 2

4. pentru a se citi contorul

Din fericire acum mi se lasă bileţel în uşă şi în termen de 5-10 zile sun eu la respectivul număr şi dau citirea.

5. pentru a plăti impozite/înregistra formulare

Cu astea m-am obişnuit de acum. 🙁

Am aşa uneori impresia că în cartierul în care locuiesc, foarte frumos şi liniştit de altfel, se crede că stau numai pensionari. Pentru că în alte zone nu se întâmplă la fel. În cartierele unde locuiesc prietenele mele casieria pentru întreţinere e deschisă şi dimineaţa şi după-amiaza, eventual şi în weekend. Aşa cum este şi normal.

Cum mi-am serbat onomastica

Anul acesta a fost primul an în care m-am bucurat că urma să-mi aniversez onomastica. N-am mai simţit teamă, ruşine, sau orice alt sentiment tembel asociat cu timiditatea, ci m-am gândit doar că va fi o zi foarte frumoasă, o zi în care mă voi simţi apreciată şi iubită. Şi aşa a şi fost.

Primul lucru pe care l-am făcut când m-am trezit pe 8 noiembrie a fost să-mi verific mailul şi am găsit o urare de la prietena mea dragă Raluca, şi ea sărbătorită pe 8 noiembrie:

La mulţi ani, prietenă dragă! Eşti cea mai Mihaela, bună, prietenoasă, amabilă, dragă, Mihaela pe care am întâlnit-o până acum! Te iubesc tare mult!

Ce să mai spui când citeşti aşa ceva? Am doar recunoştinţă că am putut găsi încă o “cea mai bună prietenă”, într-un moment când nu credeam că se mai pot forma prietenii adevărate.

Au urmat momente plăcute la serviciu, unde am sărbătorit alături de colegii şi colegele mele. Am primit buchete superbe de flori, de abia le puteam căra cu mine când am plecat spre casă.

flori

De-a lungul zilei am primit nenumărate telefoane, sms-uri şi mesaje. Tare greu e să lucrezi de ziua sau onomastica ta, dar în aceste ocazii este o bucurie să tot fii întrerupt de la activitatea pe care o desfăşori. Nu m-a uitat nimeni şi pentru aceasta le mulţumesc din suflet.

Seara am sărbătorit cu familia mea. Am primit de la nepoţica mea cel mai frumos cadou, un desen personalizat. Cele 3 prinţese din imagine suntem eu, sora mea şi nepoţica mea. 🙂

alessia

Am dorit ca de onomastica mea să-mi fac cadou o pereche de cizme. Din păcate n-am găsit nimic care să-mi placă, aşa încât m-am înnoit cu alte lucruşoare, cadouri de la cei dragi.

Am primit perechea de pantofi de mai jos, de la H&M. În realitate sunt mult mai frumoşi şi deşi tocul pare mic în poze, este totuşi de 7.5 cm şi cu toate acestea, pantofii sunt foarte comozi! Sunt primii mei pantofi cu botul ascuţit şi-mi plac foarte mult. De-abia aştept să-i port! Acum sper să ţină şi vremea cu mine, măcar câteva zile să apuc să-i încalţ până să fie nevoie să trec la cizme.

pantofi-hm pantofi-hm2

Un alt cadou pe care îl aşteptam de mult este halatul cu glugă urs panda de la Oysho. Au apărut din nou în magazine exact înainte de 8 noiembrie, pentru că la începutul lunii când m-am uitat ultima dată nu mai erau.

0805719712 1 1 1 300x252 Cât e halatul? 0805719712 2 1 1 300x252 Cât e halatul?

Seara târziu am continuat să serbez alături de prieteni dragi, care m-au vizitat şi mi-au adus şi ei cadouri foarte frumoase. Intenţionam să-mi închei ziua cu un serial preferat, “Grey’s Anatomy”, dar nu am mai rezistat, am adormit imediat. Fusese o zi prea plină şi prea frumoasă.

A doua zi, sâmbătă, am luat-o de la capăt cu sărbătoritul. Dar tot ziua de 8 noiembrie a fost cea mai frumoasă. O zi în care am realizat cât este de frumos să îţi serbezi onomastica şi nu oricum, ci alături de atât de mulţi oameni, încât peste tot, unde te duci, nu auzi decât urări de bine, vezi zâmbete şi oameni bucuroşi.