Category: personal

Pericol public

În cartierul în care locuiesc, câinii vagabonzi nu sunt o problemă atât de mare (deși se găsesc cu zecile, de altfel ca pe orice stradă din România). Cea mai mare problemă sunt bătrânele care au adoptat câini vagabonzi.

Înainte să povestesc mai multe despre acest subiect, menționez că respect bătrânii și iubesc animalele. M-au învățat părinții mei să fiu politicoasă, răbdătoare și bună cu oamenii în vârstă. M-au învățat să iubesc și să apăr animalele. Însă toate aceste învățăminte nu sunt mai presus de instinctul meu de supraviețuire. Pentru că da, uneori la asta se ajunge, din cauza unor inconștienți.

Citeste in continuare: Pericol public

You are…every person you will ever meet

You say, “That is not me. I could never be like that. That person is other, is undeserving, a monster.” It’s an old story. It’s how wars begin, it’s how people turn on each other. And you know, it starts so simply too: “I am not you. I am nothing like you.” And it is, each time, a lie.

Because underneath all the layers of fear and the protection, we are, at our core, the same. We have the same needs. We carry with us the same capacity for good and evil […] you are … every person you will ever meet.

Citeste in continuare: You are…every person you will ever meet

Câteva lepşe

Am cam rămas în urmă cu lepşele primite, aşa încât vă prezint astăzi un articol de tip 3 în 1. 3 lepşe de la 3 fete care-mi sunt tare dragi.

Încep cu leapşa de la Addicted, care vrea să ştie ce îmi doresc de la Moş Crăciun. Nu e chiar prea devreme de discutat despre aşa ceva, mai sunt doar 4 luni până la Crăciun, iar mulţi dintre noi trebuie să economisim serios ca să ne cumpărăm de Sărbători nişte cadouri frumoase. Aşadar, de Crăciun îmi doresc:

  • aparat foto (încă ne gândim la model);
  • un ceainic/set ceai (da, încă unul, pentru mine se pare că nu există “prea multe ceainice” );
  • cărţi (vezi Wishlist)
  • cuptor cu halogen Vitacook (deşi e posibil să-l cumpăr mai devreme, văd că acum este la promoţie, se vinde împreună cu un mixer vertical)

A doua leapşă de astăzi este primită de la Questioare – trebuie să vă prezint 5 must have-uri pentru acest an. Mă voi referi doar la obiecte, nu la persoane sau situaţii. Îmi este mai simplu aşa. 🙂

Citeste in continuare: Câteva lepşe

Matrioşka mea

Una din cele mai vii amintiri ale copilăriei mele este joaca cu păpuşa rusească a străbunicii mele. Mergeam în vizită la ea destul de rar, aproape mereu însoţită de verişoara mea. Mă încânta atunci că eu şi verişoara mea aveam aceeaşi străbunică, mă simţeam parcă şi mai apropiată de ea, ca şi cum am fi fost 2 surori, nu doar rude şi cele mai bune prietene.

Eh, şi străbunica mea avea mai multe bibelouri frumoase, şi o matrioşka deosebită, care m-a fascinat de prima dată când am văzut-o. Numai acolo am avut ocazia să mă joc cu aşa ceva, acasă aveam clasicele jucării de pluş iar prin magazinele noastre nu am văzut niciodată de cumpărat păpuşi ruseşti.

Citeste in continuare: Matrioşka mea

Alo?

În ultimul timp mi-am format un obicei care cu siguranţă îi enervează pe mulţi dintre prietenii mei (sau cei care mă apelează). Dacă nu pot vorbi în acel moment la telefon, nu răspund. Simplu ca bună ziua.

Procedez astfel tocmai pentru a proteja sentimentele celor care mă sună. Mă săturasem la un moment dat să aud dezamăgirea din vocea lor când îi opream din vorbit şi povestit cu mult entuziasm, că ştii, că de fapt eu nu pot vorbi. Şi pentru că ştiu că şi eu mă simt aiurea când îmi sun o prietenă, încep repede să-i povestesc ceva şi ea tot încearcă să-mi spună că de fapt nu poate vorbi, dar a răspuns ca să-mi zică asta şi ca să nu mă supăr.

Citeste in continuare: Alo?

Filmul care mă face să mă simt bine

Bridget Jones’s Diary (cel din 2001) este un film pe care aş putea să-l revăd la nesfârşit. Nu pot spune că este preferatul meu, dar are o altă calitate foarte importantă: mă face să mă simt bine în pielea mea.

Bridget Jones’s Diary este diferit de restul filmelor tocmai pentru că prezintă personaje autentice. Nu femei cu siluetă perfectă, nu femei cu o carieră extraordinară, nu femei care sunt bune la tot ceea ce fac. În felul de a fi al lui Bridget ne regăsim toate, într-o măsură mai mică sau mai mare, bineînţeles.

Citeste in continuare: Filmul care mă face să mă simt bine

Motive de stres (inutil)

De ceva timp sunt într-o stare “zen”. Sunt calmă, fericită, detaşată de tot ceea ce e rău, negativ sau pesimist din jurul meu. M-am înconjurat de oameni faini, veseli, mereu cu zâmbetul pe buze; încerc să fac activităţi care-mi fac plăcere, îmi dau toată silinţa să gândesc pozitiv, să nu critic, să nu judec pe nimeni.

Însă starea asta a mea este zdruncinată serios când mă apuc să citesc/răsfoiesc bloguri. Mai multă răutate ca aici n-am mai văzut/întâlnit de mult. Ce-aţi păţit oameni buni? Blogosfera asta e cu număr limitat de locuri, de vă tot loviţi atâta între voi, aşteptând să pice cât mai mulţi? Nu puteţi trăi, nu puteţi fi fericiţi de grija altuia?

Citeste in continuare: Motive de stres (inutil)

Vacanţa 2011 – partea I

Tare greu m-am mobilizat să scriu acest post. Mă gândeam să trec peste, să scriu doar despre obiectivele turistice vizitate, şi deloc despre vacanţa în sine, dar ştiam că astfel voi dezamăgi pe unii cititori. Până la urmă, cu siguranţă se va bucura şi familia mea de articol, aşa o să vadă şi ei poze şi informaţii despre vacanţa noastră.

În prima parte a vacanţei am fost la mare, pe litoralul românesc, în Eforie Nord mai exact. Ştiu că mulţi dintre voi aţi ales Bulgaria, însă experienţa mea de anul acesta mi-a confirmat că şi litoralul nostru are ce arăta, şi aici te poţi relaxa şi te poţi simţi bine.

Citeste in continuare: Vacanţa 2011 – partea I