Tag: fericire


Aug
2014

Când nu te mulţumeşti cu ceea ce ai

categories: personal

Recunosc că mereu am avut această problemă. Îmi este greu să mă bucur de ceva, mereu mă gândesc că se poate mai bine, mai mult. O calitate cât şi un defect al omului ambiţios şi perfecţionist. După ani în care am trăit cu acest sentiment aş putea spune că înclin să cred că este un defect.

De ce? Pentru că nu te poţi bucura de ceea ce obţii sau reuşeşti. Pentru că nu te poţi sătura. Pentru că nu poţi să pui capăt căutării. Tot cauţi şi cauţi, fugi după fericire şi satisfacţie, ca la un moment dat să realizezi că ai avut toate acestea dar le-ai pierdut din cauza felului tău de-a fi.

Încerc să mă dezvăţ de a fi aşa. Încep să apreciez ceea ce am şi să învăţ unde e bine să fii cât mai ambiţios şi unde nu e. (more…)


Sep
2012

Responsabil de fericirea ta

categories: personal

Trăim cu impresia că fericirea noastră poate fi întreținută doar de oamenii din jurul nostru. Considerăm și suntem chiar foarte convinși că ei au obligația de a ne face pe noi fericiți și de a ne distra.

De câte ori n-am auzit după o despărțire cuvintele pline de ură și supărare îndreptate asupra celui care a plecat și care prin acțiunile sale nu a întreținut fericirea? De câte ori n-am auzit o mamă supărată că unul din copii a plecat de acasă, pentru a deveni un om independent, și a lăsat-o singură? De câte ori n-am văzut oameni supărați că prietenii lor i-au abandonat pentru altceva sau altcineva? În toate aceste cazuri, acei oameni au dedicat tot pentru cel drag și într-un final, cel drag i-a dezamăgit. De câte ori n-am procedat și eu la fel…

De ce oare ne încăpățânăm să ne construim fericirea în jurul unor oameni? De ce ne punem toată speranța și toată viața în mâinile altora? De ce considerăm că ei ar avea obligația de a ne face pe noi fericiți?

Cred că asta e greșeala care ne conduce spre atâta suferință. O suferință inevitabilă pentru că nimeni nu-și va dedica întreaga viață pentru a te face pe tine fericit. Oricât ne-ar iubi, oricât ar fi de generos, de bun la suflet, acel om își va vedea întâi de fericirea lui și mai apoi de a noastră.

Trebuie să învățăm să asociem fericirea cu persoana noastră. Noi să ne facem fericiți. Să fim responsabili pentru fericirea noastră. Să nu ne dedicăm 100% din viață pentru alții, ci să ne îndeplinim visurile, să ne construim o viață așa cum ne dorim pentru că atunci când mai pleacă unul sau altul din viața noastră, să avem pe ce ne sprijini și să nu mai simțim că viața noastră s-a terminat.

Mențiune: știu că e mai ușor de zis decât de făcut. Și eu mă bazez foarte mult pe oamenii de lângă mine, dar îmi amintesc din când în când că “Ne naştem singuri, murim singuri. Aparent, trăim împreună.“

 


Feb
2012

Fragment – Moștenirea

categories: cărţi

Mie, în schimb, la fel ca mai tuturor fetițelor, îmi era tot atât de ușor să râd cum îmi era să respir. Mă gândeam atunci, după cum îmi amintesc, că râsul trebuia să fie un lucru care se consumă odată cu vârsta, ca un ghem de panglici colorate, înmănuncheate înăuntrul tău, în privința cărora nu mai puteai face nimic odată ce desfășurarea lor s-a încheiat.

Moștenirea – Katherine Webb


Feb
2012

Fuga după fericire

categories: personal

Cu toții fugim după fericire, unii mai mult decât alții…

Mereu am luat în considerare factorul fericire când a fost vorba să iau decizii importante. Întrebările care nu lipseau din mintea mea erau: “Voi fi mai fericită?”, “Peste 10 ani nu voi regreta?”, “Să mă încred în ceilalți care îmi spun că nu aș fi fericită dacă procedez așa?”, ș.a.

