God, the women in these magazines… Some of them are actual brides, you know, they’re not all models. All smiling… It’s like the only thing in the world that matters is that they find the perfect shoes to match that dress. God, you know, I knew these girls, I went to school with them… It’s funny. I used to feel sorry for them. They’re simple girls. They just wanna find the guy and get married, you know? Live. I don’t know, I think you’re either born simple or you’re born… me. I wanna be the person who gets happy over finding the perfect dress, I wanna be simple, ’cause no one holds a gun to the head of a simple girl.
Christina Yang – Grey’s Anatomy
Category: personal
Nu mai cobor
În acest weekend am decis că nu voi mai ajuta curierii să nu-și facă treaba. Nu voi mai merge 3 minute până în zona unde mă cheamă toți să-mi dea colete. Pentru că nu e nici o rușine și nu este nici nepoliticos să le spui să-și facă treaba.
Nu știu de ce mi-a trebuit atât de mult timp să ajung la această concluzie. Poate din cauză că îmi este greu să refuz oamenii, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, nu vreau să îi deranjez cu ceva. Însă asta e treaba lor, să fie deranjați, să iasă din mașina aia, să vină până la usa ta și să-ți dea coletul. (more…)
Mersul cu taxiul
Din cauza tuturor reparațiilor din Iași, aleg des să merg cu taxiul. Nu-mi mai vine să scot mașina, să mă enervez la volan, să o stric de la atâtea gropi, să risc să fac accident pentru că vizibilitatea e minimă (ex: munți de pavele pe șosea).
Și dacă tot am mers atât de mult cu taxiul am dat peste tot felul de șoferi. Unii politicoși, prietenoși, zâmbitori, alții care m-au deranjat cu comportamentul lor. Adică ori s-au apucat de înjurat alți șoferi (într-un mod foarte urât), de față cu mine, ori au vorbit la telefon tot timpul drumului, despre grătare, despre ce țigări să cumpere, urmată de cearta cu persoana cu care discuta că de ce nu vrea să-i cumpere țigări. Și să nu uit de șoferii care simt nevoia să meargă cu foarte mare viteză, să pună frâne bruște, să se strecoare prin mașini.
Vreau și pot
Unul din lucrurile în care cred cu tărie este că nu există nu pot, există nu vreau. Și astfel sunt convinsă că pot să fac orice mi-aș pune în cap, singura condiție fiind să vreau cu adevărat și bineînțeles, să fiu dispusă să muncesc pentru asta.
Au mai fost persoane care mi-au spus că nu pot face una sau alta, care insistau că îți trebuie noroc, bani, talent, pentru a reuși. Și nu cred că o făceau din răutate ci doar pentru că și pentru ei și-au impus limite. Ei nu cred că se pot autodepăși, de fapt nici nu vor să încerce, de teama eșecului sau a muncii.
Eu însă o să continui să încerc. Iar dacă nu voi reuși va fi din cauză că n-am muncit suficient sau că nu mi-am dorit cu adevărat acel lucru. Nu că nu aș putea. Sunt sigură că pot, nu mă oprește nimic. Am cap, am condiții, am susținere. De ce n-aș putea?
Sfatul meu pentru voi este să încercați să vă îndepliniți visurile. Nu vă gândiți din prima că nu puteți, pentru că nu este adevărat. Cu voință, muncă și perseverență veți obține tot ce vă doriți.
Relaxare aromatică la Silhouette
Zilele trecute am revenit la Silhouette pentru un masaj de relaxare aromatic cu produse Guinot. Încă de la prima vizită, când mi-a fost prezentată camera pentru tratamente de acest gen, am fost impresionată și chiar îmi doream să revin, să mă bucur de un masaj profesional, să știu că am o oră la dispoziție în care mă voi relaxa și mă voi simți bine.
Ca și data trecută, am fost primită cu zâmbetul pe buze, absolut toți angajații care treceau pe lângă mine mă salutau, zâmbeau, erau prietenoși și politicoși. Mi s-a oferit un pahar cu apă/ceai, după care am fost preluată de esteticiana care urma să-mi facă tratamentul.
