Category: personal

Babe frumoase

Sper că nu v-a derutat titlul, mă refeream la primele zile ale lunii martie, cele numite “babe” în credința populară. Încă din copilărie obișnuiam să-mi aleg împreună cu sora mea câte o babă și ne întreceam în cât de frumoasă era baba fiecăreia. De fapt ales e cam mult spus, amândouă avem niște cifre preferate și mereu am ales acea zi. Ea 7, eu 4.

Și anul acesta am procedat la fel. Și spre deosebire de anul trecut, vremea a fost foarte frumoasă. Însă am avut și norocul de a prinde un început de martie absolut superb. În Iași a fost soare și senin în fiecare zi, începând cu 1 martie și până astăzi, 6 martie. Nu știu cum va fi vremea în zilele ce urmează, până pe 9, când se finalizează tradiția cu babele, însă cei care și-au ales până astăzi vor avea un an frumos. Să sperăm cel puțin. 🙂

Citeste in continuare: Babe frumoase

Victorie!

Am terminat proiectul part time pentru această lună, am absolvit cursul de Competențe antreprenoriale (detalii în curând), am terminat și săptămâna de lucru. Mă așteaptă primul weekend liber de la începutul lunii februarie și o săptămână mai ușoară, doar cu job-ul de zi.

Nici nu-mi vine să cred. Așa se întâmplă când lucrezi și lucrezi și lucrezi și simți că nu se mai termină și că tot ai, tot te chinui. Ai impresia că nu mai scapi. Dar uite că s-a terminat și măcar o săptămână tot o să fiu un pic mai liberă. După care iar începe, dar prefer să nu mă gândesc încă la asta. 🙂

Îmi propun ca în aceste zile să citesc, să dorm, să mai scriu pe blog, să ies în oraș…să fac tot ce am vrut să fac în ultima lună și nu am avut timpul necesar. Citeste in continuare: Victorie!

Muncă, muncă

De câțiva ani sunt pe cont propriu. Asta înseamnă că mă ocup singură de toate cheltuielile care apar în viața mea: mâncare, facturi, medicamente, haine, produse de îngrijire, cheltuieli legate de mașină (asigurări, eventuale reparații), impozite, reparații prin casă, servicii (medic, stomatolog, ș.a.).

Aș vrea să zic că este ușor, dar nu este. Cel puțin nu la 26 de ani, nu pentru cineva care nu lucrează în IT, nu în Iași. Salariile la această vârstă și în domenii ce nu presupun programare, sunt la nivel de salariu mediu pe economie, cel mult. Și cu banii ăștia nu te descurci prea bine. De aceea eu am găsit o soluție. În afară de job-ul propriu zis mă ocup de diverse proiecte. Citeste in continuare: Muncă, muncă

Norocul meu

Știți care e norocul meu? Știți de ce reușesc să mă descurc, să nu mă autodistrug, să reușesc să trec peste toate? Știți de ce sunt o persoană atât de puternică, deși pe dinafară par fragilă?

Datorită părinților mei. Datorită prietenilor mei. Datorită acelor persoane care mereu mi-au spus că sunt deșteaptă, că sunt frumoasă, că sunt muncitoare, că pot reuși orice îmi propun. Nu notele bune de la facultate, nu rezultatele bune m-au determinat să trec (măcar parțial) de neîncrederea în mine și în ceea ce pot face, ci ei, acele persoane cu suflet mare, datorită cărora acum trăiesc, sunt sănătoasă, fericită și mulțumită de mine, așa cum sunt eu. Nu aș dori să fiu altcineva, nu aș vrea să fiu o altă fată, chiar de e vorba de una mai frumoasă, mai harnică, mai inteligentă. Nu, mă iubesc așa cum sunt, datorită lor.

Așa cum ei m-au încurajat, au fost și persoane care m-au descurajat. Dacă nu aveam deja o fundație solidă de încurajări, de vorbe bune, de iubire, dacă aș fi avut un psihic slab, acum aș fi fost fie anorexică sau bulimică, fie depresivă, fie la pământ sau în prag de sinucidere. Citeste in continuare: Norocul meu

Dor de călătorie

Să mă duc în depărtare
Peste munți și peste mare.
Să mă duc în lumea-ntreagă
Ca o pasere pribeagă.

(Dor de călătorie, Vasile Alecsandri)

Zilele astea mă tot gândesc la ce vreau eu de la viața asta, care sunt obiectivele mele principale, ce m-ar face fericită. Și un lucru de care sunt 100% sigură e că-mi doresc să călătoresc. Mult. Vreau să văd lumea. Vreau să ajung în China, vreau să văd câteva orașe din Statele Unite, vreau să-mi fac vacanța de vară în Republica Dominicană sau Maldive. Vreau să fac un city break la Roma, vreau să revăd Parisul, vreau să ajung în Anglia și Portugalia. Nu vreau să las neexplorată nici Africa, ar fi un vis îndeplinit să ajung în Africa de Sud, Maroc, Kenya, Tunisia. Dubai e un oraș unde aș vrea să mă plimb la un moment dat, în Turcia mi-aș dori să-mi petrec măcar o săptămână de vară. O destinație de vis ar fi și Islanda, unde cu puțin noroc aș putea vedea Aurora Boreală.  Indonezia, Australia, Japonia sunt destinații unde mi-e greu să cred că aș putea ajunge, dar nu costă nimic să visezi. Citeste in continuare: Dor de călătorie

Ceva ce aș face

La începutul anului vă povesteam în cadrul unei lepșe că dacă ar fi să încerc vreo operație estetică, aș alege rinoplastia. Ba chiar am vorbit despre această operație cu familia mea, de mai multe ori, și a rămas ca fiind ceva care poate va fi făcut în viitor.

