De ce să nu faci?

Am momentele mele când sunt comodă. Când prefer calea cea mai simplă în detrimentul uneia mai dificile, când prefer să stau liniştită decât să simt vreo emoţie sau grijă, când mă resemnez să nu obţin nimic decât să mă lovesc de vreun eşec.

De aceea am vrut să mă las de master în ultimul semestru. De aceea am preferat de multe ori să nu spun ce gândesc pentru a nu supăra pe nimeni. De aceea nu am răspuns la şcoală/facultate atunci când credeam că ştiu răspunsul corect. Sunt multe “de aceea”, atât în viaţa mea cât şi în viaţa voastră, cu siguranţă. Un profesor de-al meu le spunea “trenuri pierdute”.

Din comoditate şi frică, eu am pierdut poate şansa de a mă face mai remarcată la şcoală/facultate, era să pierd şi şansa de a fi absolventă de master. Când de fapt, un pic de risc nu face rău nimănui. Nu vă mai lăsaţi conduşi de frică şi comoditate, luaţi şi profitaţi de toate oportunităţile ce apar.

Dacă aveţi şansa să vă continuaţi studiile, să faceţi facultate, master, doctorat, de ce nu? Sunteţi sănătoşi, rezistaţi la stres şi oboseală? Aveţi un job care vă permite să vă continuaţi studiile? Aveţi măcar după-amiaza liberă şi nu aveţi cu ce să o umpleţi? Atunci, go ahead! Faceţi cursuri, învăţaţi, studiaţi, nu leneviţi. Asta bineînţeles dacă vi se pare măcar interesantă ideea şi simţiţi o urmă de dorinţă, dar care imediat este acoperită de frica de eşec şi lene.

Dacă ştiţi un răspuns, vreţi să puneţi o întrebare, nu ezitaţi. Mai degrabă rămâi prost dacă nu întrebi, decât dacă te informezi. Nu te lăsa înspăimântat de părerile celor din jur. Şi dacă râd colegii tăi ce? Fii sigur că majoritatea dintre ei nu cunosc răspunsul, dar râd pentru a părea superiori şi pentru a se integra în colectivitate. Nu-i băga în seamă, dacă doar de atât sunt în stare, e problema lor.

Sfatul meu este să faceţi. Nu să nu faci. Profitaţi de vârsta voastră, de posibilităţi, de rezistenţa voastră, de timpul vostru liber. Nu lăsaţi pe altă dată ce puteţi realiza acum. Nu lăsaţi studiile pentru anii următori, între timp job-ul o să vă acapareze, o să aveţi familie şi copii, nu o să mai faceţi nimic şi veţi regreta toată viaţa. Mai rău e că o să ajungeţi să vă învinovăţiţi familia nou formată pentru şansele voastre pierdute.

Nu lăsaţi, nu abandonaţi, nu vă lăsaţi copleşiţi de frică. Luaţi iniţiativă, transformaţi-vă viaţa în bine.