Category: personal

Un Crăciun fericit

Crăciunul a trecut repede pentru mine. Nu am avut o clipă de relaxare până pe 24 decembrie seara, am umblat prin magazine căutând cadourile perfecte, am făcut curat, am preparat tort de ciocolată și fructe, brioșe, ouă umplute și pui cu legume la cuptor, am împodobit bradul. Nu că nu ne-am și distrat, am decorat împreună brioșele cu creioanele din glazură de zahăr de la Dr Oetker (cu inimioare, inițialele noastre, diferite cuvinte), i-am făcut ședință foto lui Albert lângă brad, am ascultat colinde.

De-abia aproape de miezul nopții am putut sta la masă, am servit un vin bun, am deschis cadouri și le-am pregătit pe cele pentru familie, cu care urma să ne întâlnim pe 25. A fost tare frumos Ajunul în 2 + un cățel.

Citeste in continuare: Un Crăciun fericit

Leapșă de Crăciun

O leapșă de sezon, primită de la Miss Sunshine.

Mâncarea anului: Salată orientală. Îmi place la nebunie.

Băutura anului: Ceai de mentă

Party-ul anului: La o petrecere în adevăratul sens la cuvântului (adică crazy) nu am mai fost de mult. Pentru mine petrecerile sunt cele organizate acasă sau într-un local, unde ești doar cu prieteni sau eventual cunoscuți, și nu în club.

Patul anului: Acasă și doar acasă.

Piesa anului: Îmi plac prea multe, nu pot să aleg doar una. Aleg melodia favorită de acum, Adele – Someone Like You.

Site-ul anului: goodreads.com pentru că de-abia de vreo lună am început să-l folosesc și-mi place mult.

Citeste in continuare: Leapșă de Crăciun

În căutarea bradului de Crăciun

Vineri după-amiază am pornit în căutarea bradului de Crăciun perfect. În alți ani luam la rând toate piețele, începând cu cele mai ieftine și până la cele mai scumpe, eventual căutam și în magazine precum Baumax, și mereu ajungeam să-l cumpărăm de la piața din centru, de la Hala Centrală. E mai scump aici, dar până la urmă economisim benzină, știind că aici sigur găsim ceea ce ne place și nu mai avem de umblat și prin alte părți.

Am căutat din prima un brad cât mai stufos și potrivit de înalt, cam de 2-2.5 m înălțime. Oferta era destul de variată, din fericire nu ajunsesem prea târziu, ca acum 2 ani când nu mai găseam aproape nimic (dar când totuși am avut noroc și în cele din urmă am găsit chiar un brad înalt și des). Ne plimbam noi printre brazi și ochesc eu unul mai frumos – potrivit de înalt (cam 2.4 m) și des. Întreb vânzătorul cât este prețul, ca să aud pe un ton cam îngâmfat “100 euro”. Nu eram neapărat surprinsă, ci mai mult enervată de nesimțirea unora. Nu era brad argintiu, nu avea de la 3 m în sus, nu era incredibil de des. Era un brad obișnuit. Am plecat mormăind, mai ales că știu că nici mâine nu va reduce prețul prea mult iar acel brad va ajunge aruncat pentru că proprietarul are prea multe mofturi.

Citeste in continuare: În căutarea bradului de Crăciun

Cadourile ce vestesc vacanța

Cadourile au început de mult timp să curgă, însă cele primite ieri sunt cu atât mai deosebite pentru că vestesc vacanța. Da, oficial de joi de la prânz sunt în vacanță, și nu o vacanță scurtă, ci chiar până miercuri! Am suficient timp să mă pregătesc pentru weekend, să iau cadouri pentru toți cei dragi, să gătesc liniștită prăjiturile pe care mi le-am propus, și cine știe, poate să citesc sau să scriu și pe blog.

Primul cadou deschis este cel de la Danone, un pachet plin de bunătăți, mai exact ciocolată cu nuci și fructe uscate de la Paula Ana, confitură din prune de Voinești în must de struguri, zacuscă de vinete Țărăncuța, tagliatele cu trufe, o sacoșă simpatică și o felicitare, semnată de Georgiana, Corporate Communications Manager la Danone. Ce mai, am rămas impresionată de gestul lor cu adevărat frumos! Vă mulțumesc din suflet pentru cadou!

Citeste in continuare: Cadourile ce vestesc vacanța

De ce să nu faci?

Am momentele mele când sunt comodă. Când prefer calea cea mai simplă în detrimentul uneia mai dificile, când prefer să stau liniştită decât să simt vreo emoţie sau grijă, când mă resemnez să nu obţin nimic decât să mă lovesc de vreun eşec.

De aceea am vrut să mă las de master în ultimul semestru. De aceea am preferat de multe ori să nu spun ce gândesc pentru a nu supăra pe nimeni. De aceea nu am răspuns la şcoală/facultate atunci când credeam că ştiu răspunsul corect. Sunt multe “de aceea”, atât în viaţa mea cât şi în viaţa voastră, cu siguranţă. Un profesor de-al meu le spunea “trenuri pierdute”.

Citeste in continuare: De ce să nu faci?

Aștept să treacă

Sunt momente când aproape fără nici un motiv intru într-o stare aiurea, oarecum asemănătoare cu depresia. Depresie e prea mult zis, de aceea nici nu vreau să o numesc astfel, mai ales din respect pentru cei care chiar suferă de așa ceva. De obicei starea asta a mea nu durează mult, doar câteva zile, însă chiar și așa, tot e prea mult.

