Category: personal

Din vacanță: primele impresii

Tocmai ne-am întors din prima excursie din această vară – un așa zis “road trip” prin țară. Îmi doream de mult să văd mai multe obiective turistice din România (vezi Wishlist) și iată că s-a ivit oportunitatea să plecăm cu încă un cuplu și să vedem multe din ele: Sighișoara, Vulcanii Noroioși, Rezervaţia de zimbri de la Haţeg, Transfăgărăşanul, Parcul Național Cheile Nerei, Transalpina, Tg Jiu cu Coloana Infinitului, Masa Tăcerii și Poarta Sărutului, Praid, Peștera Muierii (+altele). În plus am revăzut cu mare drag Sibiul, Barajul Vidraru, Lacu Roșu.

7 zile, 2400 km parcurși, 19 județe prin care am trecut (Iași, Covasna, Sibiu, Brașov, Vâlcea, Hunedoara, Alba, Bacău, Brașov, Buzău, Caraș-Severin, Dâmbovița, Gorj, Harghita, Mehedinți, Mureș, Vrancea, Neamț, Argeș)…cam acesta este bilanțul. Am auzit că în Iași a fost vreme urâtă, ploioasă, dar noi am avut noroc, ne-a însoțit soarele peste tot. Nu ne-a plouat deloc, n-am prins nici caniculă, am avut parte de cea mai bună vreme pentru ceea ce ne doream să facem: să vizităm și să vedem cât mai multe.

O astfel de excursie trebuia să facem de mult. Este obositoare, nu tocmai relaxantă, însă acum trebuie să călătorim, să mergem cu cortul, să urcăm munți, să vedem țara întreagă, cât nu avem foarte multe responsabilități, nu avem copii mici sau pretenții prea mari.

Voi reveni cu poze, impresii, informații despre această vacanță. Am văzut multe locuri frumoase care merită a fi discutate mai pe larg, am stat în pensiuni foarte ok, am nimerit la restaurante cu mâncare bună. Despre toate acestea voi scrie zilele viitoare. 🙂

Ca să nu închei articolul fără nici o poză, vă prezint una din a 4-a zi, de la cascada Văioaga. E pe post de preview. 🙂

(more…)

Cum ne petrecem vacanța?

Vacanță. La mare, munte, într-un oraș vestit, un sat frumos, o regiune surprinzătoare. Primul gând: ce obiective turistice vizitez aici? Cât de devreme pot merge să înot în mare/ocean? Când mergem pe munte? Sau cel puțin, primul meu gând și al celor care iubesc călătoriile pentru experiență, pentru ceea ce pot învăța din ele, pentru amintirile frumoase.

Am fost uimită să descopăr că nu toate persoanele gândesc așa. Sunt mulți care nu vizitează decât mall-urile din orașele prin care trec. Sunt destui care preferă să meargă zilnic la piscină, în loc să intre în mare sau ocean, chiar de nu au probleme de sănătate sau alte impedimente serioase. Sunt atâția care văd Milano doar ca pe un rai al cumpărăturilor. Sau litoralul românesc doar pentru cluburile din Mamaia sau paturile de pe plaja din aceeași stațiune. Sau India ca pe tărâmul hainelor ieftine.

Am avut o discuție cu o cunoștință în urmă cu ceva timp, referitor la țările pe care dorim să le vizităm. Îmi spunea că dorește să ajungă în India. Eu deja mă gândeam la Taj Mahal, dar motivul ei erau bazarurile cu haine și bijuterii ieftine. O altă discuție, despre Paris, cu altă cunoștință. Nu a stat foarte multe zile acolo, dar a avut grijă să viziteze mai întâi mall-urile, să facă cumpărături, și cât i-a mai rămas timp, s-a mai plimbat pe unde a putut. Alte și alte discuții despre călătorii, destinații turistice…mereu aud de mall-uri, de cele mai interesante magazine, de branduri, de prețuri. Rar aud de obiective turistice adevărate, de muzee, biserici, palate, lacuri, munți, de floră sau faună, de arhitectură.

Dai atâția bani pe o excursie în străinătate sau chiar într-un alt oraș românesc, ca București, de exemplu, ca să ce? Să vizitezi magazine? Chiar nu ne ajung mall-urile și magazinele noastre, trebuie să le vizităm pe toate? Trebuie să descoperim toate brandurile, în detrimentul obiectivelor turistice? Trebuie să ne cheltuim toți banii pe haine, încălțăminte, accesorii?

