Tag: despre fericire


Sep
2012

Responsabil de fericirea ta

categories: personal

Trăim cu impresia că fericirea noastră poate fi întreținută doar de oamenii din jurul nostru. Considerăm și suntem chiar foarte convinși că ei au obligația de a ne face pe noi fericiți și de a ne distra.

De câte ori n-am auzit după o despărțire cuvintele pline de ură și supărare îndreptate asupra celui care a plecat și care prin acțiunile sale nu a întreținut fericirea? De câte ori n-am auzit o mamă supărată că unul din copii a plecat de acasă, pentru a deveni un om independent, și a lăsat-o singură? De câte ori n-am văzut oameni supărați că prietenii lor i-au abandonat pentru altceva sau altcineva? În toate aceste cazuri, acei oameni au dedicat tot pentru cel drag și într-un final, cel drag i-a dezamăgit. De câte ori n-am procedat și eu la fel…

De ce oare ne încăpățânăm să ne construim fericirea în jurul unor oameni? De ce ne punem toată speranța și toată viața în mâinile altora? De ce considerăm că ei ar avea obligația de a ne face pe noi fericiți?

Cred că asta e greșeala care ne conduce spre atâta suferință. O suferință inevitabilă pentru că nimeni nu-și va dedica întreaga viață pentru a te face pe tine fericit. Oricât ne-ar iubi, oricât ar fi de generos, de bun la suflet, acel om își va vedea întâi de fericirea lui și mai apoi de a noastră.

Trebuie să învățăm să asociem fericirea cu persoana noastră. Noi să ne facem fericiți. Să fim responsabili pentru fericirea noastră. Să nu ne dedicăm 100% din viață pentru alții, ci să ne îndeplinim visurile, să ne construim o viață așa cum ne dorim pentru că atunci când mai pleacă unul sau altul din viața noastră, să avem pe ce ne sprijini și să nu mai simțim că viața noastră s-a terminat.

Mențiune: știu că e mai ușor de zis decât de făcut. Și eu mă bazez foarte mult pe oamenii de lângă mine, dar îmi amintesc din când în când că “Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent, trăim împreună.“

 


Feb
2012

Fuga după fericire

categories: personal

Cu toții fugim după fericire, unii mai mult decât alții…

Mereu am luat în considerare factorul fericire când a fost vorba să iau decizii importante. Întrebările care nu lipseau din mintea mea erau: “Voi fi mai fericită?”, “Peste 10 ani nu voi regreta?”, “Să mă încred în ceilalți care îmi spun că nu aș fi fericită dacă procedez așa?”, ș.a.

Dar după ore și ore de stat și cântărit lucrurile, am realizat că nimeni pe această lume nu-mi poate garanta fericirea/mulțumirea/satisfacția, indiferent de decizia pe care o iau, indiferent de cum merg lucrurile în viața mea. Degeaba asculți din experiența altora, degeaba citești, degeaba știi tu în mintea ta că e bine sau rău, nu ai de unde știi ce-ți rezervă viitorul.

Nu are nici un rost să calculezi cantitatea de fericire pe care o poți obține dacă procedezi într-un fel sau în altul. Pentru că da, acum ceva timp cam asta făceam. Mă gândeam așa: dacă fac așa o să fiu nefericită câteva zile, dar apoi peste câțiva ani POATE o să fiu mai fericită decât aș fi fost dacă nu făceam așa. Dar este și posibilitatea să fiu nefericită și acum, dar și atunci, că poate aș fi mai fericită dacă nu aș face așa.

Spuneți voi, ce rost are să gândești așa? Cine îți poate garanta că ai să fii sau nu fericit? Da, primești sfaturi de peste tot, recomandări, toată lumea este expertă în toate, dar adevărul e că nici un om nu este la fel ca altul, nici o relație nu se aseamănă perfect, nici o familie nu este identică cu alta. Când vine vorba de decizii importante în viață, experiența nu te ajută foarte mult – nimeni nu-ți poate promite că dacă faci cum îți recomandă el îți va fi bine.

