Am momentele mele când sunt comodă. Când prefer calea cea mai simplă în detrimentul uneia mai dificile, când prefer să stau liniştită decât să simt vreo emoţie sau grijă, când mă resemnez să nu obţin nimic decât să mă lovesc de vreun eşec.

De aceea am vrut să mă las de master în ultimul semestru. De aceea am preferat de multe ori să nu spun ce gândesc pentru a nu supăra pe nimeni. De aceea nu am răspuns la şcoală/facultate atunci când credeam că ştiu răspunsul corect. Sunt multe “de aceea”, atât în viaţa mea cât şi în viaţa voastră, cu siguranţă. Un profesor de-al meu le spunea “trenuri pierdute”.

Din comoditate şi frică, eu am pierdut poate şansa de a mă face mai remarcată la şcoală/facultate, era să pierd şi şansa de a fi absolventă de master. Când de fapt, un pic de risc nu face rău nimănui. Nu vă mai lăsaţi conduşi de frică şi comoditate, luaţi şi profitaţi de toate oportunităţile ce apar.

Dacă aveţi şansa să vă continuaţi studiile, să faceţi facultate, master, doctorat, de ce nu? Sunteţi sănătoşi, rezistaţi la stres şi oboseală? Aveţi un job care vă permite să vă continuaţi studiile? Aveţi măcar după-amiaza liberă şi nu aveţi cu ce să o umpleţi? Atunci, go ahead! Faceţi cursuri, învăţaţi, studiaţi, nu leneviţi. Asta bineînţeles dacă vi se pare măcar interesantă ideea şi simţiţi o urmă de dorinţă, dar care imediat este acoperită de frica de eşec şi lene.

Dacă ştiţi un răspuns, vreţi să puneţi o întrebare, nu ezitaţi. Mai degrabă rămâi prost dacă nu întrebi, decât dacă te informezi. Nu te lăsa înspăimântat de părerile celor din jur. Şi dacă râd colegii tăi ce? Fii sigur că majoritatea dintre ei nu cunosc răspunsul, dar râd pentru a părea superiori şi pentru a se integra în colectivitate. Nu-i băga în seamă, dacă doar de atât sunt în stare, e problema lor.

Sfatul meu este să faceţi. Nu să nu faci. Profitaţi de vârsta voastră, de posibilităţi, de rezistenţa voastră, de timpul vostru liber. Nu lăsaţi pe altă dată ce puteţi realiza acum. Nu lăsaţi studiile pentru anii următori, între timp job-ul o să vă acapareze, o să aveţi familie şi copii, nu o să mai faceţi nimic şi veţi regreta toată viaţa. Mai rău e că o să ajungeţi să vă învinovăţiţi familia nou formată pentru şansele voastre pierdute.

Nu lăsaţi, nu abandonaţi, nu vă lăsaţi copleşiţi de frică. Luaţi iniţiativă, transformaţi-vă viaţa în bine.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

7 comments on “De ce să nu faci?”

  1. Cu frica eu nu ma pot pune, din pacate. Daca ajunge sa ma copleseasca las balta tot ce mi-am propus sa fac si apoi ajung la regrete….
    Incerc sa invat ceea ce zici tu, sa profit de posibilitati, de ambitia mea, de tot ce am pentru a continua! Deja sunt pe drumul cel bun, fac un pas ce inainte de frica nu l-am facut. 🙂

    • Si eu inca ma confrunt cu teama asta. Teama de anumiti profesori, teama de necunoscut si mai ales teama de esec. Sper sa reusesc si eu sa o combat.

  2. Nu stiu daca se pune problema de frica, insa nu mai am avantul tineretii. Am devenit mai comoda. Si nici nu rezist la stres, la oboseala, la schimbari.De master si doctorat la mine nu s-a pus niciodata problema, pur si simplu nu am vrut sa studiez si mai mult. Nu am fost indragostita(peste masura) de aceasta latura a vietii.

    • Poate fi vorba si de niste cursuri pentru servici, de invatarea unei limbi straine, de luat cursuri de dans, pian…ce-o fi. 🙂 Si eu am devenit foarte comoda din pacate…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.