Cred că fiecare dintre noi a avut parte de întâmplări amuzante (sau tragicomice) în călătorii. În ceea ce mă privește, cele mai multe le-am trăit în călătoriile de tip grup organizat, pentru că am avut ocazia să cunosc tot felul de oameni, de toate vârstele și cu tot felul de obiceiuri. Articolul lui Hapi mi-a amintit de ele, și m-am gândit să le împărtășesc cu voi. 🙂
- În călătorii, oamenii cară tot felul de lucruri cu ei, mai mult sau mai puțin necesare. Pentru un circuit prin Spania, o doamnă pe la vreo 50-60 de ani s-a gândit că este absolut necesar să-și ia cu ea pălării, pentru că acolo e cald și să nu cumva să o bată soarele în cap. Până aici nici o problemă. Numai că doamna nu s-a mulțumit să ia cu ea o pălărie, două, trei, ci a luat vreo 6-7 (dacă nu mai multe), elegante, mari, pe care le-a înșirat în autocar, deasupra scaunelor, în spațiul pentru bagaje. Să vedeți ce bucurie era în curbe când toate pălăriile alea cădeau pe jos și toată lumea le strângea și le înmâna doamnei. După care povestea se repeta.
- Nu mai știu dacă era aceeași călătorie sau nu, însă altă doamnă s-a gândit să ia cu ea din România altceva: multe mere. A luat vreo 2 tăvițe pline cu mere, le-a așezat în spatele autocarului. Și bineînțeles că în curbe sau pe drumuri mai proaste, merele alea ieșeau din tăvițe și circulau prin tot autocarul.
- Când mergi în excursie cu grupul, riști să fii făcut și de rușine. Am pățit-o noi atunci când doi bătrânei din grup au început ca în fiecare dimineață, la bufetul suedez organizat de hotel, să ia mâncare și la pachet, umplându-și sacoșele. Au făcut asta de câteva ori, până când un reprezentant de la un hotel a observat și a vorbit cu responsabilul de la agenția de turism, reproșându-i acest tip de comportament. Iar agentul de turism a venit și a discutat cu noi toți (mai degrabă ne-a certat), că îl facem de rușine. Nu a numit pe nimeni, dar cred că toată lumea știa despre cine era vorba.
- Se pare că pentru ghidul nostru din cele 2 călătorii de tip circuit, o doamnă pe la vreo 60-70 de ani, numele meu era foarte greu de reținut. Și-l tot încurca cu “Luminița” (se gândea probabil la Luminița Anghel). Și tot timpul mă striga Luminița. Eu, politicoasă, nu i-am atras atenția, răspundeam, că nu aveam ce să fac. La un moment dat m-am enervat și nu mai răspundeam, o lăsam să strige, dar ea credea că nu aud…În fine, având în vedere că reprezentatul agenției de turism ne striga numele în fiecare seară, pentru a ne da cheile de la hotel, ar fi putut să-și dea seama de greșeala făcută.
Cu siguranță au mai fost multe faze amuzante, dar acum atât îmi amintesc. Voi reveni cu un articol dacă îmi mai amintesc ceva memorabil. O zi frumoasă vă doresc!
🙂
Consider ca “seful de trupa” nu a avut dreptate sa va certe pe toti si nici macar nu era cazul sa atraga atentia tuturor pentru case ia mancare la pachet. Sunt absolut dar absolut convinsa ca in toate excursiile cu grupul cineva isi ia cate ceva. Si am vazut asta si la francezi si la olandezi si la rusi. Unii pur si simplu n-au chef sa manace dimineata, fac un pachetel si-l manaca mai tarziu
Totul e sa nu exagerezi!