Dar după ore și ore de stat și cântărit lucrurile, am realizat că nimeni pe această lume nu-mi poate garanta fericirea/mulțumirea/satisfacția, indiferent de decizia pe care o iau, indiferent de cum merg lucrurile în viața mea. Degeaba asculți din experiența altora, degeaba citești, degeaba știi tu în mintea ta că e bine sau rău, nu ai de unde știi ce-ți rezervă viitorul.

Nu are nici un rost să calculezi cantitatea de fericire pe care o poți obține dacă procedezi într-un fel sau în altul. Pentru că da, acum ceva timp cam asta făceam. Mă gândeam așa: dacă fac așa o să fiu nefericită câteva zile, dar apoi peste câțiva ani POATE o să fiu mai fericită decât aș fi fost dacă nu făceam așa. Dar este și posibilitatea să fiu nefericită și acum, dar și atunci, că poate aș fi mai fericită dacă nu aș face așa.

Spuneți voi, ce rost are să gândești așa? Cine îți poate garanta că ai să fii sau nu fericit? Da, primești sfaturi de peste tot, recomandări, toată lumea este expertă în toate, dar adevărul e că nici un om nu este la fel ca altul, nici o relație nu se aseamănă perfect, nici o familie nu este identică cu alta. Când vine vorba de decizii importante în viață, experiența nu te ajută foarte mult – nimeni nu-ți poate promite că dacă faci cum îți recomandă el îți va fi bine.

Până la urmă atunci când decidem în legătură cu viața noastră, cu relațiile de prietenie, iubire, cu cariera, cu școala, cu tot ceea ce contează pentru noi, trebuie să ne bazăm doar pe ce considerăm noi că e mai bine. Să alegem ceea ce ne face ACUM fericiți, nu mâine, nu poimâine. Pentru că fericirea de azi este asigurată, o vom simți, ne vom bucura de ea, fericirea de mâine este însă o simplă promisiune, o speranță – pe care poate o vom trăi sau nu, pe care poate o vom primi sau nu.

* În acest articol nu este vorba și de fericirea pe care ți-o construiești pe nefericirea altuia. Eu una nu aș putea fi fericită nici măcar AZI dacă știu că am rănit pe cineva, dacă știu că din cauza mea cineva suferă foarte mult.


Nov
2011

Cu toţii avem dreptul de a fi fericiţi

categories: personal

Este important ca niciodată să nu ne considerăm mai prețioși decât suntem. Bineînțeles, este recomandat să ne iubim, să ne respectăm, și e absolut normal să ne considerăm pe noi înșine cei mai importanți, dar nu trebuie să trăim cu impresia că suntem sau ar trebui să fim pe planul întâi pentru toți cei din jur.

Nu putem avea așteptări ridicole de la familia, prietenii și cunoștințele noastre. Nu putem și nu trebuie să le cerem să-și trăiască viața în funcție de noi.

Cei dragi au dreptul de a fi fericiți, chiar dacă noi suntem supărați. Nu înseamnă să ne râdă în față atunci când noi plângem, dar nici ca noi să le cerem să fie și ei supărați, zile în șir, doar pentru că noi suntem. Este extraordinar de egoist să ceri cuiva să se simtă rău, să plângă, să sufere, doar pentru că tu așa te simți. Mai ales când te aștepți să se comporte astfel zile și luni în șir. Da, să-ți fie alături, da, să te asculte, da, să te înțeleagă, da, să te îmbrățișeze. Dar atât.

