Am momentele mele când sunt comodă. Când prefer calea cea mai simplă în detrimentul uneia mai dificile, când prefer să stau liniştită decât să simt vreo emoţie sau grijă, când mă resemnez să nu obţin nimic decât să mă lovesc de vreun eşec.

De aceea am vrut să mă las de master în ultimul semestru. De aceea am preferat de multe ori să nu spun ce gândesc pentru a nu supăra pe nimeni. De aceea nu am răspuns la şcoală/facultate atunci când credeam că ştiu răspunsul corect. Sunt multe “de aceea”, atât în viaţa mea cât şi în viaţa voastră, cu siguranţă. Un profesor de-al meu le spunea “trenuri pierdute”.

Citeste in continuare: De ce să nu faci?