Am plecat în această excursie cu inima strânsă. Mi-o doream atât de mult, aveam atât de multă nevoie de ea, încât îmi era teamă că se va întâmpla ceva și nu voi mai avea parte de ea. Așa sunt eu, îmi fac griji peste griji, îmi imaginez tot felul de scenarii. Cred că fac acest lucru și ca să mă apăr – mă gândesc la ce e mai rău și dacă se întâmplă, nu mai sunt surprinsă. Oricum, nu e bine și trebuie să schimb neapărat asta la mine – ușor de zis, greu de făcut.
Așadar mă gândeam că poate pierdem avionul sau vom avea probleme la destinație cu hotelul, poate nu ne descurcăm la aeroport (nu că n-aș avea experiență, am călătorit cu avionul de vreo 8 ori până acum). Mi-au trecut prin cap chiar și scenarii mai pesimiste, care nu merită menționate.
Apoi mi-a venit în cap că o să prindem vreme urâtă acolo, deși știam că temperatura medie pe an este de 23 de grade și că până și-n ianuarie se poate face baie în ocean și sunt temperaturi rezonabile de 22-23 de grade. M-au indus în eroare temperaturile menționate pe site-ul hotelului – ei ziceau că o să fie 24, 25 de grade, așa că deja mă gândeam că o să fie frig, că nu voi putea intra în ocean. M-am uitat și pe alte site-uri cu vremea și ei ziceau că vor fi 25-26 grade. Ba uneori mai spuneau că o să și plouă, lucru cam rar în Tenerife. Bineînțeles că au fost numai 28-30 de grade și n-a plouat deloc.
O altă problemă era temperatura apei. Peste tot pe unde am citit (mai ales pe tripadvisor) lumea scria că apa e rece, că mai bine mergi la piscină. Chiar și românii pe care i-am întrebat mi-au zis că apa e rece, că nu prea se poate face baie în ocean. Eram deja super dezamăgită dar hotărâtă să înfrunt orice temperaturi – doar nu mă duc în Tenerife (sau în orice altă parte) ca să stau la piscină. Vă anunț că apa era foarte bună, atât în sud (Costa Adeje) cât și în nord (Santa Cruz), mai caldă decât Marea Neagră. Da, nu era la fel de caldă ca cea din Barcelona sau Creta (adică din Marea Mediterană), dar nu e rece oameni buni. Îmi trebuiau maxim 10 secunde să mă obișnuiesc. Era mai caldă decât apa de la noi (Marea Neagră) din august sau septembrie (când e cea mai caldă).
Ultima grijă și cea mai mare era că voi fi bolnavă toată vacanța și că poate mă voi îmbolnăvi și mai tare. Asta pentru că am răcit ușor cu 5 zile înainte de vacanță, păcălită fiind de vremea schimbătoare (am stat cu geamul deschis seara cât timp aveam părul ud). Am băgat o grămadă de pastile în mine, vitamina C, ceaiuri și supe, numai să mă însănătoșesc înainte să plec. Eu trebuia să mă bălăcesc în Oceanul Atlantic, să port haine subțiri și să mă simt bine, nu să stau în pat, răgușită și cu nasul înfundat. Dar răceala nu mai trecea, orice aș fi făcut. Am plecat deci supărată, mă gândeam că n-o să renunț să fac baie în ocean și deja îmi imaginam cum voi face gripă sau pneumonie. Ca să vezi chestie, cum am coborât din avion, mi-a trecut brusc răceala. N-am să înțeleg asta deloc. Nu eram foarte răcită, dar înainte să plec din Iași aveam nasul înfundat, eram răgușită, mă simțeam slăbită, și cum am pus piciorul pe minunăția aia de insulă, am privit oceanul și palmierii și am respirat acel aer, mi-a trecut brusc. Nu am avut nevoie de nicio pastilă din punga imensă cu Paracetamol, Coldrex, picături pentru nas și vitamine.
Concluzia? Nu credeți orice citiți înainte să plecați. Nu vă faceți griji. Nu luați mereu de bună vremea de pe site-uri, se modifică oricum de la zi la zi. Nu mergeți în vacanță cu gândul că totul va merge prost. O să vă stresați degeaba, așa ca mine. 🙂
