Category: personal

Weekend la Sibiu

Nici nu a început bine anul că am și reușit să tai o locație de pe Wishlist – Sibiu. Nu a fost o excursie planificată, am fost anunțați miercuri iar vineri dimineață am pornit la drum. Vineri mai mult am condus, însă sâmbătă am reușit să ne întâlnim cu Raluca care ne-a prezentat Sibiul pe scurt, căci era oricum frig și murdar pe stradă (după topirea zăpezii) și ne-a însoțit și la Păltiniș.

Mi-au plăcut mult străduțele din oraș, îmi amintesc mult de Brașov. Cu siguranță vara e și mai frumos, sperăm să revenim aici peste câteva luni și cu această ocazie să mergem și pe Transfăgărășan, care acum e închis.

  

După cum se poate observa din poze, Albert a venit cu noi la Sibiu. Cred că i-a plăcut, era tare curios, se oprea la fiecare colț de stradă să mai adulmece puțin. (more…)

La mulți ani mama!

LA MULȚI ANI!

Îți doresc multă fericire și sănătate, să fii bucuroasă în fiecare zi și sper ca toate dorințele să ți se îndeplinească.

Vreau să-ți mulțumesc că ai fost mereu atât de înțelegătoare și că m-ai susținut în tot ceea ce fac. Îmi dai încredere să-mi urmez visele, și nici nu-ți dai seama cât de mult contează asta pentru mine. Mulțumesc pentru tot!

TE IUBESC! :* O zi superbă astăzi, de ziua ta!

(more…)

25

Așa cum v-am obișnuit în fiecare an, și acum vă spun că nu-mi vine să cred că am 25 de ani. Nu mă simt deloc de această vârstă, încă sunt copilăroasă, 80% din prietenii mei sunt mai tineri ca mine, mă uit la seriale cu adolescenți, visez noaptea cum sunt la școală sau cum dau bac-ul și-mi place să povestesc despre întâmplări din liceu. Dacă aș putea m-aș îmbrăca tot timpul cu tricouri cu personaje din desene animate, cu adidași și șosete sau papuci de casă cu animale de pluș, cât mai colorate și pufoase. Când sunt singură pe stradă și am o stare bună, țopăi ca un copil mic. Îmi place să-mi cumpăr ouă Kinder, mai ales pentru jucăria din interior. Când mă plictisesc, desenez inimioare și fluturași.

Și totuși am 25 de ani. Și vreau să împart cu voi o felie de tort virtuală, îmi sunteți toți dragi și mă bucur să vă am alături în această zi. 🙂

Nu în ultimul rând vreau să-i urez LA MULȚI ANI lui Nice, cea cu care am bucuria să împart această zi frumoasă de naștere. Îți doresc tot ce e mai frumos și bun pe lume, să ai parte de iubire, liniște și sănătate! :*

Ce îmi doream la 22 de ani

Ce îmi doream la 23 de ani

Ce îmi doream la 24 de ani

2011 și 2012

M-am hotărât să public acest articol, pregătit de vreo 2 săptămâni, astăzi, de ziua mea. Asta așa, ca să văd ce am făcut la 24 de ani și ce-mi doresc să fac la 25. În plus, are și rol terapeutic. Zilele trecute chiar eram fără chef, mă gândeam că nu am nici o dorință specială și că nu mi-am propus nimic, așa încât chiar cred că nu strică să-mi fac un mic plan pentru anul ce a venit, să mă gândesc ce mi-ar aduce bucurie și ce ar trebui să fac ca să-mi fie bine mie și celor apropiați.

În 2011:

1. Am trecut cu bine peste disertație și astfel am absolvit masterul, cu o notă suficient de mare pentru a-mi permite să fac și doctoratul, dacă și când voi dori.

2. Am muncit mult mai mult și prin urmare am făcut și mai mulți bani.

3. Am avut bucuria să o văd pe cea mai bună prietenă mireasă.

4. Am văzut cum Tea Mug se dezvoltă pe zi ce trece, având în spate o echipă compusă din oameni deosebiți. Le mulțumesc pe această cale pentru efortul depus!

5. Am cunoscut-o pe Raluca, care mi-a devenit în ultimul an una dintre cele mai bune prietene.

6. Am călătorit mai mult, am văzut Brașovul, litoralul românesc, Platoul Bucegi, o parte din zona Maramureșului, Suceava, Gura Humorului, București, crame din zona Vrancei.

