Fragment – Moștenirea

Mie, în schimb, la fel ca mai tuturor fetițelor, îmi era tot atât de ușor să râd cum îmi era să respir. Mă gândeam atunci, după cum îmi amintesc, că râsul trebuia să fie un lucru care se consumă odată cu vârsta, ca un ghem de panglici colorate, înmănuncheate înăuntrul tău, în privința cărora nu mai puteai face nimic odată ce desfășurarea lor s-a încheiat.

Moștenirea – Katherine Webb

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

4 Comments on Fragment – Moștenirea

  1. Nice
    February 23, 2012 at 11:33 pm (6 years ago)

    Coplesiti de griji si nevoi, sugrumati de atatea responsabilitati, am si uitat sa radem cu pofta ca in copilarie sau adolescenta. Suntem prea seriosi…sau ne luam prea in serios. O intrebare, dar oare ne mai sta bine, noua, adultilor, sa radem in hohote?
    Oricum, prea putine motive de ras in Romania de azi. Cand traiesti sub permanenta amenintare a somajului, cum sa te mai bucuri de viata? Bine, la mine e deja o certitudine…

    Reply
    • Mihaela
      February 24, 2012 at 9:56 am (6 years ago)

      Asa e, avem prea putine motive sa radem si prea multe griji care ne impovareaza. 🙁

      Reply
  2. Oana
    February 24, 2012 at 12:52 pm (6 years ago)

    Cum ti s-a parut?

    Reply
    • Mihaela
      February 24, 2012 at 12:59 pm (6 years ago)

      Inca n-am terminat-o, mai am cateva pagini. Dar e interesanta, te tine in suspans.

      Reply

Leave a Reply

More in cărţi
Surorile Boleyn – Philippa Gregory

Știți de ce am citit această carte de-abia acum, la 4 ani de la apariția sa? Pentru că văzusem filmul...

Close