Aș prefera să dau 50 euro pe o croazieră pe mare, cu vizitarea unei peșteri sau cu posibilitatea de a fotografia delfini/balene, decât să cheltui aceeași sumă pe o bluză de firmă. Aș alege oricând baia în mare sau ocean, chiar de plaja e cu pietre sau trebuie să stau pe prosopul propriu, în locul șezlongului cu umbrelă oferit de piscina hotelului (poate nu mereu, poate nu în fiecare zi, dar neapărat atunci când vremea o permite și măcar de câteva ori de-a lungul sejurului). Și sinceră să fiu, nu aș da bugetul meu de vacanță pe haine, l-aș da pe excursii opționale. Mai ales dacă mă aflu într-un loc deosebit, un loc nou, undeva unde poate nu voi putea reveni prea curând.

Nu-mi vine să cred că…

Oficial sunt în vacanță. Știu asta, însă mi-e greu să cred, sunt oarecum dezorientată și parcă nu știu ce să fac. Ieri seara, după ora 12 noaptea, mă simțeam vinovată că nu merg să mă culc pentru că trebuie să mă trezesc dimineața. Uitasem că acum pot să mă culc și la 3, 4 dimineața, fără nici o problemă. De asemenea, am uitat să scot de la telefon alarma zilnică pentru ora 8 dimineața. Stau cu maldărul de cărți în față, cărți pe care doresc să le citesc de câteva luni bune, și nu-mi vine să cred că pot să le citesc, fără să simt că pierd timpul, fără să mă simt vinovată.

În toate aceste luni de muncă de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv, m-am tot gândit la ce o să fac în vacanță. Voi citi foarte mult, mă voi vedea cu toate prietenele, voi merge în excursii, voi dormi foarte mult. Și încă vreau să fac toate aceste lucruri, dar întâi trebuie să ies din starea asta de confuzie. Nu mai știu cum e să ai timp și pentru tine, cum e să poți face lucruri distractive sau relaxante fără să te simți vinovat că nu muncești sau nu înveți. Îmi tot caut de lucru…de făcut curat, de rezolvat probleme administrative, de făcut treburi pentru servici, chiar de sunt în concediu, de scris pe blog (că tot am scris foarte puțin în iulie) sau pe Tea Mug. În loc să stau și eu liniștită, mă gândesc la ce site să mai deschid pentru servici, cum să-l fac, ce să conțină. I’m hopeless.

(more…)

Cranberry Crush

Astăzi am primit un colet surpriză, venit parcă la fix pentru a mă ajuta să sărbătoresc așa cum se cuvinte (vă spun altă dată ce sărbătoresc mai exact) – 4 sticle de Redd’s Cranberry, ambalate foarte, foarte frumos, într-o cutie roșie. Este așa frumoasă cutia încât o să o păstrez cu siguranță (se și închide, are niște scaieți pe o parte).

Așa că în seara asta mă relaxez cu o Redd’s Cranberry rece. Mulțumesc The Practice Romania și Redd’s – Too Tasty for Men! 🙂

  

(more…)

Gomaj cu kiwi la Silhouette

După o pauză destul de mare, am revenit online…atât cu blogul, cât și cu un articol nou. Blogul nu a fost disponibil astăzi, a fost mutat pe un server mai performant. Cât despre lipsa de articole noi…am fost ocupată, preocupată și nici n-am prea avut inspirație sau chef. Nu vă promit că voi fi foarte activă pe blog, cel puțin nu până la începutul lunii august.

Și cu tot acest program super încărcat (de visez și noaptea lucrurile la care lucrez ziua), tare bine a mers un tratament gomant cu kiwi la Silhouette. E minunat acest loc, după 2 ore petrecute acolo sunt binedispusă și mă simt mult mai bine în pielea mea.

Ca de obicei, am fost întâmpinată de angajați politicoși și zâmbitori. Mi s-a oferit apă/ceai, după care am fost condusă la vestiare, am primit prosop, halat, papuci și lenjerie de unică folosință + o cheiță de la un dulap unde să-mi las lucrurile. Am trecut și pe la medic, unde mi s-a făcut un diagnostic corporal. Mai făcusem unul în martie, acum am fost iarăși informată despre greutate, masă musculară, grăsime corporală, rata metabolică (actualizate bineînțeles), și s-a făcut și o comparație cu situația din martie. Se pare că am slăbit un kilogram, deși după programul haotic din ultimele săptămâni chiar credeam că m-am îngrășat bine. Am primit și o foaie cu informații despre principiile în regimul alimentar, cu alimente permise și interzise, și câteva reguli.