7. Am reușit să-mi cumpăr diverse lucruri pe care mi le doream de mult timp: un telefon performant, un aparat foto bun.

8. Am reușit să citesc peste 50 de cărți.

9. Ne-am hotărât să ne căsătorim așa încât am stabilit data nunții, locația, nașii și ne-am logodit oficial.

Pentru 2012:

1. Vreau să fac mai mult sport, să merg de cel puțin 2, 3 ori pe săptămână la sală.

2. Vreau să mai învăț lucruri utile pentru meseria mea. Vreau să-mi dezvolt cariera.

3. Vreau să mă întâlnesc mai des cu prietenele mele, să scap de lenea asta care deseori mă ține în casă.

4. Vreau să citesc și în 2012 cel puțin 50 de cărți.

5. Vreau să mă relaxez mai mult, să nu mai las grijiile să mă copleșească.

6. Vreau să călătoresc cel puțin la fel de mult, neapărat să văd Vulcanii Noroioși și Transfăgărășanul.

7. Vreau să las complet în urmă trecutul și să învăț să mă bucur cu adevărat de prezent.

8. Vreau să cunosc și o altă parte a mea, una care știe să se distreze, care nu e așa de serioasă și rațională, mai exact vreau să învăț să mă bucur de tinerețea mea.

Sper să reușesc să le fac pe toate…V-am mai zis, vreau ca 2012 să fie un an mai altfel pentru mine, un an în care să mă redescopăr, în care să trăiesc cu adevărat.

Pentru creșterea moralului

N-am crezut, m-am tot îmbătat cu ideea că sunt altfel, dar în cele din urmă s-a demonstrat că sunt o fată ca toate celelalte, îmi place să mă aranjez, îmi place să-mi cumpăr haine frumoase, și am constatat că ajută foarte mult la creșterea moralului complimentele și admirația celorlalți.

Weekendul acesta, ce precede ziua mea, a fost o bucurie pentru mine. Am fost la cumpărături, am găsit haine frumoase repede (minune), am primit cadou printre altele pantofi și pardesiu, ceea ce chiar îmi doream și aveam nevoie. Am participat la un eveniment important în familie, ne-am bucurat împreună, am petrecut câteva ore chiar foarte plăcute. Cu această ocazie am făcut și o mini ședință foto profesională, pentru celebrarea logodnei – o noutate pentru mine și un exercițiu bun pentru nuntă, poate învăț să fiu cât mai naturală și zâmbitoare în fața camerei. Am fost felicitați, admirați, complimentați. Că tot ziceam zilele trecute că m-am simțit ca o prințesă când am primit inelul, în weekend m-am simțit iarăși așa.

Am văzut că nu mereu e rău să fii în centrul atenției. Uneori e bine, pentru moral, pentru încrederea în tine. La școală mi-era jenă când eram scoasă în fața școlii, laolaltă cu ceilalți premianți, pentru că știți cum sunt copiii, dacă înveți bine, nu ești stimat, ci chiar din contră. Dar acum mă gândesc cu mândrie la acele clipe, era vorba de munca și rezultatele noastre, și trebuiau să fie confirmate, pentru ca și noi să fim motivați. Așa și acum, faptul că eram felicitată pentru ținută, pentru coafură, pentru cum arăt în general, m-a motivat și sper ca și în viitor să am grijă să fiu cât mai aranjată, mai interesată și de aspectul fizic.

Așadar, prescriu pentru creșterea moralului o doză de complimente, care sunt primite cu certitudine imediat ce vă îmbrăcați și aranjați frumos și vă întâlniți cu familia sau prietenii. Rețeta are efect maxim dacă se folosește în weekend sau la început de săptămână, pentru ca de luni să vă simțiți frumoasă, apreciată și iubită. 🙂

Am nevoie de el

Mă consider o fată independentă. Câștig proprii mei bani, mă întrețin singură, sunt capabilă să merg în diverse locuri singură și să mă descurc. Sunt sigură că și majoritatea dintre voi sunteți la fel pentru că timpurile în care trăim nici nu ne oferă alte variantă. Suntem pe cont propriu și mie una îmi place.

Însă există și momente când am nevoie de un bărbat lângă mine. Până pe la 19 ani acesta era tata. Știam că dacă se întâmplă ceva și eu nu mă pot descurca, atunci îl pot suna pe el și va rezolva problema. Dacă aveam nevoie urgent de bani, dacă se întâmpla să am o defecțiune la mașină, dacă trebuia să vină cineva să mă ia cu mașina, atunci știam că mă pot baza pe tatăl meu.

Apoi m-am mutat cu prietenul meu însă nu am făcut trecerea de la tată la iubit chiar imediat, încă mă simțeam un copil și când se întâmpla ceva rău și/sau neprevăzut aveam nevoie de un adult. Până când adultul nu m-a putut ajuta într-o problemă iar iubitul a putut. Și cred că atunci am făcut această trecere.

