Povestea cu ştampila

Oct 11, 2011 by Mihaela

Duminică seara, cuibărită bine în brațele iubitului, îmi pun deoparte ochelarii și mă pregătesc de somn. Brusc, îmi apare în minte o imagine: eu, marți, la bancă, scoțând ștampila firmei din geantă, semnând un ordin de plată. Dar am mai luat ștampila de la bancă? Sau am uitat-o acolo? Îmi amintesc apoi că vineri nu am găsit ștampila pe biroul meu, așa că am folosit-o pe cea din biroul de contabilitate. Deci am uitat-o. La bancă. Cu siguranță.

Mă trec fiori reci. Încep ușor să intru în panică. Mă gândesc la diverse…Oare au pus-o cei de la bancă bine? Dar de ce nu m-au sunat că au găsit-o? Oare a luat-o cineva care a trecut pe acolo? Apoi încep să mă gândesc că am pierdut-o tocmai marți iar azi deja e duminică.

Încerc să adorm. Mă tot consolez că acum nu am ce face, trebuie să aștept până mâine dimineață, să mă duc să întreb la bancă. Dar ia și adoarme acum dacă mai poți. Mă gândesc la ce trebuie făcut în continuare, dacă nu găsesc ștampila. Trebuie să o declar nulă, să fac ștampile noi, care să fie diferite de cele de acum, să mă duc la bancă să fie înregistrată noua ștampilă alături de specimenul de semnătură. Destul de mult de umblat, pe vremea asta urâtă, în condițiile în care mai sunt și răcită…și pentru ce? Pentru că am fost amețită.

Reușesc să adorm. A doua zi mă îmbrac mai repede ca niciodată, la 8 și 5 minute sunt deja ieșită din casă. Ajung în zona biroului, grăbită să parchez să ajung la bancă, să clarific odată situația, da locuri de parcare ioc. Sunt Zilele Iașului, tot centrul e plin de furgonete, parcările de la Palatul Culturii și din spatele Halei Centrale sunt blocate. Parchez într-un final tocmai la Teatrul Național, merg prin frig și un pic de ploaie până la bancă. Nervoasă și supărată pe mine blestem că avem cont tocmai la OTP Bank și nu la ING. Pentru fiecare extras de cont, pentru fiecare ban pus sau scos din cont, trebuie să merg la bancă cu buletinul și ștampila. Noroc că e cât de cât aproape de birou. Trebuie să deschidem cont la ING, neapărat.

Ajung la bancă, doamna de acolo mă asigură, foarte sigură pe sine, că nu am lăsat acolo nici o ștampilă. Mă întorc la servici, încep să caut sub birouri căci parcă îmi amintesc că am dat jos niște obiecte de pe masă săptămâna trecută. Nu găsesc nimic. Mă hotărăsc să-mi sun șeful să-l întreb dacă nu cumva a luat el ștampila, fiind sigură că nu s-a întâmplat așa ceva. Mă aștept și la un pic de ceartă și nervi din partea lui, pe care îi merit cu prisosință.

read more

22 Comments

Pericol public

Oct 3, 2011 by Mihaela

În cartierul în care locuiesc, câinii vagabonzi nu sunt o problemă atât de mare (deși se găsesc cu zecile, de altfel ca pe orice stradă din România). Cea mai mare problemă sunt bătrânele care au adoptat câini vagabonzi.

Înainte să povestesc mai multe despre acest subiect, menționez că respect bătrânii și iubesc animalele. M-au învățat părinții mei să fiu politicoasă, răbdătoare și bună cu oamenii în vârstă. M-au învățat să iubesc și să apăr animalele. Însă toate aceste învățăminte nu sunt mai presus de instinctul meu de supraviețuire. Pentru că da, uneori la asta se ajunge, din cauza unor inconștienți.

read more

34 Comments

You are…every person you will ever meet

Oct 2, 2011 by Mihaela

You say, “That is not me. I could never be like that. That person is other, is undeserving, a monster.” It’s an old story. It’s how wars begin, it’s how people turn on each other. And you know, it starts so simply too: “I am not you. I am nothing like you.” And it is, each time, a lie.

Because underneath all the layers of fear and the protection, we are, at our core, the same. We have the same needs. We carry with us the same capacity for good and evil […] you are … every person you will ever meet.

read more

9 Comments

Din weekend…

Sep 26, 2011 by Mihaela

Ce-am făcut în acest weekend? Păi, printre altele, m-am căsătorit şi mi-am făcut un tatuaj…

read more

33 Comments

Câteva lepşe

Sep 19, 2011 by Mihaela

Am cam rămas în urmă cu lepşele primite, aşa încât vă prezint astăzi un articol de tip 3 în 1. 3 lepşe de la 3 fete care-mi sunt tare dragi.

Încep cu leapşa de la Addicted, care vrea să ştie ce îmi doresc de la Moş Crăciun. Nu e chiar prea devreme de discutat despre aşa ceva, mai sunt doar 4 luni până la Crăciun, iar mulţi dintre noi trebuie să economisim serios ca să ne cumpărăm de Sărbători nişte cadouri frumoase. Aşadar, de Crăciun îmi doresc:

• aparat foto (încă ne gândim la model);
• un ceainic/set ceai (da, încă unul, pentru mine se pare că nu există “prea multe ceainice” );
• cărţi (vezi Wishlist)
• cuptor cu halogen Vitacook (deşi e posibil să-l cumpăr mai devreme, văd că acum este la promoţie, se vinde împreună cu un mixer vertical)

A doua leapşă de astăzi este primită de la Questioare - trebuie să vă prezint 5 must have-uri pentru acest an. Mă voi referi doar la obiecte, nu la persoane sau situaţii. Îmi este mai simplu aşa.

read more

21 Comments

Feeling of the Day [4]

Sep 19, 2011 by Mihaela

Prea mult ne pasă de ce gândesc cei din jur. Prea mult ne temem de eşec, gândindu-ne că vom dezamăgi pe cei dragi şi vom bucura pe cei care nu ne plac. Prea puţin ne gândim la noi.

Şi ce dacă greşim? Şi ce dacă nu reuşim tot ceea ce ne-am propus? Atât timp cât nu rănim pe nimeni, este încă bine. Înseamnă că am încercat, înseamnă că am fost ambiţioşi, înseamnă că am dorit să facem ceva. Ai avut curaj să încerci să faci ceva, ai avut iniţiativă. Asta e tot ceea ce contează.

read more

11 Comments