Cu toții fugim după fericire, unii mai mult decât alții…
Mereu am luat în considerare factorul fericire când a fost vorba să iau decizii importante. Întrebările care nu lipseau din mintea mea erau: “Voi fi mai fericită?”, “Peste 10 ani nu voi regreta?”, “Să mă încred în ceilalți care îmi spun că nu aș fi fericită dacă procedez așa?”, ș.a.
Dar după ore și ore de stat și cântărit lucrurile, am realizat că nimeni pe această lume nu-mi poate garanta fericirea/mulțumirea/satisfacția, indiferent de decizia pe care o iau, indiferent de cum merg lucrurile în viața mea. Degeaba asculți din experiența altora, degeaba citești, degeaba știi tu în mintea ta că e bine sau rău, nu ai de unde știi ce-ți rezervă viitorul.
Nu are nici un rost să calculezi cantitatea de fericire pe care o poți obține dacă procedezi într-un fel sau în altul. Pentru că da, acum ceva timp cam asta făceam. Mă gândeam așa: dacă fac așa o să fiu nefericită câteva zile, dar apoi peste câțiva ani POATE o să fiu mai fericită decât aș fi fost dacă nu făceam așa. Dar este și posibilitatea să fiu nefericită și acum, dar și atunci, că poate aș fi mai fericită dacă nu aș face așa.
Spuneți voi, ce rost are să gândești așa? Cine îți poate garanta că ai să fii sau nu fericit? Da, primești sfaturi de peste tot, recomandări, toată lumea este expertă în toate, dar adevărul e că nici un om nu este la fel ca altul, nici o relație nu se aseamănă perfect, nici o familie nu este identică cu alta. Când vine vorba de decizii importante în viață, experiența nu te ajută foarte mult – nimeni nu-ți poate promite că dacă faci cum îți recomandă el îți va fi bine.
Până la urmă atunci când decidem în legătură cu viața noastră, cu relațiile de prietenie, iubire, cu cariera, cu școala, cu tot ceea ce contează pentru noi, trebuie să ne bazăm doar pe ce considerăm noi că e mai bine. Să alegem ceea ce ne face ACUM fericiți, nu mâine, nu poimâine. Pentru că fericirea de azi este asigurată, o vom simți, ne vom bucura de ea, fericirea de mâine este însă o simplă promisiune, o speranță – pe care poate o vom trăi sau nu, pe care poate o vom primi sau nu.
* În acest articol nu este vorba și de fericirea pe care ți-o construiești pe nefericirea altuia. Eu una nu aș putea fi fericită nici măcar AZI dacă știu că am rănit pe cineva, dacă știu că din cauza mea cineva suferă foarte mult.
Ca si mine, din pacate, gandesti prea mult… Eu mi-as dori sa ma mai incred in ceilalti (nu ma refer la apropiati ) si ce-mi pot oferi insa nu mai pot! Fericirea sta in mainile mele, cantitatea de fericire la fel… De cele mai multe ori aceasta imi e adusa de cei apropiati care stiu pe ce buton trebuie sa apese pentru a-mi starni zambetul si a-mi aduce fericirea insa apoi e la latitudinea mea cat o tin si o mentin.
Da, asa e, gandesc mult prea mult. Uneori sunt prea calculata, prea tind sa analizez orice situatie pe toate partile, sa-i vad plusurile si minusurile. Ar trebui sa ma bucur mai mult de viata asa cum e, fara sa ma mai gandesc mereu la viitor si consecinte.
N-am mai luat demult decizii importante, decizii cu mare impact asupra vietii mele, de genul celor care ne afecteaza viitorul. Nu am mai fost nevoita sa iau…
De obicei ma mai consult cu mama. Atat. Dar cred ca e normal sa analizam situatia din toate unghiurile, sa nu ne aruncam cu capul inainte. Oricum, doar timpul poate spune daca a fost una inteleapta sau una gresita.
Si evident, ce e bun pentru mine, nu intotdeauna functioneaza si pentru altul.
Eu am tot avut de luat decizii importante in ultimul timp, incerc sa-mi indrept viata pe fagasul cel bun.
Deciziile e bine sa le iei tu, considerand fericirea de acum.
Nimeni, nici chiar mama, nu te poate sfatui (iti poate da doar o parere) pentru un motiv extrem de simplu: fericirea este personala – ceea ce ma face pe mine fericita nu trebuie sa te faca si pe tine.
Oricata experieta ar acumula o persoana, este experienta ei, privita din punctul ei de vedere si, chiar daca, macro aveti aceleasi valori, micro simtiti diferit, reactionati diferit.
Fericirea este limitata la “acum” pentru ca peste doar 1 an vei fi alta persoana in urma lectiilor invatate si a propriei experiente acumulate.