A urmat gomajul cu kiwi, realizat în aceeași cameră de care vă povesteam aici. Muzica relaxantă și mica sursă de lumină creează o atmosferă plăcută, perfectă pentru a te elibera de griji și a te bucura de un tratament de înfrumusețare realizat ca la carte. Scrub-ul cu kiwi și zahăr mirosea superb, și nu numai că exfolia pielea și îndepărta celulele moarte, dar o și hidrata (lucru observat după duș). Are o textură plăcută și conține 100% ingredienți activi naturali: patru tipuri diferite de particule exfoliante: zahăr alb și brun, sare și semințe de kiwi. Datorită diferitelor mărimi ale  acestor particule, produsul oferă o completă și eficientă  acțiune de exfoliere și elimină eficient celulele moarte, impuritățile de la nivelul cutanat activând regenerarea celulară. Hrănește și catifelează pielea datorită untului de Shea, de cocos și de palmier.

Scrub-ul a fost aplicat prin masaj – chiar aveam nevoie de unul. Am apreciat mai ales masajul la tălpi și spate. Tratamentul gomant a durat aproximativ o oră, după care m-am dus la duș, am spălat scrub-ul de pe piele și mi s-a aplicat o cremă pentru fermitate de la Guinot. La final pielea mea arată mult mai bine, era hidratată, catifelată, plăcută la atingere. Iar eu, după cum spuneam și mai sus, eram binedispusă și încântată de tratament.

Am numai cuvinte de laudă la adresa angajaților Silhouette. Toți s-au purtat frumos cu mine, sunt zâmbitori, politicoși, prietenoși. Mi-au oferit sfaturi, mi-au răspuns la toate întrebările. Datorită lor, timpul petrecut la Silhouette este cu adevărat plăcut.

Îmi doresc pe viitor să încerc tratamentul relaxant cu bambus, cu lemn exotic sau cu sfere prețioase (detalii aici), cu roci vulcanice sau cu pietre naturale (calcite, lavă, rose quartz). Sună tare bine, nu? 🙂

O pisică și trei pisoi

Mai țineți minte pisica de care vă povesteam aici? În urmă cu vreo 2-3 săptămâni a devenit mămică, are 3 puiuți super simpatici și frumoși. Și bineînțeles că este o mamă tare bună, îi hrănește, îi urmărește peste tot și dacă cumva unul se depărtează de grup se duce după el și-l aduce înapoi în bot. 🙂 La ultimul grătar organizat ea a fost vedeta, tot timpul mesei ne-am uitat la ea, am mai râs de câte un pui, care mai cădea pe acele scări sau de cum stăteau atârnați pe scări (uitați-vă la prima poză).

   

Redhead for a month

Cei care mă au în lista de prieteni pe Facebook deja au văzut schimbarea mea de look – am devenit roșcată, dar doar pentru aproximativ o lună. Nu m-am vopsit, m-am nuanțat, am vrut o schimbare care să nu fie permanentă, și care să se ducă rapid dacă nu-mi place/nu-mi vine bine.

Și dacă tot voiam să mă nuanțez, m-am gândit și să mă tund. M-am mai tuns acum o lună, dar doar vârfurile, acum voiam o tunsoare mai serioasă, că nu-mi mai suportam pletele pe căldurile astea. Și cum mie mi-e teamă să mă las chiar pe mâna oricui, am ales să merg la salonul Maviov, ca să mă tundă coafeza mea, Monica, care îmi aranjează părul de pe la 15 ani.

Nu o să vă descriu procesul de nuanțare, presupun că majoritatea știți ce implică, numai eu nu știam așa că i-am pus zeci de întrebări Monicăi. Pentru a obține nuanța aceasta, Monica a combinat alte 2. Știam de la început că roșcatul se duce repede, cu toate acestea tot am vrut să încerc. Cât despre tunsoare, aveam eu în minte mai multe lucruri: nu voiam să mai am fruntea liberă, dar nici nu voiam breton; în spate aveam părul mult mai lung și tuns în scări și nu-mi plăcea cum se vedea; am vrut mai mult volum. Mi-a plăcut că Monica a găsit soluții pentru toate. Mi-a făcut un breton lung, în scări, într-o parte – îl pot purta și ca breton, dar și cu fruntea liberă, dacă așa am chef. La spate mi l-a tuns drept și l-a scurtat, să fie cam la fel de lung cu părul din față. Și i-a dat volum printr-un fel de tunsoare la baza lui, dar nu mă pricep să vă descriu prea multe. Oricum, n-am emoții cu Monica, e foarte bună în ceea ce face, și mama și sora mea sunt cliente fidele și ele își fac chestii mult mai complicate decât ce-mi fac eu, și peste astea, Monica mai și predă la învățăceii de la Maviov, chiar am văzut-o “în acțiune” – apropo, nu credeam că tunsul ăsta e așa o mare filozofie, da chiar este complicat, sunt tot felul de tehnici, de tăieturi, de mod de a ține foarfeca când tai…nu detaliez, că nu cunosc termenii.