Am primit o cheiță de la vestiare, lenjerie intimă de unică folosință, un prosop, halat și papucei de unică folosință. După ce m-am schimbat, esteticiana mi-a aplicat pe corp o loțiune exfoliantă cu enzime de papaya, dacă nu mă înșel. Ingredienții activi ai loțiunii sunt sorbitol, lămâie (parfumul loțiunii era predominant de lămâie), enzime de papaya (exfoliază), trestie de zahăr (exfoliază), metil niconat (activează schimbul celular). Aplicarea acestei loțiuni elimină celulele moarte de la suprafața pielii și o pregătește pentru următoarele etape ale tratamentului. De asemenea activează microcirculația îmbunătățind schimburile celulare.
După, am făcut un duș, pentru a îndepărta loțiunea exfoliantă. Și a urmat partea mea preferată: relaxarea în acea cameră frumoasă de care vă vorbeam. 🙂
Camera are o masă mare de masaj, este decorată simplu, elegant, cu doar o mică sursă de lumină, iar în surdină se aude Enya (deci muzică liniștită, relaxantă). De vis!
M-am așezat pe masă (fără halat bineînțeles), esteticiana m-a acoperit în partea de sus cu un prosop ca să nu-mi fie frig, după care a început masajul propriu-zis, cu un ulei esențial detoxifiant anticelulitic, ce conține extract de ceai verde (pentru fermitate), ulei esențial de chiparos (fortifică capilarele, antiseptic), lipokinases (acțiune lipolitica). Din câte am înțeles, acest ulei este făcut pentru un masaj de lungă durată, lasă o peliculă mătăsoasă deloc grasă pe piele, catifelează și hrănește pielea datorită uleiului esențial de sâmbure de caisă și uleiului esențial de semințe de grapefruit.
Acest masaj a durat aproximativ 50 de minute. Nu mă pricep să vă zic ce tip de mișcări au fost, pot spune doar că m-am simțit foarte bine, nu m-a durut și chiar își merită numele de “masaj de relaxare”. S-a început cu tălpile, s-a terminat cu gâtul, așa că nici o zonă nu a fost ignorată.
La final, s-a aplicat o mască (saunamask) pe bază de ceai verde și argilă, care ajută la penetrarea optimă a ingredienților activi în piele. Acțiunile măștii: ajută la eliminarea toxinelor prin îmbunătățirea drenajului și stimularea lipolizei, are acțiune de fermitate, revigorează pielea. Este o mască peeling care se aplică prin împachetare, iar după 20 de minute este îndepărtată ușor de pe piele.
Atât de bine m-am simțit în timpul tratamentului încât foarte greu m-am abținut să nu adorm. N-am vrut să pierd vreo clipă de masaj, chiar am vrut să mă simt bine, să conștientizez adică lucrul acesta. 🙂 Și era încă dimineață, ora 12, deci nu eram obosită. După ședința de masaj, pielea era vizibil mai fermă, catifelată, foarte plăcută la atingere. Efectul se simțea și după 12 ore.
Mi-a plăcut foarte mult experiența și cred că oricare dintre noi avem nevoie ca din când în când să ne oferim un astfel de răsfăț. Acest masaj are și efecte de tonifiere și anticelulitice, în afară de relaxare, așa că este cu atât mai binevenit. Și spre deosebire de masajul anticelulitic normal, nu doare chiar deloc! Ce mai, de-abia aștept să revin la centru, sunt foarte încântată de serviciile lor și le recomand cu mare drag! 🙂
Din călătorii
Cred că fiecare dintre noi a avut parte de întâmplări amuzante (sau tragicomice) în călătorii. În ceea ce mă privește, cele mai multe le-am trăit în călătoriile de tip grup organizat, pentru că am avut ocazia să cunosc tot felul de oameni, de toate vârstele și cu tot felul de obiceiuri. Articolul lui Hapi mi-a amintit de ele, și m-am gândit să le împărtășesc cu voi. 🙂
Spectacol cu lampioane
Cei care sunteți din Iași probabil că ați aflat până acum că Palas va organiza pe 2 iunie cea mai mare lansare de lampioane din lume: peste 20.000 de felinare din hârtie ecologică vor fi înălțate noaptea pe cerul orașului, din fața Palatului Culturii, într-un spectacol inedit de lumină și culoare.
