Category: personal

La târgul de nunți

Luna trecută am fost cu Felix la Târgul de nunți de la Sala Polivalentă din Iași și cu această ocazie am îmbrăcat pentru prima dată în viața mea o rochie de mireasă.

M-am dus cu gândul să testez mai multe rochii, să-mi fac o părere asupra modelului pe care mi l-aș dori. Însă am ajuns să îmbrac doar una, după care am cam rămas fără cuvinte, chiar m-a emoționat să mă văd în rochie de mireasă. Și nu doar pe mine, ci și pe iubitul meu. Nu înțelesesem niciodată fascinația pe care o au femeile cu rochia de mireasă, de ce se consideră că o femeie este cea mai frumoasă în ziua nunții ei, de ce toate ne dorim ca la un moment dat să îmbrăcăm rochia albă. Până când m-am privit în oglindă. Nu vă pot descrie sentimentul, este însă unul minunat. Chiar te face să te simți bine în pielea ta.

Citeste in continuare: La târgul de nunți

Biblioteca mea

De mic copil mi-au fost dragi cărțile. Nu numai să le citesc, ci să le miros, să le ating, să le păstrez, să le ordonez și din când în când să le privesc. Biblioteca familiei conține sute de volume, grație aceleiași iubiri pentru lectură a bunicului meu, a mamei și a tatălui meu. Aproape orice volum clasic mi-aș dori să citesc, știu că l-aș regăsi în bibliotecă.

În apartamentul meu nu țin foarte multe cărți. Imediat ce le citesc, le duc în casa copilăriei mele, în biblioteca cea mare și frumoasă, și mă mândresc când văd cum crește numărul de cărți. Și eu și mama adorăm să citim, cumpărăm cărți, ne împrumutăm una alteia volume, și apoi le așezăm cu grijă în bibliotecă. Citeste in continuare: Biblioteca mea

Fuga după fericire

Cu toții fugim după fericire, unii mai mult decât alții…

Mereu am luat în considerare factorul fericire când a fost vorba să iau decizii importante. Întrebările care nu lipseau din mintea mea erau: “Voi fi mai fericită?”, “Peste 10 ani nu voi regreta?”, “Să mă încred în ceilalți care îmi spun că nu aș fi fericită dacă procedez așa?”, ș.a.

Dar după ore și ore de stat și cântărit lucrurile, am realizat că nimeni pe această lume nu-mi poate garanta fericirea/mulțumirea/satisfacția, indiferent de decizia pe care o iau, indiferent de cum merg lucrurile în viața mea. Degeaba asculți din experiența altora, degeaba citești, degeaba știi tu în mintea ta că e bine sau rău, nu ai de unde știi ce-ți rezervă viitorul.

Citeste in continuare: Fuga după fericire

Din dragoste sau obligație?

Nu sunt adepta milogirii. Nu mă rog de cineva pentru ceva, indiferent cât de mult îmi doresc acel lucru. Sunt și foarte mândră din fire, dar mă și gândesc că dacă omul vrea să-mi ofere acel ceva, o să mi-l dea, iar dacă nu, există două posibilități: ori nu-l primesc ori îl primesc din milă și saturație, și astfel nu mă voi bucura de acel ceva. Așa că, ce rost are?

În această categorie intră și căsătoria și copiii, cele două mari dorințe ale majorității femeilor. Adevărul e că nici nu am fost eu genul de fată care să viseze la nunta ei, la rochia de mireasă și la cum o să aibă ea grijă de copii, ba mai mult, până acum vreo 5 ani nici nu-mi doream copii, sau voiam doar unul și atât. Dar chiar dacă mi-aș fi dorit la nebunie aceste două lucruri, tot nu l-aș fi presat pe prietenul meu să mi le ofere. Nu i-am făcut apropouri, nu i-am propus, nu am tot vorbit despre subiectul ăsta. Pentru că nu mi se pare corect și mai ales, nu mi se pare o idee bună pe termen lung.

