Category: personal

Dor de călătorie

Să mă duc în depărtare
Peste munți și peste mare.
Să mă duc în lumea-ntreagă
Ca o pasere pribeagă.

(Dor de călătorie, Vasile Alecsandri)

Zilele astea mă tot gândesc la ce vreau eu de la viața asta, care sunt obiectivele mele principale, ce m-ar face fericită. Și un lucru de care sunt 100% sigură e că-mi doresc să călătoresc. Mult. Vreau să văd lumea. Vreau să ajung în China, vreau să văd câteva orașe din Statele Unite, vreau să-mi fac vacanța de vară în Republica Dominicană sau Maldive. Vreau să fac un city break la Roma, vreau să revăd Parisul, vreau să ajung în Anglia și Portugalia. Nu vreau să las neexplorată nici Africa, ar fi un vis îndeplinit să ajung în Africa de Sud, Maroc, Kenya, Tunisia. Dubai e un oraș unde aș vrea să mă plimb la un moment dat, în Turcia mi-aș dori să-mi petrec măcar o săptămână de vară. O destinație de vis ar fi și Islanda, unde cu puțin noroc aș putea vedea Aurora Boreală.  Indonezia, Australia, Japonia sunt destinații unde mi-e greu să cred că aș putea ajunge, dar nu costă nimic să visezi. Citeste in continuare: Dor de călătorie

Ceva ce aș face

La începutul anului vă povesteam în cadrul unei lepșe că dacă ar fi să încerc vreo operație estetică, aș alege rinoplastia. Ba chiar am vorbit despre această operație cu familia mea, de mai multe ori, și a rămas ca fiind ceva care poate va fi făcut în viitor.

Dar care e problema cu nasul meu? Păi când aveam vreo 12 ani, am căzut dintr-un leagăn (scrânciob) încercând să mă dau jos din el. Nu avea viteză, însă sub leagăn erau dale de ciment și am căzut foarte, foarte rău. Mare noroc am avut atunci că nu mi s-au spart ochelarii și nu mi-au intrat cioburi în ochi. Însă m-am lovit rău de tot la nas. M-am dus la doctori, mi s-a zis că nu e rupt, în schimb era bineînțeles foarte umflat, vânăt și dacă stăteam prea mult cu capul ridicat (câteva ore) începea să-mi curgă sânge. Asta s-a întâmplat chiar și la câteva săptămâni după lovitură.

Citeste in continuare: Ceva ce aș face

Cum mi-am serbat ziua de naștere

Trece timpul și nu mai apuc să vă povestesc nimic. Aș vrea să dau vina doar pe muncă și prea puțin timp liber, dar adevărul e că dacă aș vrea, aș găsi timp de scris. Problema e că atunci când ajung acasă îmi găsesc alte treburi de făcut…mă uit la seriale, gătesc, ies prin oraș, citesc. Sau muncesc, dacă mai este de muncă. 🙂

După mai bine de 2 săptămâni reușesc să vă povestesc despre cum mi-am serbat ziua de naștere. Am ales să nu o mai organizez acasă pentru că era prea mult de muncă și prefer ca de ziua mea de naștere să mă relaxez și să mă simt bine, nu să fac cumpărături, să aranjez mese, să fac curat, să strâng, să o fac pe gazda. Și e și complicat de ținut 10-15 oameni într-o sufragerie.

Citeste in continuare: Cum mi-am serbat ziua de naștere

Grumpy

De vreo 2 zile nimeni și nimic nu-mi mai este pe plac. Sunt bosumflată, capricioasă, nu am chef de nimic și simt că nu mai am pic de răbdare în mine pentru relațiile cu cei din jur. Nu-s supărată, nu-s nefericită, cred că este vorba doar de o stare de moment, poate amplificată și de anumite persoane.

În aceste zile, cum răbdarea e la 0, mă enervez aproape imediat, sunt mai puțin politicoasă ca de obicei, nu mai sunt dispusă să fac compromisuri, nu mai sunt la fel de darnică cu sfaturile, ajutorul sau cuvintele de “bine”. Mă calcă pe nervi telefoanele pe care le primesc cu tot felul de promoții. Ferească Sfântul să mă fi interesat vreodată de vreun curs, de vreo mașină sau orice alt produs/serviciu – sunt condamnată să fiu sunată săptămână de săptămână sau în cel mai bun caz, lună de lună, ca să fiu întrebată dacă nu vreau să cumpăr, dacă nu m-am răzgândit, ș.a. Mă enervează și taximetriștii vorbăreți și bineînțeles că în această perioadă am dat peste cei mai cei. Și tot ce vreau este liniște, să fiu lăsată în pace, să fiu doar eu cu mine.

N-am chef de distracție, n-am chef de ieșit, n-am chef de socializat. Cel mai bine mă simt acasă, în fața calculatorului sau în pat, la un serial sau film care să-mi distragă atenția și să mă facă să uit de starea mea. Citeste in continuare: Grumpy

Audiobooks

N-am vrut să aud până acum de cărțile audio. Cum să asculți o carte în loc să o citești? Mi se părea un fel de furt sau mai degrabă o dovadă de lene, ca atunci când în loc să citești cartea, răsfoiești rezumatul și gata, ești convins că nu ai pierdut nimic.