Nu știu despre voi, dar eu cu siguranță mă voi afla acolo. Nu va fi prima mea experiență de acest gen, ne-a venit și nouă ideea să facem așa ceva, am cumpărat încă de anul trecut din China niște lampioane și le-am lansat de ziua mea, în ianuarie. 🙂
Nu am făcut prea multe poze în acea seară, ne concentram mai mult asupra spectacolului. Am făcut însă și un mic filmuleț și am mai extras de acolo câteva imagini (le puteți vedea mai jos). A fost tare frumos și romantic, mai ales că eram doar noi doi acolo, ne-am pus și dorințe…Se spune că lampioanele simbolizează noroc, longevitate, fericire, prosperitate și împlinirea dorințelor.
Mai mult, mai bine
Mi-am dat seama în ultimul an că nu vreau să mă (mai) mulțumesc cu puțin. Ajunsesem să trăiesc fără să am mari așteptări de la mine. Fără aspirații, fără ambiție, doar o viață obișnuită care pe mulți poate i-ar încânta, până la urmă este suficient cât să fii fericit, dar care pe mine nu mă mulțumea.
Primul grătar din acest an
A fost organizat pe 29 aprilie, nu 1 mai. Cred că de vreo 2 luni tot aștept un weekend suficient de călduros care să ne permită o astfel de ieșire în aer liber, dar până acum n-am avut noroc. Ba a fost frig, ba a plouat, ba a nins. Sper că de acum încolo să avem parte de weekenduri cu soare, mai ales că în sfârșit ne-am cumpărat propriul grătar și avem de gând să îl folosim cât mai des. 🙂
La primul grătar din acest an Albert nu a fost prezent, l-am lăsat acasă de frica căpușelor. Între timp i-am mai făcut o deparazitare externă așa că la următoarea ieșire va veni și el cu noi.
Ne-am dus într-un loc mai depărtat de Iași, cam la vreo 30 km (poate mai mult), pentru a găsi cât mai multă liniște. Erau câțiva oameni și acolo (așa că îmi imaginez ce aglomerat era în zonele clasice de grătar din Iași – C.A.Rosetti, Ciric, Bucium), dar din fericire nu erau zgomotoși și nici admiratori ai manelelor.
În locul ales de noi aveam parte și de umbră, dar și de o zonă la soare, și cel mai important, eram lângă un pârâu, așa că spre final am intrat puțin în apă și ne-am răcorit. Tare rău mi-a părut că nu l-am putut aduce și pe Albert, i-ar fi plăcut să se joace în apă…
Am avut noroc cu prietenii noștri, ei s-au ocupat cu pregătirea grătarului, noi mai mult ne-am relaxat. A fost o ieșire frumoasă și de-abia aștept să organizăm alta…ador aceste ieșiri în aer liber. Timp să avem, că de acum vremea cred că o să fie frumoasă.
La Putna
Așa cum vă spuneam și aici, de Paște vremea nu a ținut cu noi. Tare mult mi-am dorit să fie senin și cald, ca să putem petrece cât mai mult timp în aer liber, să ieșim la plimbări, să facem un grătar, să mergem într-o excursie. Mai ales știind că nu am decât câteva zile libere, după care revin iar la programul de acum obișnuit cu muncă și învățat de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv. Dar n-a fost să fie. A plouat, a fost frig. Și am și răcit (s-a repetat istoria de anul trecut, când de Paște am fost răcită).
Însă n-am lăsat toate astea să mă țină în casă. Am fost în vizite, am fost la Înviere (deși ne-a plouat bine), am fost în excursie, mai exact la Putna.
După o călătorie frumoasă de câteva ore, am ajuns la Putna unde ne-am întâlnit cu mama mea și viitorii mei socri și împreună ne-am plimbat puțin, am vizitat Mănăstirea Putna și biserica de lemn din Putna (cea mai veche biserică de lemn din Europa). Am avut noroc că măcar acele ore au fost fără ploaie.
Mai jos vă prezint câteva poze – sper să vă bucure să revedeți Putna iar dacă nu ați ajuns încă aici, poate veți fi convinși să vizitați această zonă într-o viitoare vacanță.
* Taxa foto la Mănăstirea Putna este de 6 lei (rezonabilă, față de 50 lei cât este la Grădina Botanică, dacă nu mă înșel).





