Dar care e problema cu nasul meu? Păi când aveam vreo 12 ani, am căzut dintr-un leagăn (scrânciob) încercând să mă dau jos din el. Nu avea viteză, însă sub leagăn erau dale de ciment și am căzut foarte, foarte rău. Mare noroc am avut atunci că nu mi s-au spart ochelarii și nu mi-au intrat cioburi în ochi. Însă m-am lovit rău de tot la nas. M-am dus la doctori, mi s-a zis că nu e rupt, în schimb era bineînțeles foarte umflat, vânăt și dacă stăteam prea mult cu capul ridicat (câteva ore) începea să-mi curgă sânge. Asta s-a întâmplat chiar și la câteva săptămâni după lovitură.

Citeste in continuare: Ceva ce aș face

Cum mi-am serbat ziua de naștere

Trece timpul și nu mai apuc să vă povestesc nimic. Aș vrea să dau vina doar pe muncă și prea puțin timp liber, dar adevărul e că dacă aș vrea, aș găsi timp de scris. Problema e că atunci când ajung acasă îmi găsesc alte treburi de făcut…mă uit la seriale, gătesc, ies prin oraș, citesc. Sau muncesc, dacă mai este de muncă. 🙂

După mai bine de 2 săptămâni reușesc să vă povestesc despre cum mi-am serbat ziua de naștere. Am ales să nu o mai organizez acasă pentru că era prea mult de muncă și prefer ca de ziua mea de naștere să mă relaxez și să mă simt bine, nu să fac cumpărături, să aranjez mese, să fac curat, să strâng, să o fac pe gazda. Și e și complicat de ținut 10-15 oameni într-o sufragerie.

Citeste in continuare: Cum mi-am serbat ziua de naștere

Grumpy

De vreo 2 zile nimeni și nimic nu-mi mai este pe plac. Sunt bosumflată, capricioasă, nu am chef de nimic și simt că nu mai am pic de răbdare în mine pentru relațiile cu cei din jur. Nu-s supărată, nu-s nefericită, cred că este vorba doar de o stare de moment, poate amplificată și de anumite persoane.

În aceste zile, cum răbdarea e la 0, mă enervez aproape imediat, sunt mai puțin politicoasă ca de obicei, nu mai sunt dispusă să fac compromisuri, nu mai sunt la fel de darnică cu sfaturile, ajutorul sau cuvintele de “bine”. Mă calcă pe nervi telefoanele pe care le primesc cu tot felul de promoții. Ferească Sfântul să mă fi interesat vreodată de vreun curs, de vreo mașină sau orice alt produs/serviciu – sunt condamnată să fiu sunată săptămână de săptămână sau în cel mai bun caz, lună de lună, ca să fiu întrebată dacă nu vreau să cumpăr, dacă nu m-am răzgândit, ș.a. Mă enervează și taximetriștii vorbăreți și bineînțeles că în această perioadă am dat peste cei mai cei. Și tot ce vreau este liniște, să fiu lăsată în pace, să fiu doar eu cu mine.

N-am chef de distracție, n-am chef de ieșit, n-am chef de socializat. Cel mai bine mă simt acasă, în fața calculatorului sau în pat, la un serial sau film care să-mi distragă atenția și să mă facă să uit de starea mea. Citeste in continuare: Grumpy

Audiobooks

N-am vrut să aud până acum de cărțile audio. Cum să asculți o carte în loc să o citești? Mi se părea un fel de furt sau mai degrabă o dovadă de lene, ca atunci când în loc să citești cartea, răsfoiești rezumatul și gata, ești convins că nu ai pierdut nimic.

Dar o dată cu noul telefon mobil, care nu are probleme cu wireless-ul, mi-am tras și aplicația Audiobooks și zilele trecute, mai mult de plictiseală, am zis să caut o carte gratuită, să-mi pun căștile și să ascult puțin, cât mă plimb cu Albert pe afară. Am ales Great Expectations (Marile Speranțe) de Charles Dickens.

M-am plimbat, am ascultat puțin. Am mai ascultat a doua zi în mașină. Mi-am pus căștile și am mai ascultat și la birou, cât timp lucram la niște site-uri. Am ascultat și cât am gătit ceva sau am spălat vase. Și a început să-mi placă. N-ar fi fost rău dacă aș fi început cu o carte mai ușurică, eventual în limba română, ca să nu fie necesar să mă concentrez prea mult, dar e bun și așa. Acum să văd dacă mă țin de ascultat și termin cartea. Dacă da, poate o să continui treaba asta și o să ascult/cumpăr și alte cărți. Citeste in continuare: Audiobooks