Dar o dată cu noul telefon mobil, care nu are probleme cu wireless-ul, mi-am tras și aplicația Audiobooks și zilele trecute, mai mult de plictiseală, am zis să caut o carte gratuită, să-mi pun căștile și să ascult puțin, cât mă plimb cu Albert pe afară. Am ales Great Expectations (Marile Speranțe) de Charles Dickens.

M-am plimbat, am ascultat puțin. Am mai ascultat a doua zi în mașină. Mi-am pus căștile și am mai ascultat și la birou, cât timp lucram la niște site-uri. Am ascultat și cât am gătit ceva sau am spălat vase. Și a început să-mi placă. N-ar fi fost rău dacă aș fi început cu o carte mai ușurică, eventual în limba română, ca să nu fie necesar să mă concentrez prea mult, dar e bun și așa. Acum să văd dacă mă țin de ascultat și termin cartea. Dacă da, poate o să continui treaba asta și o să ascult/cumpăr și alte cărți. Citeste in continuare: Audiobooks

26 & Fabulous!

Și uite că am mai îmbătrânit cu un an. 26 de ani…nu-mi vine să cred ce “mare” sunt. Parcă mai ieri aveam 17 ani, mă duceam la liceu și-mi făceam planuri de viitor. Și deodată am 26. Și în loc de liceu mă duc la serviciu însă în continuare îmi fac planuri de viitor, sper la o viață cât mai frumoasă și fericită, la o familie și prieteni înțelegători și iubitori, la sănătate și viață fără griji pentru toți cei dragi.

Asta îmi doresc eu de ziua mea. Fericire cât cuprinde, pentru cei dragi și pentru voi toți. Pentru că atunci când suntem fericiți suntem mai optimiști, mai calmi, mai binevoitori, mai prietenoși și în general mai buni.

Citeste in continuare: 26 & Fabulous!

Primul cadou

Primul cadou primit pentru ziua mea de naștere l-am primit ieri seară, de la Enni. Pe Enni am cunoscut-o virtual în urmă cu aproximativ 2-3 săptămâni. Ea mi-a descoperit blogul, mi-a lăsat câteva comentarii și prin intermediul acelor comentarii am descoperit ce minunății de bijuterii handmade realizează sub brandul PersonallyMe. I-am menționat că răspuns la comentariu cât de frumoase sunt acele bijuterii iar Enni, un om deosebit cum este, mi-a transmis că vrea să-mi ofere o astfel de bijuterie, la alegere, cadou de ziua mea. M-a impresionat și faptul că a ținut minte că urmează ziua mea de naștere și că s-a grăbit să-mi trimită cadoul ca să îl am de ziua mea.

Enni, mi-ai făcut o surpriză minunată. Iar bijuteria este…nemaipomenită. Nu mai zic de modul de împachetare, de etichetă, de mesajul de “La mulți ani”, de instrucțiunile de păstrare și întreținere a bijuteriilor din argint. Eu sunt foarte atentă la toate aceste detalii și le apreciez nespus de mult.

Citeste in continuare: Primul cadou

Pentru 2013

Câte lucruri nu vreau de la mine, câte lucruri ar trebui să fac! Nu neapărat în 2013, dar cât mai repede, fără să mai pierd timp și oportunități.

În 2013 vreau să mă axez pe cariera mea. Vreau ca la final de an să pot spune că am învățat multe lucruri noi, că sunt mai bună, mai eficientă, mai pregătită. Îmi propun mai ales următoarele:

Citeste in continuare: Pentru 2013

Seara dintre ani

În acest an, la fel ca și anul trecut, am petrecut Revelionul la niște prieteni acasă. De fapt noi de mult timp avem acest obicei, de a petrece Revelionul cu prietenii, în Iași, acasă la unul dintre noi. Mulți ani a fost vorba de casa mea, ca apoi să mă enervez că pleacă lumea fără să mă ajute să fac curat, așa încât n-am mai fost de acord să-mi “închiriez” apartamentul și am trecut la casele prietenilor mei.

Ni s-a propus din octombrie să plecăm la munte, dar atunci numai la Revelion nu mă gândeam, de-abia eram întoarsă din insule subtropicale, afară erau 30 de grade și eu umblam în rochițe subțiri și sandale. Și mai bine că nu ne-am abonat la acea excursie pentru că apoi a venit și prietenul din Canada, am mai avut niște probleme la mașină și-n plus, mi-e tare milă să-l las pe Albert la pensiunea pentru câini.

Citeste in continuare: Seara dintre ani

Cadourile de Crăciun

A mai trecut un Crăciun, mai liniștit ca anul trecut, cu mai puține evenimente, dar frumos. Deși am avut liber (și încă am) de la serviciu, am avut de lucru acasă, la niște proiecte part time, așa că nu m-am putut odihni foarte bine de Crăciun, mai degrabă acum mă relaxez și eu și găsesc timp pentru mine.

Acest Crăciun a fost unul foarte bogat. Adică am primit tot ce mi-am dorit, numai cadouri frumoase, pe placul meu. Nu există cadou pe care să nu-mi doresc să-l folosesc sau care să nu mi se potrivească.

Citeste in continuare: Cadourile de Crăciun