Asta nu înseamnă că nu mai apelez la tata. Dar nu o mai fac pentru chestiuni de zi cu zi. N-am să-l chem pe el să mă ajute să car ceva, să se urce pe scară să schimbe un bec sau să mă ajute cu cumpărăturile. Iar atunci când se întâmplă ceva rău în casă instinctiv apelez la cel de lângă mine. Am fost chiar surprinsă zilele trecute, când m-am speriat destul de tare și deși nu aveam neapărat nevoie de cineva lângă mine, am strigat prietenului meu să vină, să mă ajute. Pentru că eu nu găseam o soluție, pentru că mă simțeam neputincioasă. Și deși nici el nu avea ce face, a reușit să ajute, prin încrederea și liniștea pe care o inspiră. Și totul a fost bine…

Mă simt mai în siguranță, mai liniștită, mai sigură pe mine datorită lui…Și chiar cred că “Every girl needs a knight in shining armor”.

O altă Mihaela

În 2012 vreau să aduc la suprafață o altă Mihaela. O Mihaela mai activă, mai veselă, mai puțin serioasă. O Mihaela care să-și arate vârsta, să nu fie prea matură, să nu se gândească mereu la muncă, griji sau scenarii negative. Vreau să-mi arăt eu mie că pot și să mă distrez, pot să fiu mai sociabilă, mai caldă cu cei din jur. Vreau să fac tot posibilul să am mai multă încredere în oameni și să nu-mi mai fie frică de dezamăgiri și trădări.

2012 vreau să fie un an pe care să-l țin minte, nu degeaba este ultimul meu an de burlăciță. Vreau să dansez foarte mult. Vreau să îmi cumpăr multe haine. Vreau să mă îmbrac mai altfel. Vreau să îmi fac părul roșu aprins (dar cine o să mă lase? Coafeza în nici un caz. 🙂 ). Vreau să mă întâlnesc cu prietenele mele. Vreau să petrec cu adevărat, 2012 să fie o sărbătoare încontinuu. Nu vreau să mai las acești ani să treacă pe lângă mine și să nu profit de ei.

Nu știu dacă voi reuși, nu știu dacă pot lăsa comoditatea, frica, nesiguranța deoparte. Dar voi încerca. Pentru că simt nevoia unei schimbări, vreau ca pentru o perioadă viața mea să fie altfel. Și apoi, după ce mă satur, după ce-mi fac și acest hatâr, voi reveni la cum sunt acum.

Poate de-a lungul acestei noi experiențe voi învăța însă să-mi fac mai puține griji și să fiu mai destinsă. Și mai caldă. Și mai capabilă să mă apropii de oameni, fără să mă gândesc la cum mă pot ei răni.

Despre inele de logodnă

…cel mai bine v-ar sfătui iubitul meu. A stat și a inspectat pietrele astea, le-a întors pe toate părțile, s-a informat și despre aurul alb și galben, despre cum se combină, despre claritate, carate și altele. Pentru mine toate astea încă sunt un mister și bănuiesc că va rămâne așa și în continuare, așa că știu precis cine se va ocupa de alesul verighetelor. 🙂

Eu despre altceva voiam să vă vorbesc. Încă de când ne-am hotărât noi să ne luăm știam că inelul de logodnă trebuie ales în așa fel încât să placă miresei, pentru că în principiu va trebui purtat toată viața. Însă voiam să fie și surpriză, că deh…e mai romantic, așa că am încercat noi să le facem pe amândouă.

(more…)

2012 – be my awesome year

Am emoții…2011 a fost un an foarte bun, mult mai bun decât aș fi sperat vreodată și mi-e teamă de acest nou an. Însă voi încerca să-l primesc cu inima deschisă și sper că totul va fi în continuare bine.

La mulți ani tuturor, vă doresc tot ce e mai bun pe lume, să fiți fericiți, sănătoși, să iubiți și să fiți iubiți. De acum ne mai citim în 2012. 🙂

La mulți ani!

(more…)

Și-am zis…

DA!

Update 1: Nu l-a remarcat nimeni pe Albert cum stă așa frumos în spate? 🙂

Update 2: Am primit unele reclamații cum că poza nu e suficientă și că nu se înțelege mai nimic din ea. 🙂

Eu am încercat din greu să fac o poză decentă, dar spre mirarea mea e chiar greu să pozezi un inel, chiar și cu un aparat care pozează foarte bine în detaliu. Am adăugat mai jos încă vreo 2-3 poze, nu grozave, dar care sper să-mi mulțumească unele rude și prietene. 🙂

Cel mai important este că eu una îl ador, m-am simțit ca o prințesă când l-am primit. Încă nu-mi vine să cred că am oficializat totul, adică oricum data era stabilită, la fel și nașii, dar acum e oficial 100%. Vă voi povesti eu mai multe zilele următoare. 🙂

(more…)