În afară de tuns și nuanțat, m-am bucurat și de un spălat al părului așa cum trebuie, lung de vreo 20-25 de minute, cu masaj, chiar o grămadă de masaj, de era să adorm pe scaun. Și scaunul pe care stai la spălat este scaun de masaj, deci și corpul meu s-a bucurat de puțină relaxare.

Prețul pentru spălat, tuns, coafat și nuanțat a fost de 243 lei (pentru păr lung). Că e mult sau puțin, nu știu, dar din punctul meu de vedere merită. Am fost foarte mulțumită, am primit o grămadă de complimente, și mi-am și îndeplinit un vis mai vechi de-al meu, de a fi roșcată. 🙂

Mi s-a sugerat să mă vopsesc în nuanța asta, adică să rămân un timp mai îndelungat cu ea, dar încă nu m-am decis. După o săptămână cu păr roșcat, începe să-mi fie un pic dor de brunetul meu. 🙂 Probabil când îl voi avea iar brunet, îmi va fi dor de el roșcat și tot așa. Eh, voi vedea pe parcurs.

Și în funcție de cât de mult îmi rezistă culoarea, având în vedere că eu am părul gras și mă spăl pe păr de cel puțin 3 ori pe săptămână, voi decide dacă pe viitor continui cu nuanțatul sau trec la vopsit. Poate părea ciudat, dar cunosc persoane care aleg să nu-și strice părul cu vopsea definitivă și se nuanțează o dată la 3 săptămâni. Însă pentru asta ai nevoie de un buget lunar dedicat îngrijirii mai generos.

  

Când gândești prea mult

Am început să învăț să mă opresc din gândit atunci când simt că intru pe căi mai puțin sigure. De exemplu noaptea, înainte de culcare, când gândurile mele se îndreaptă spre facturi, bani și alte lucruri care numai de dormit nu mă lasă. Sau când muncesc/învăț și gândurile mele încep să se depărteze de subiect și să-mi spună “nu vei reuși”, “degeaba încerci”. Sau când cineva drag e pe drum și gândurile mele îmi amintesc de posibilitatea ca acesta să aibă vreun accident sau să pățească ceva rău. Dacă ar fi după gândurile mele cred că aș fi în permanență terorizată și n-aș mai fi în stare de nimic.

Așa că atunci când încep să mă gândesc la prostii de acest gen, îmi scutur capul și aleg să mă gândesc la lucruri mai frivole, să-mi amintesc de ceva frumos, să mă concentrez la ce fac și să le închid ușa spre sufletul meu.

Ce soluție alegem pentru o manichiură impecabilă?

Când vine vorba de îngrijire, întreținere și înfrumusețare, știu că fiecare dintre noi alegem ceea ce ne place și ne este convenabil. Nu există “cea mai bună metodă”, cel mai bun tratament, cel mai… pentru toți. De exemplu când vine vorba de epilat, eu nu suport epilatorul, prefer ceara. Asta nu înseamnă că epilatorul nu este bun, ba chiar cred că este mai practic, doar că eu nu-l pot folosi.

Așa și cu unghiile. Unele preferă unghiile naturale, altele unghiile false, ojă rezistentă, manichiură cu gel, ș.a. Toate au avantaje și dezavantaje, de aceea fiecare persoană alege tratamentul care îi convine, peste dezavantajele căreia poate trece, cu avantaje care o încântă.

Eu până acum am ales să nu-mi pun gel sau unghii false. Mult timp am purtat unghiile simple, manichiură french sau date doar cu lac. Dar de ceva timp am început să-mi placă să-mi fac unghiile în diverse culori – mai ales vara se văd tare frumos unghii roz, albastre, verzi, mov. Îmi plac mult și unghiile cu model, așa încât mereu rog manichiurista să-mi deseneze câte ceva.

(more…)