Până la urmă atunci când decidem în legătură cu viața noastră, cu relațiile de prietenie, iubire, cu cariera, cu școala, cu tot ceea ce contează pentru noi, trebuie să ne bazăm doar pe ce considerăm noi că e mai bine. Să alegem ceea ce ne face ACUM fericiți, nu mâine, nu poimâine. Pentru că fericirea de azi este asigurată, o vom simți, ne vom bucura de ea, fericirea de mâine este însă o simplă promisiune, o speranță – pe care poate o vom trăi sau nu, pe care poate o vom primi sau nu.

* În acest articol nu este vorba și de fericirea pe care ți-o construiești pe nefericirea altuia. Eu una nu aș putea fi fericită nici măcar AZI dacă știu că am rănit pe cineva, dacă știu că din cauza mea cineva suferă foarte mult.


Feb
2011

Fericire

categories: personal

Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au.

Rareori ati vazut pe acest blog un articol in care ma plang de ceva sau cineva. In schimb ati putut citi despre bucuriile mele, despre reusite, chiar v-am povestit si de ce cred eu ca viata mea este atat de frumoasa.

Asta nu inseamna ca eu n-am probleme, nu inseamna ca viata mea e doar lapte si miere, si in plus, e bine sa stiti ca in general sunt o persoana destul de pesimista, care mereu pune raul in fata si-si face griji peste griji. Insa ceea ce am invatat este sa incerc sa vad partea buna din fiecare lucru. Cred ca totul se intampla dintr-un anumit motiv, de exemplu daca nu obtinem ceva ce ne dorim nu inseamna neaparat ceva rau, poate pe termen lung se dovedeste ca a fost spre binele nostru. Cred ca raul se pedepseste si cred ca putem fi fericiti.

Iubesc oamenii, indiferent de defectele lor. Nu stau sa ma plang tot timpul de altii, pentru ca am capacitatea de a ma vedea inainte de toate pe mine si de a-mi ocupa timpul cu mine. Nu trancanesc despre vecini, rude sau cunoscuti, nu barfesc toata ziua pe altii, nu vorbesc urat, in mai putine cuvinte, nu am grija altora. Am grija mea.

E chiar trist sa stai tot timpul sa judeci pe altii, denota ca te plictisesti tare mult. E si mai trist sa stai si sa visezi la lucrurile/fericirea detinuta de altii, sa nu poti dormi noaptea de faptul ca un cunoscut este mai fericit/are mai multe posibilitati ca tine.

Bucurati-va de ce aveti, obisnuiti-va sa vedeti si partea plina a paharului. Odata ce veti invata sa ganditi astfel, veti vedea ca totul va fi mult mai frumos si veti atrage catre voi lucruri bune. Trust me! 🙂


Aug
2010

Fragment – “Mananca, roaga-te, iubeste”

categories: cărţi

Oamenii au tendinta sa considere fericirea un noroc care da peste ei, ceva ce te va invalui, ca vremea frumoasa, daca soarta iti surade. Doar ca fericirea nu functioneaza asa. Fericirea e consecinta propriului efort. Te lupti pentru ea, muncesti pentru ea, insisti, uneori mergi pana la capatul pamantului in cautarea ei. Trebuie sa participi mereu la manifestarile lucrurilor bune care iti apar in viata. Iar cand atingi o stare de fericire, nu trebuie niciodata sa lenevesti, sa renunti la a o mentine: trebuie sa te straduiesti din rasputeri sa inoti contra curentului, ca sa fii vesnic in unda fericirii, ca sa plutesti mereu deasupra ei.

Mananca, roaga-te, iubeste – Elizabeth Gilbert


Aug
2010

Fragment – The Diary of a Young Girl

categories: cărţi

The best remedy for those who are frightened, lonely or unhappy is to go outside, somewhere they can be alone, alone with the sky, nature and God. For then and only then can you feel that everything is as it should be and that God wants people to be happy amid nature’s beauty and simplicity.

As long as this exists, and that should be for ever, I know that there will be solace for every sorrow, whatever the circumstances, I firmly believe that nature can bring comfort to all who suffer.

The Diary of a Young Girl – Anne Frank