Category: personal

Simple

God, the women in these magazines… Some of them are actual brides, you know, they’re not all models. All smiling… It’s like the only thing in the world that matters is that they find the perfect shoes to match that dress. God, you know, I knew these girls, I went to school with them… It’s funny. I used to feel sorry for them. They’re simple girls. They just wanna find the guy and get married, you know? Live. I don’t know, I think you’re either born simple or you’re born… me. I wanna be the person who gets happy over finding the perfect dress, I wanna be simple, ’cause no one holds a gun to the head of a simple girl.

Christina Yang – Grey’s Anatomy

Citeste in continuare: Simple

Nu mai cobor

În acest weekend am decis că nu voi mai ajuta curierii să nu-și facă treaba. Nu voi mai merge 3 minute până în zona unde mă cheamă toți să-mi dea colete. Pentru că nu e nici o rușine și nu este nici nepoliticos să le spui să-și facă treaba.

Nu știu de ce mi-a trebuit atât de mult timp să ajung la această concluzie. Poate din cauză că îmi este greu să refuz oamenii, nu vreau să dezamăgesc pe nimeni, nu vreau să îi deranjez cu ceva. Însă asta e treaba lor, să fie deranjați, să iasă din mașina aia, să vină până la usa ta și să-ți dea coletul. Citeste in continuare: Nu mai cobor

Mersul cu taxiul

Din cauza tuturor reparațiilor din Iași, aleg des să merg cu taxiul. Nu-mi mai vine să scot mașina, să mă enervez la volan, să o stric de la atâtea gropi, să risc să fac accident pentru că vizibilitatea e minimă (ex: munți de pavele pe șosea).

Și dacă tot am mers atât de mult cu taxiul am dat peste tot felul de șoferi. Unii politicoși, prietenoși, zâmbitori, alții care m-au deranjat cu comportamentul lor. Adică ori s-au apucat de înjurat alți șoferi (într-un mod foarte urât), de față cu mine, ori au vorbit la telefon tot timpul drumului, despre grătare, despre ce țigări să cumpere, urmată de cearta cu persoana cu care discuta că de ce nu vrea să-i cumpere țigări. Și să nu uit de șoferii care simt nevoia să meargă cu foarte mare viteză, să pună frâne bruște, să se strecoare prin mașini.

Citeste in continuare: Mersul cu taxiul

Vreau și pot

Unul din lucrurile în care cred cu tărie este că nu există nu pot, există nu vreau. Și astfel sunt convinsă că pot să fac orice mi-aș pune în cap, singura condiție fiind să vreau cu adevărat și bineînțeles, să fiu dispusă să muncesc pentru asta.

Au mai fost persoane care mi-au spus că nu pot face una sau alta, care insistau că îți trebuie noroc, bani, talent, pentru a reuși. Și nu cred că o făceau din răutate ci doar pentru că și pentru ei și-au impus limite. Ei nu cred că se pot autodepăși, de fapt nici nu vor să încerce, de teama eșecului sau a muncii.

Citeste in continuare: Vreau și pot

Relaxare aromatică la Silhouette

Zilele trecute am revenit la Silhouette pentru un masaj de relaxare aromatic cu produse Guinot. Încă de la prima vizită, când mi-a fost prezentată camera pentru tratamente de acest gen, am fost impresionată și chiar îmi doream să revin, să mă bucur de un masaj profesional, să știu că am o oră la dispoziție în care mă voi relaxa și mă voi simți bine.

Ca și data trecută, am fost primită cu zâmbetul pe buze, absolut toți angajații care treceau pe lângă mine mă salutau, zâmbeau, erau prietenoși și politicoși. Mi s-a oferit un pahar cu apă/ceai, după care am fost preluată de esteticiana care urma să-mi facă tratamentul.

Citeste in continuare: Relaxare aromatică la Silhouette

Din călătorii

Cred că fiecare dintre noi a avut parte de întâmplări amuzante (sau tragicomice) în călătorii. În ceea ce mă privește, cele mai multe le-am trăit în călătoriile de tip grup organizat, pentru că am avut ocazia să cunosc tot felul de oameni, de toate vârstele și cu tot felul de obiceiuri. Articolul lui Hapi mi-a amintit de ele, și m-am gândit să le împărtășesc cu voi. 🙂

Citeste in continuare: Din călătorii

Spectacol cu lampioane

Cei care sunteți din Iași probabil că ați aflat până acum că Palas va organiza pe 2 iunie cea mai mare lansare de lampioane din lume: peste 20.000 de felinare din hârtie ecologică vor fi înălțate noaptea pe cerul orașului, din fața Palatului Culturii, într-un spectacol inedit de lumină și culoare.

Nu știu despre voi, dar eu cu siguranță mă voi afla acolo. Nu va fi prima mea experiență de acest gen, ne-a venit și nouă ideea să facem așa ceva, am cumpărat încă de anul trecut din China niște lampioane și le-am lansat de ziua mea, în ianuarie. 🙂

Nu am făcut prea multe poze în acea seară, ne concentram mai mult asupra spectacolului. Am făcut însă și un mic filmuleț și am mai extras de acolo câteva imagini (le puteți vedea mai jos). A fost tare frumos și romantic, mai ales că eram doar noi doi acolo, ne-am pus și dorințe…Se spune că lampioanele simbolizează noroc, longevitate, fericire, prosperitate și împlinirea dorințelor.

Citeste in continuare: Spectacol cu lampioane

Mai mult, mai bine

Mi-am dat seama în ultimul an că nu vreau să mă (mai) mulțumesc cu puțin. Ajunsesem să trăiesc fără să am mari așteptări de la mine. Fără aspirații, fără ambiție, doar o viață obișnuită care pe mulți poate i-ar încânta, până la urmă este suficient cât să fii fericit, dar care pe mine nu mă mulțumea.

Citeste in continuare: Mai mult, mai bine

Primul grătar din acest an

A fost organizat pe 29 aprilie, nu 1 mai. Cred că de vreo 2 luni tot aștept un weekend suficient de călduros care să ne permită o astfel de ieșire în aer liber, dar până acum n-am avut noroc. Ba a fost frig, ba a plouat, ba a nins. Sper că de acum încolo să avem parte de weekenduri cu soare, mai ales că în sfârșit ne-am cumpărat propriul grătar și avem de gând să îl folosim cât mai des. 🙂

La primul grătar din acest an Albert nu a fost prezent, l-am lăsat acasă de frica căpușelor. Între timp i-am mai făcut o deparazitare externă așa că la următoarea ieșire va veni și el cu noi.

Citeste in continuare: Primul grătar din acest an

La Putna

Așa cum vă spuneam și aici, de Paște vremea nu a ținut cu noi. Tare mult mi-am dorit să fie senin și cald, ca să putem petrece cât mai mult timp în aer liber, să ieșim la plimbări, să facem un grătar, să mergem într-o excursie. Mai ales știind că nu am decât câteva zile libere, după care revin iar la programul de acum obișnuit cu muncă și învățat de dimineață până seara, de luni până duminică inclusiv. Dar n-a fost să fie. A plouat, a fost frig. Și am și răcit (s-a repetat istoria de anul trecut, când de Paște am fost răcită).

Însă n-am lăsat toate astea să mă țină în casă. Am fost în vizite, am fost la Înviere (deși ne-a plouat bine), am fost în excursie, mai exact la Putna.

Citeste in continuare: La Putna