Cei dragi au dreptul să ne povestească de bucuriile lor, chiar dacă noi nu avem parte de unele asemănătoare. A nu se înțelege că trebuie să se laude în fața ta, să te facă să te simți prost sau jenat. Dar ce prietenie este asta, dacă cineva nu-ți poate împărtăși din fericirea lui? Nu știu alții, dar eu tocmai aceste discuții le apreciez cel mai mult, ador ca familia și prietenii să-mi povestească că sunt fericiți, că au reușit să obțină ce-și doresc, că le merge totul bine. Chiar cred că oricât de oameni am fi, măcar pe familie și prieteni n-ar trebui să fim invidioși.

Cei dragi au dreptul să-și îndeplinească visele, chiar dacă noi nu putem să o facem. Au dreptul să se căsătorească, chiar dacă tu de-abia ai trecut printr-un divorț dureros. Au dreptul să aibă copii, chiar dacă tu nu ai sau nu poți avea. Au dreptul să-și cumpere o mașină scumpă, chiar dacă tu ai probleme mari cu banii. Au dreptul să zâmbească, să iubească, să se distreze, chiar dacă tu nu poți face asta.

Nu fiți egoiști, lăsați-i pe alții să fie fericiți. Nu le purtați pică că au motive de bucurie și voi nu aveți. Dacă și ei ar fi nefericiți, ca voi, nu s-ar rezolva nimic. Nu furați din fericirea altora, nu le cereți și mai ales nu le impuneți să-și șteargă zâmbetul de pe față. Ar trebui să aducem bucurie pe lumea asta, nu să împrăștiem negativism și durere pretutindeni.


Nov
2011

Zâmbete din ultima săptămână

categories: personal

M-am gândit să culeg zâmbete și să le notez undeva, ca să nu uit. Ca să-mi reamintesc când mi-e greu că poți zâmbi și poți fi fericit și din nimicuri, și din întâmplări obișnuite, de zi cu zi. Nu sunt toate, bineînțeles, am încercat să nu le mai menționez pe cele legate de viața mea cu partenerul sau cele care se repetă (de exemplu Albert mă face să zâmbesc în fiecare zi…cum să nu zâmbești când vezi o ființă atât de drăgălașă?).

15.11.2011

Am zâmbit uitându-mă la pozele de nuntă ale unui coleg, postate pe Facebook. M-am bucurat pentru fericirea lor, pentru cât de frumoși și bucuroși sunt.

M-am amuzat de emoțiile acelui coleg, vizibile din poze.

M-a distrat să-l văd pe Albert fără zgardă la gât – parcă e dezbrăcat.

16.11.2011

Am zâmbit când prietena mea mi-a dăruit un cadou frumos, pentru onomastica mea: un ceainic roșu, cu o buburuză, și o carte despre fericire.

Am zâmbit când mi-a arătat câteva poze de la nunta ei și câteva din luna de miere.

Am zâmbit la vederea unei poze cu soțul ei, sărind în apă, deoarece fotograful a prelucrat poza și a adăugat în stânga jos și un crocodil cu gura deschisă.

Am zâmbit la vederea lui Albert, ne-am distrat cu jucăria lui, am râs când a început să se cațere pe scaunul meu, cu gândul să mă pupe.

17.11.2011

Am zâmbit atunci când am găsit niște poze amuzante – le-am pus și la un articol, ca să zâmbiți și voi.

18.11.2011

Am zâmbit când mi-am găsit timp să mai citesc puțin din “Britannia Road 22”.

Am zâmbit mulțumită după ce mi-am rezolvat niște treburi prin oraș, bucuroasă că nu a fost aglomerat și totul a mers foarte rapid.

Am zâmbit atunci când am găsit acasă un plic cu ceaiuri de la Mihaela.

19.11.2011

Am zâmbit când am văzut că noua temă a blogului este bine primită de cititori.

Am zâmbit când am văzut că unei prietene îi merge din ce în ce mai bine afacerea.

20.11.2011

Am zâmbit atunci când am aflat niște vești (o să le aflați și voi, cât de curând – until then, please don’t ask 🙂 ).

Am zâmbit când am discutat în familie aceste vești.

Am zâmbit la cinematograf.