Ceea ce poti face este sa iei decizia care crezi, acum, ca te face fericita pe tine. Sa lupti pentru a fi fericita iar mai tarziu, daca se va dovedita a fi gresita, sa ti-o asumi, sa inveti din ea si sa mergi mai departe.
Te maturizezi si evoluezi din deciziile gresite, din lectiile invatate, nu din cele reusite.
Succes, sa iei decizia care sa-ti fie buna pentru tine!
Kyanna, iti multumesc pentru comentariu, chiar mi-a mers la suflet. Si iti multumesc, sper ca deciziile pe care le voi lua sa fie cele bune.
Eu numai in cazul calatoriilor trebuie sa ma decid ca in viata de zi cu zi, in probleme actioez cu inima, pe moment si pt asta nu trebuie sa ma gandesc. Daca traiesti cu inima viata iti e mai frumosa! si mai usoara
Da, speram sa fie mai frumoasa si mai usoara. Asigurari nu-ti ofera nimeni, trebuie sa te bucuri de fiecare clipa.
Desi abordarea e diferita… despre asta am scris si eu astazi.
http://saptepietre.ro/2012/02/minte-suflet-fund.html
Conteaza mult daca ne folosim mintea si sufletul – in proportiile necesare unui anumit context. Si, conteaza mult sa fim constienti ca fericirea nu e vesnica.
Da, Anda, dar mintea uneori greseste – gandind prea mult iti impui niste limite, ajungi sa nu mai faci anumite lucruri desi ti le doresti, desi te-ar face fericit. De aceea cred ca e bine sa te lasi uneori pe seama inimii, sa faci in asa fel incat sa fii fericit acum, fara sa te gandesti prea mult la consecinte sau riscuri (a se citi si ultima propozitie din articol – nu sunt incluse acele actiuni care dauneaza altora).
Fericirea e un lucru mult prea personal si prea intim, doar noi putem sti ce ne face fericiti intr-un moment anume. Ah, si e atat de efemera fericirea asta!
Da…si parca fiecare moment de bucurie il platim cu suferinta.
Fuga nu inseamna grabirea, atunci cand atingi fericirea ce faci, pui capat?
Problema e ca nu o atingi niciodata permanent. Ajungi la ea, te mangaie putin, apoi se indeparteaza iar.
Fericirea nu poate fi atinsa tot timpul. Anumite decizii pot aduce satisfactie, implinire, dar nu poti anticipa cata fericire iti poate aduce in viitor o anumita actiune. Desigur, e bine sa analizezi totul inainte de a lua anumite decizii, sa nu te grabesti, sa fi sigur ca ceea ce ai ales iti va face bine.
Da, trebuie analizate lucrurile. Cred ca pentru mine asta e problema, ca nu pot cantari fericirea, nu pot compara gradul de fericire pe care il va aduce in viitor o actiune sau alta…
Incearca sa nu te mai gandesti la asta, Intr-un fel poti simti fericirea acum, si cu totul diferit peste 5 ani. 🙂
Ce e atat de frumos la fericire e ca … e unica pentru fiecare dintre noi. Fiecare e propriul sau arhitect si si-o contruieste dupa bunul plac si dupa nevoile personale. Asta e cel mai minunat si unic lucru atunci cand vorbim despre fericire.
Asa e Ana, foarte bine zis. Fericirea este diferita pentru fiecare din noi.
Cred ca fericirea e de fapt un dar Divin, de aceea
eu am renuntat sa-mi mai fac planuri in legatura cu ea…
daca e sa fi fericit esti, si daca nu, nu.
Fericirea nu se poate planui… si singurii dusmani ai fericiri
sant, minciuna, alcoolul si gelozia, am mai cautat sa identific si altii
dar nu am reusit…
Foarte bine zis Ninu. Asa e, fericirea nu se poate planui, nu se poate calcula, cantari, nu se poate promite. Si intr-adevar, dusmanii fericirii sunt cei mentionati de tine.
Multi cred ca fericirea este banii , nu intelege cu adevarat ce e fericirea adevarata !
nu ai cum sa generalizezi asa, fericirea trebuie definita clar si difera de la individ la individ.
Si eu gandesc prea mult uneori – vorba lui Addicted 🙂
Dincolo de asta recunosc ca nu as putea fi fericita daca as stii ca cineva sufera din cauza mea. Si mi-as dori cu disperare ca toata lumea sa simta la fel.Evident, cu aceasta marturisire nu vreau sa spun ca n-am facut niciodata pe cineva sa sufere.
Spun doar ca am incercat sa-mi repar greselile cand s-a putut si ca acum am grija sa ma port cu oamenii asa cum imi doresc sa se poarte ei cu mine
Multi nu gandesc asa. Traiesc cu ideea ca pentru fericirea lor calca pe cadavre. Si sunt suficient de nesimtiti si egoisti incat sa se simta fericiti desi au facut pe altul sa sufere.