Category: personal

Momente de fericire

Astăzi vă prezint o nouă leapşă drăguţă, primită de la Alina, Creve şi Roxy, care presupune să povestesc despre momentele în care am fost cu adevărat fericită. Nu mi le amintesc chiar pe toate, nici nu aş avea timp şi spaţiu să le scriu, însă încerc să amintesc de câteva.

Îmi amintesc foarte clar un moment din adolescenţa timpurie în care m-am simţit perfect fericită, fără nici o grijă, fără nici un gând rău în minte. Nu ştiu cum să vă descriu ceea ce am simţit, a fost ceva mirific şi a venit cu totul neaşteptat. Ţin minte că stăteam pe canapea, în casă, de-abia venisem de afară, şi mă uitam la un perete, zâmbind, absolut fericită. De neexplicat pentru mine, sunt însă recunoscătoare că mai ţin minte cum mă simţeam. Cine ştie dacă voi mai simţi aşa vreodată.

Citeste in continuare: Momente de fericire

Blogging cu grijă

Există o vorbă de care ar trebui să ţină cont toţi bloggerii: “Dacă tăceai, filozof rămâneai.” Uitaţi şi de ce.

Blogul ne oferă posibilitatea de a ne face auziţi. Nu ştiu despre voi, dar eu mă simt mai puternică din acest motiv, ştiu că părerea mea contează, că indiferent că sunt un blogger mare sau mic, ceea ce scriu va fi mereu pe net, că la o simplă căutare pe motoarele de căutare, ce am eu de spus va fi împărtăşit cu zeci, sute, chiar mii de oameni. Însă această “putere” trebuie folosită cu grijă, ceea ce este făcut public trebuie ales şi gândit, pentru a nu apărea regrete mai târziu.

Citeste in continuare: Blogging cu grijă

Pentru prima dată

Sâmbăta trecută, pentru prima dată în viaţa mea, am dormit afară, sub cerul înstelat. Am stat 8 ani la casă şi nu am făcut niciodată asta, dar mi-am luat acum revanşa. Ne-am aşezat nişte şezlonguri de plajă în curte, am pus pe ele salteluţe, am luat perne, pături, şi ne-am uitat la stele până când am adormit.

A fost foarte plăcut, deşi recunosc că nu am dormit chiar foarte mult. La 5 dimineaţa deja cântau cocoşii iar păsările ne prezentau trilurile lor. Am aţipit din nou, apoi m-am trezit acoperită de rouă, înconjurată de miresme de tei şi trandafir.

Citeste in continuare: Pentru prima dată

Shame on me

Alina mi-a trimis această leapşă care presupune să vă povestesc de ce îmi este mie ruşine, sau mai bine zis ce mă supără/enervează la mine şi aş vrea să schimb.

În general am o atitudine pozitivă faţă de mine, dar asta nu înseamnă că nu-mi văd defectele, că nu conştientizez atunci când greşesc şi că nu există atitudini sau comportamente pe care aş dori să le schimb. Reuşesc uneori să mă enervez pe mine, să mă supăr că am făcut ceva greşit, să regret că m-am purtat într-un anumit fel. Nu e un sentiment deloc plăcut.

Citeste in continuare: Shame on me

Nu în public, vă rog

În zona în care locuiesc sunt multe parcuri şi locuri de joacă pentru copii, şi astfel, în zilele frumoase, vin aici să se plimbe cupluri sau familii cu copii. Până aici nimic neobişnuit.

Am constatat însă o problemă (cel puţin din punctul meu de vedere), pe care nu am observat-o în anii trecuţi. Se pare că nesimţirea oamenilor a ajuns la cote alarmant de mari, altfel nu-mi explic de ce aproape zilnic văd oameni care îşi fac nevoile în parcurile de lângă blocuri, la doi paşi de bulevard, fără să se ruşineze de oamenii care trec şi îi văd. Şi nu e vorba de oameni ai străzii, ci de bărbaţi mai tineri sau mai bătrâni, îmbrăcaţi bine, şi însoţiţi de obicei de parteneră.

Citeste in continuare: Nu în public, vă rog

Oameni care nu-mi plac

Ruxandra ne propune următoarea leapşă: trebuie să vorbim despre categoriile de oameni care nu ne plac. Mi s-a părut interesantă ideea, aşa că m-am gândit să o fac, urmând ca zilele viitoare să public şi un articol despre tipuri de oameni care-mi plac – aşa mi se pare cel mai corect.

Înainte de toate vreau să menţionez că iubesc oamenii, diferenţele ce apar între noi, felul în care ne completăm unul pe altul. Nu mă deranjează dacă cineva procedează diferit de mine, atât timp cât nu face rău cuiva, nu mă simt ameninţată dacă arată diferit sau dacă gândeşte altfel. Vreau să cred că suntem cu toţii buni, chiar dacă nu o arătăm şi chiar dacă uneori mai greşim. Nimeni nu e perfect şi nu cred că există cineva care chiar se consideră astfel.

Citeste in continuare: Oameni care nu-mi plac

Bucurie

Mereu mi-a plăcut să am alături de mine numai persoane şi lucruri care să mă bucure şi să mă ajute să am o stare bună. Mă gândeam că eu, o fire mai pesimistă, care-şi face griji din orice şi pentru care stresul e la ordinea zilei, am nevoie de bucurie în jur, pentru a mă linişti şi a mă simţi mai bine.

Aşa că îmi place să aud lucruri bune, să ştiu că cei din jur sunt fericiţi, indiferent că e vorba de rude, prieteni sau chiar şi necunoscuţi. Mă bucur când văd cupluri zâmbind pe stradă, ţinându-se de mână sau sărutându-se. Ador să văd mirese pe al cărui chip este scrisă iubirea. Mă emoţionează să văd mame cu copii, să simt acea legătură puternică între ei. Îmi place să văd zâmbete în jur – mă molipsesc de la ele, nu se poate să nu zâmbesc şi eu apoi.

Citeste in continuare: Bucurie

Din iulie…

Începând cu luna iulie, programul meu se va elibera destul de mult. Mai exact, după ora 5-6, în aproape fiecare zi (cam 20 din cele 30/31 ale lunii) voi fi liberă să fac orice vreau! Tare sunt bucuroasă, pentru mine e mare lucru. 🙂

Am început deja să visez la activităţile pentru care voi avea mai mult timp liber.

Citeste in continuare: Din iulie…

10 ani

10 ani de când suntem împreună. 10 ani de când te iubesc. La mulţi ani! :X :*

 

P.S. Facebook a vrut să se asigure că nu uităm de aniversarea noastră, întâi cu acest banner de mai jos, apoi cu un reminder la Upcoming Events, pus cu câteva zile înainte. 🙂

Citeste in continuare: 10 ani

Cireşe cu surprize

Îmi plac plăceau cireşele. Mai ales cele mai închise la culoare, coapte bine şi suculente. Mă şi jucăm, ca orice copil, punându-le la urechi, defilând mândră cu ele.

Însă de câţiva ani, de la o anumită experienţă neplăcută, am început să privesc cu neîncredere aceste fructe ale copilăriei mele. Mai exact, întâmplător, am deschis o cireaşă, înainte să o mănânc. Asta după ce deja savurasem vreo 300 grame. Şi am descoperit viermi. Vă daţi seama că m-am simţit absolut groaznic realizând că deja mă infruptasem bine cu viermi din celelalte cireşe consumate. Părinţii mei au râs de întâmplare când le-am povestit, dar eu am rămas cu spaima asta, de a găsi cireşe cu surprize.

Citeste in continuare: Cireşe cu surprize