Am zâmbit când am reușit să evadăm din Mall-ul super aglomerat, parcă nici nu mai puteam respira acolo.

Am zâmbit pe un drum izolat, pe timp de noapte, deoarece cerul era plin de stele.

Am zâmbit când a căzut o stea și mi-am pus o dorință.

21.11.2011

Am zâmbit de dimineață, m-am trezit cu chef de glumă.

Am zâmbit când am văzut că am primit un mail de la Raluca.

Am zâmbit când am găsit o carte interesantă, la doar 10 lei (anticariatul Sophia).

Am zâmbit când am găsit un produs pe care mi-l doream de mult timp, mai ieftin; l-am cumpărat imediat.

Am zâmbit când el mi-a zis ceva drăguț.

Am zâmbit după ce am vorbit cu o prietenă la telefon.

Am zâmbit când l-am văzut zâmbind.

Nu uitați să zâmbiți. 🙂


Jul
2011

Momente de fericire

categories: personal

Astăzi vă prezint o nouă leapşă drăguţă, primită de la Alina, Creve şi Roxy, care presupune să povestesc despre momentele în care am fost cu adevărat fericită. Nu mi le amintesc chiar pe toate, nici nu aş avea timp şi spaţiu să le scriu, însă încerc să amintesc de câteva.

Îmi amintesc foarte clar un moment din adolescenţa timpurie în care m-am simţit perfect fericită, fără nici o grijă, fără nici un gând rău în minte. Nu ştiu cum să vă descriu ceea ce am simţit, a fost ceva mirific şi a venit cu totul neaşteptat. Ţin minte că stăteam pe canapea, în casă, de-abia venisem de afară, şi mă uitam la un perete, zâmbind, absolut fericită. De neexplicat pentru mine, sunt însă recunoscătoare că mai ţin minte cum mă simţeam. Cine ştie dacă voi mai simţi aşa vreodată.

Alte momente de fericire:

  • Am fost mereu foarte fericită când obţineam rezultate foarte bune la învăţătură – de obicei mă bucuram pentru note maxime obţinute la obiecte dificile, precum matematică, sau premii la olimpiade. Dar dintre toate aceste momente îmi amintesc că am fost foarte fericită când am luat premiul III la olimpiada judeţeană de istorie. M-a sunat profesoara personal să mă felicite, era bucuroasă şi mândră de mine şi asta m-a făcut să mă simt tare bine. Nu ştiu de ce tocmai acel premiu contează atât de mult.
  • Am fost fericită atunci când am reuşit să-mi fac părinţii mândri de mine. Prima dată s-a întâmplat la examenul de admitere în clasa a V-a, primul examen adevărat din viaţa mea, unul foarte greu, cu o concurenţă de 5 elevi/loc. Când s-au aflat rezultatele, tata m-a chemat la el şi m-a sărutat pe obraz, surprins şi bucuros în acelaşi timp. Nu se aşteptau să intru deloc, ca să se trezească că am fost a 3-a pe lista de admişi. De atunci au învăţat să aibă încredere în mine, mai ales în ceea ce priveşte şcoala.
  • Dragostea m-a făcut să mă simt fericită. Emoţiile, fluturaşii în stomac, primul sărut, primul “te iubesc”, toate au reprezentat momente de fericire.
  • Şi lucrurile mici mi-au adus bucurie, de exemplu ceaiul. Am fost foarte fericită când am auzit că voi primi câteva ceaiuri premium de la Cosmin. Nu m-aş fi aşteptat vreodată să am ocazia de a testa aşa ceva.

Pentru mine momentele de fericire au fost cele legate de familia sau prietenii mei sau cele în care am realizat ceva. Este grozav să simţi că eşti apreciat, dorit, lăudat pentru aptitudinile sau cunoştinţele tale. Să ştii că cineva are nevoie de tine, că cineva te iubeşte. Astfel de sentimente mă fac pe mine fericită.