E ciudat să te simți supărat fără motiv, să fii complet lipsit de chef, să nu-ți dorești absolut nimic. Ai zice că socializarea te-ar face să-ți revii mai repede, însă nu e așa. Prefer să nu vorbesc cu nimeni, să stau eu cu mine și să aștept să treacă. Citeste in continuare: Aștept să treacă

Xmas Gift Xchange

În urmă cu câteva săptămâni, Roșcata a propus blogosferei românești un Xmas Gift Xchange, mai exact un schimb de cadouri între bloggeri până în seara de Crăciun. Eu și Nice ne-am ales una pe cealaltă și am stabilit să trimitem cadourile cât mai aproape de Crăciun. Bine, nici foarte aproape pentru că apoi riscăm să rămână coletele la Poștă. 🙂

Am trimis coletele cam cu o săptămână înainte, iar eu l-am primit luni, cu doar câteva zile înainte de Ajun. Entuziasmată, am desfăcut cutia, și am găsit înăuntru o mulțime de cadouri drăguțe, toate pe gustul meu.

Am primit cercelusii de la Meli Melo pe care mi i-am dorit, am primit o cutie de bomboane delicioase (le-am mai degustat și înainte și nu numai că au o formă super, de scoici, căluți de mare, ș.a., dar mai sunt și foarte, foarte gustoase), o cărticica cu citate, o cutie pentru ceai, ceai, ornamente de brad, o punguță parfumată, cu aromă de portocale, un magnet de frigider, și nu în ultimul rând, o felicitare drăguță cu un mesaj scris de la Nice.

Citeste in continuare: Xmas Gift Xchange

A fi diferit nu înseamnă ceva rău

Un lucru pe care încep să-l învăț, cu ajutorul blogului aș putea zice, că orice ai face în viață, n-ai cum să-i mulțumești pe toți. Și că într-adevăr, e bine să nu-ți pese de părerea tuturor celor din jur. E mai bine să încerci să fii fericit așa cum ești tu, decât să te schimbi sau să fii permanent nemulțumit că nu ești pe placul lor.

Dacă în viață de obicei interacționezi cu oameni cu care ai ceva în comun (studii, relații de familie, hobby-uri), pe un blog se întâmplă să discuți și cu cei care nu te asemeni deloc. Și nu știu dacă ați observat, dar oamenii tind să trateze diferențele între ei ca pe ceva rău. Dacă faci diferit, de obicei ești catalogat ca prost, incult, nebun, ș.a. Uneori primești comentarii cu înjurături (pentru că e greu pentru unii să-și exprime părerea diferită prin cuvinte care să nu jignească), alteori ești doar supravegheat – mai exact, intră din când în când pe blog, e nemulțumit, se simte superior față de tine, iese. Mai sunt și cei care pur și simplu nu mai intră pe blog, ei sunt și cei care procedează cel mai corect.

Citeste in continuare: A fi diferit nu înseamnă ceva rău

Planuri pentru Revelion

De câteva săptămâni mă tot gândesc la Revelion și la cum să fac să fie o experiență cât mai plăcută. Mi-am întrebat majoritatea prietenilor ce fac, am căutat pe net oferte, dar în cele din urmă m-am gândit cum îmi doresc cu adevărat să petrec. Până la urmă nu contează decât să te simți tu bine, nu e o seară în care trebuie să impresionezi pe cineva sau să-ți cheltui chiar toți banii.

Din start am știut că sunt 4 posibilități (pentru noi): revelion la restaurant, revelion în club, revelion la munte (sau în alt oraș) și revelion acasă/într-o locație închiriată, doar cu prietenii.

La revelionul organizat într-un restaurant am renunțat repede. Nu-mi place să stau câteva ore la o masă, să mănânc un meniu sofisticat (din care nu-mi place mai nimic – deci rămân flămândă), să dansez din când în când și să încerc să comunic cu cei de la masă, lucru care mereu e dificil din cauza muzicii date prea tare. E ca la nuntă, dar măcar la nuntă mai găsesc ceva să mănânc care să-mi placă. Și oricum, cel puțin până acum cam toate locurile la restaurante s-au dat. La Castel nu mai sunt locuri libere de vreo 2 săptămâni. Ah, și să nu uităm și problema prețurilor…eu nu aș da 500 lei pe un revelion la restaurant. Nici măcar jumătate.

Citeste in continuare: Planuri pentru Revelion

Ce-mi doresc de Crăciun

În ultimul timp am tot fost întrebată ce-mi doresc să primesc de Crăciun și aproape de fiecare dată nu am putut oferi un răspuns. Dacă anul trecut știam că vreau ceaiuri și accesorii ceai, anul acesta nu am o idee prea clară asupra a ceea ce mi-aș dori. Nici nu știu ce cadou să-mi dăruiesc, mi-ar fi plăcut să-mi cumpăr ceva ce-mi place mult.

E și vina mea. Tot ce mi-am dorit, mi-am cumpărat cu luni în urmă: aparatul foto, peria rotativă, bigudiurile electrice, mai nou cărți de Philippa Gregory. Nu am putut să aștept până în decembrie, ceea ce e poate un lucru bun, dacă făceam comenzile prea târziu, erau șanse mari să nu-mi ajungă produsele până în ianuarie, din cauza aglomerației și a programului de lucru al firmelor de curierat.

Citeste in continuare: Ce-mi doresc de Crăciun