In acest caz responsabilul de grup poate sa anunte pe toata lumea la inceputul aventurilor ca e strict interzis sa se ia mancare la pachet. Sa tragi de urechi pe cineva ca si-a facut un sandwich mi se pare cam deplasat 🙂
Da, nu era cazul sa ne certe pe toti, insa batranii aia chiar exagerau. Mancau si acolo dar isi umpleau si sacosele cu mancare. Nu era vorba doar de un sandvis. Si faceau asta in fiecare dimineata…nu stiu ce faceau cu mancarea aia ca nu i-am vazut mancand in autocar.
Inteleg. Poate erau nitel cleptomani si nu se puteau abtine 🙂
Da…dar stii cum sunt multi batrani. Cand vad lucruri gratis, nu se mai opresc, le iau pe toate.
:)) mi-am si imaginat cu palariile alea. Multe dne la varsta aia sunt mai excentrice. Funny Luminita :))
:)) Da
Se pare ca atunci cand mergi cu autocarul orice e posibil. 😀 Dai de tot felul de oameni. Voi avea, cat de curand, ocazia sa cunosc si eu astfel de persoane, sa traiesc asemenea aventuri, pentru ca ma astepta un circuit prin tarile Peninsulei Balcanice. Primul circuit din viata mea. Imi place ca tu incerci sa iei partea buna a lucrurilor. 😀
Nu e chiar atat de rau cand mergi cu autocarul. Eu eram cu sora mea, deci aveam cu cine sa ma “hlizesc” de toate aceste patanii. A fost chiar fun, acum imi amintesc cu placere de acele zile.
Si da, incerc sa fiu mai optimista. 🙂
Am păţit şi eu ceva asemănător cu bufetul suedez. Lângă masa noastră erau nişte doamne respectabile care îşi umpleau genţile cu mâncare (genţile, nu plasele). O doamnă care supraveghea sala a venit la masa noastra şi ne-a întrebat arătând spre vecine: “Why do they do that, they don’t know it’s not nice? Why not respect?”. I-am explicat că noi, personal, nu avem ce să le facem. Femeia s-a lăsat păgubaşă, dar a întrebat: “Bulgaria or Romania?”. În momentul ăla mi-a fost ruşine de parcă aş fi fost eu în locul doamnelor cu proviziile.
Da, chiar ca asemanator. Noi schimbam hotelurile in fiecare zi iar batranii aia asa procedau la toate. De-abia la unul din ele si-au dat seama cei de la restaurant si au atras atentia. Dar nu prea aveai ce sa le explici, ei tot asa procedeaza.
Am si eu niste vecini de acest gen, degeaba le reprosezi cand gresesc ceva, ei nu inteleg si tot pe tine te acuza.
Unii nu sunt dloc amuzanti,sunt chiar penibili…Si ce prost trebuie sa te simti sa calatoresti cu asemenea specimene…
Asa e Ana…dar la un moment dat trebuie sa vezi si partea plina a paharului. Pe moment, cand s-a intamplat, m-am enervat, m-am suparat, dar in timp a devenit totul amuzant. Asta e…
Acum amuzanta, dar atunci stresanta a fost cand in Franta trebuia sa intram la hotel cu un cod. Nu cheie, nu nimic. Personal zero ca era vreo doua noaptea si la telefon nu raspundea nimeni. Eram 50 de oameni, colegi si fata care notase codul fie il primise gresit, fie il notase gresit ca nu se deschidea usa nicicum. Cred ca am stat vreo jumate’ de ora, ea era moarta de stress, noi de somn si in cele din urma a nimerit dupa multe chinuri. BIne ca acum ne putem amuza, ca pe loc nu am putut :)).
E curios cum lucruri care la momentul lor ne-au speriat, ne-au intristat, ne-au enervat, acum ne fac sa zambim. 🙂
Mie chiar nu`mi place sa-mi iau 1000 de bagaje cand plec undeva. Cu cat reusesc sa iau mai putine, cu atat e mai bine . In schimb in privinta doamnelor … nu mai zic nimic 😀
Exact, asa gandesc si eu. Mai ales cand stii ca nu ai mult loc la dispozitie.