Jun
2011

Bucurie

categories: personal

Mereu mi-a plăcut să am alături de mine numai persoane şi lucruri care să mă bucure şi să mă ajute să am o stare bună. Mă gândeam că eu, o fire mai pesimistă, care-şi face griji din orice şi pentru care stresul e la ordinea zilei, am nevoie de bucurie în jur, pentru a mă linişti şi a mă simţi mai bine.

Aşa că îmi place să aud lucruri bune, să ştiu că cei din jur sunt fericiţi, indiferent că e vorba de rude, prieteni sau chiar şi necunoscuţi. Mă bucur când văd cupluri zâmbind pe stradă, ţinându-se de mână sau sărutându-se. Ador să văd mirese pe al cărui chip este scrisă iubirea. Mă emoţionează să văd mame cu copii, să simt acea legătură puternică între ei. Îmi place să văd zâmbete în jur – mă molipsesc de la ele, nu se poate să nu zâmbesc şi eu apoi.

Nu sunt acel gen de persoană care se simte nefericită când vede pe alţii că o duc bine. Nu simt gelozie sau invidie, nu mă deranjează. Din contră. Persoanele nefericite mă fac să fiu şi eu nefericită. Dacă mai şi vorbesc cu mine şi-mi povestesc despre problemele lor, deşi încerc să ascult cu compasiune, simt cum sunt invadată de energie negativă şi tot restul zilei am o stare proastă, sunt tristă şi nervoasă. În schimb persoanele fericite, cu poftă de viaţă, îmi înveselesc ziua, îmi dau energie şi mult chef.

Acestea fiind zise, vă rog eu mult să fiţi fericiţi, zâmbitori, iubitori şi prietenoşi. Să trăim împreună frumos. Şi împărtăşiţi bucuria voastră şi cu alţii, lăudaţi-vă, anunţaţi, trâmbiţaţi, împrăştiaţi voie bună peste tot. Astfel mă ajutaţi şi pe mine să împrumut din fericirea voastră, mă faceţi să zâmbesc, să mă gândesc la lucruri frumoase, şi în general să fiu mai optimistă şi mai fericită.


Nov
2010

Cateva cuvinte despre infidelitate

categories: personal

Citatul zilei: “M-as baga intr-o relatie serioasa …. dar nu stiu intr-a cui !

Circula ieri pe Twitter si nu puteam sa nu ma gandesc cat adevar este in spatele unor cuvinte spuse in gluma. Nu am putut intelege niciodata si nici nu cred ca voi ajunge sa inteleg de ce unele persoane aleg sa se injoseasca atat de tare incat sa desparta cupluri, familii, sa lase copii fara parinti, doar pentru cateva clipe de asa zisa fericire.

Cum poti sa fii multumit stiind ca ai furat viata altcuiva, ca ai calcat cu picioarele peste fericirea unei persoane? Cum poti sa stai linistit, fara sa te gandesti ca vei pati si tu acelasi lucru in viitor, partenerul tau prezent avand deja antecedente? Cum poti dormi noaptea stiind ca din cauza ta o persoana nevinovata plange si sufera deoarece toate visele pe care le avea s-au destramat?

Prea multe persoane dragi mie au suferit din cauza acestor persoane care nu sunt in stare sa-si creeze propria viata, astfel incat simt nevoia sa o fure pe a altcuiva. Prea multe lacrimi, prea multa disperare si suferinta am vazut in ultimii ani, asa ca nu voi avea niciodata nici cea mai mica compasiune sau intelegere pentru cei care strica ceva ce a fost creat din iubire.

Stiu din proprie experienta ca daca te iubesti pe tine indeajuns incat sa nu te vinzi pentru putina iubire/bani/orice altceva ce ai putea obtine, vei rezista la orice presiune ce te-ar determina sa gresesti. Si chiar daca nu ai si tu un partener caruia sa-i fii infidel atunci cand procedezi astfel, iti esti tie infidel, pentru ca iti calci principiile si iti furi din posibilitatea de a fi vreodata cu adevarat fericit.