Trăim cu impresia că fericirea noastră poate fi întreținută doar de oamenii din jurul nostru. Considerăm și suntem chiar foarte convinși că ei au obligația de a ne face pe noi fericiți și de a ne distra.

De câte ori n-am auzit după o despărțire cuvintele pline de ură și supărare îndreptate asupra celui care a plecat și care prin acțiunile sale nu a întreținut fericirea? De câte ori n-am auzit o mamă supărată că unul din copii a plecat de acasă, pentru a deveni un om independent, și a lăsat-o singură? De câte ori n-am văzut oameni supărați că prietenii lor i-au abandonat pentru altceva sau altcineva? În toate aceste cazuri, acei oameni au dedicat tot pentru cel drag și într-un final, cel drag i-a dezamăgit. De câte ori n-am procedat și eu la fel…

De ce oare ne încăpățânăm să ne construim fericirea în jurul unor oameni? De ce ne punem toată speranța și toată viața în mâinile altora? De ce considerăm că ei ar avea obligația de a ne face pe noi fericiți?

Cred că asta e greșeala care ne conduce spre atâta suferință. O suferință inevitabilă pentru că nimeni nu-și va dedica întreaga viață pentru a te face pe tine fericit. Oricât ne-ar iubi, oricât ar fi de generos, de bun la suflet, acel om își va vedea întâi de fericirea lui și mai apoi de a noastră.

Trebuie să învățăm să asociem fericirea cu persoana noastră. Noi să ne facem fericiți. Să fim responsabili pentru fericirea noastră. Să nu ne dedicăm 100% din viață pentru alții, ci să ne îndeplinim visurile, să ne construim o viață așa cum ne dorim pentru că atunci când mai pleacă unul sau altul din viața noastră, să avem pe ce ne sprijini și să nu mai simțim că viața noastră s-a terminat.

Mențiune: știu că e mai ușor de zis decât de făcut. Și eu mă bazez foarte mult pe oamenii de lângă mine, dar îmi amintesc din când în când că “Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent, trăim împreună.

 

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

3 comments on “Responsabil de fericirea ta”

  1. Fericirea e intretinuta doar de noi insine- si numai prin intermediul oamenilor din jurul nostru. Asta daca nu suntem pustnici sau schizofrenici- pana si ei au nevoie de interactiuni umane satisfacatoare

    • Da, avem nevoie de interactiune umana, dar nu ar trebui sa luam toate deciziile din viata bazandu-ne pe cei dragi – sa fie bine pentru ei, sa fie ei multumiti…ca te trezesti apoi ca acel om pleaca (din diverse motive) si tu ai o viata asa cum i-ar fi placut lui si nu asa cum ti-ar placea tie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.