Căsătoria și copiii sunt un mare pas în viața unui om. Este necesar să te hotărăști de unul singur că ți le dorești, trebuie să fii foarte sigur de asta, dacă nu pentru binele tău și al partenerului, atunci pentru copii. Ca să nu sufere ei din cauză că tu ești impulsiv sau cedezi la rugămințile/șantajul emoțional al celui de lângă tine.

Citeste in continuare: Din dragoste sau obligație?

Bucuria zăpezii

Nu știu dacă acum e cel mai bun moment să spun asta, dar îmi fac curaj și declar: “Iubesc iarna!”. Mai mult decât atât, iubesc zăpada, pentru că iarna fără zăpadă nu are nici un farmec – mi-a fost și demonstrat de acest Crăciun deprimant de uscat și de vremea primăvăratică de pe 12 ianuarie, ziua mea de naștere (chiar niciodată până acum nu mi s-a mai zis de ziua mea că e însorit afară și că vine primăvara).

Singurul disconfort este circulația de pe străzi dar cu toate acestea tot am reușit în weekend să ieșim în afara orașului și să ne bucurăm de munții de zăpadă de acolo. Am făcut pentru prima dată un înger de zăpadă, m-am tolănit în zăpadă, am aruncat cu bulgări de zăpadă, chiar am și început să construiesc un om de zăpadă (până când mi-au înghețat mâinile).

Citeste in continuare: Bucuria zăpezii

Petreceri de ianuarie

Ce mai ianuarie! S-au adunat atât de multe evenimente, treburi de făcut, gânduri, încât de-abia acum pot sta să le sortez, să mă bucur de tot ceea ce a fost și să îmi clarific ce va fi și în continuare. Mă gândesc cu drag la această perioadă plină din viața mea, cam așa mi-aș dori să fie în fiecare zi, să nu am timp să mă plictisesc, să mă învârt dintr-o parte în altă și să fiu încărcată de energie și inspirație.

Totul a început cu revelionul, petrecut cu o parte din prietenii mei dragi, la unul din ei acasă. Am reușit să găsesc în timp util și o rochie drăguță pentru eveniment, nu neagră! 🙂 Oricum, stau și mă gândesc că decât să cumpăr o nouă rochie neagră, care oricum arată cam la fel iar în poze de-abia se observă detaliile, mai bine folosesc una din garderobă, că așa că stau vreo 3-4 rochii negre degeaba pe acolo. Revenind la petrecere, din păcate eram răcită, luasem și niște pastile, și nu am rezistat prea mult, la ora 3 dimineața dormeam de zor. Partea bună e că nu am mai avut foarte multe responsabilități, nu a trebuit eu să organizez întâlnirea, pentru prima dată în vreo 2-3 ani. Când m-am simțit obosită, m-am dus acasă, m-am culcat liniștită, nu am mai avut grija invitaților și a curățeniei de a doua zi.

Citeste in continuare: Petreceri de ianuarie

Când greșelile ies la suprafață (1)

Nu prea am inspirație zilele astea, așa că vă povestesc din lucrurile pe care le-am mai auzit de-a lungul timpului. Sunt curioasă să văd ce părere aveți voi de situații, cum ați proceda dacă v-ați confrunta cu așa ceva. O să fie o serie de 3, 4 articole, mă gândeam să le pun pe toate aici, dar ieșea prea lung și plictisitor.

Astăzi despre: O tipă s-a gândit să se culce cu un bărbat ce era deja într-o relație de lungă durată. Deși se considera isteață tare, s-a lăsat pozată de el în diferite ipostaze: în lenjerie intimă, goală, cu fața, cu spatele, în natură, goală în mașină, în mașină cu mâna în diverse locuri (din respect nu dau mai multe detalii). Deci poze foarte intime, făcute cu/de cineva cu care nici măcar nu era într-o relație, cu care avea doar o aventură.

Citeste in continuare: Când greșelile ies la suprafață (1)