Biblioteca mea

De mic copil mi-au fost dragi cărțile. Nu numai să le citesc, ci să le miros, să le ating, să le păstrez, să le ordonez și din când în când să le privesc. Biblioteca familiei conține sute de volume, grație aceleiași iubiri pentru lectură a bunicului meu, a mamei și a tatălui meu. Aproape orice volum clasic mi-aș dori să citesc, știu că l-aș regăsi în bibliotecă.

În apartamentul meu nu țin foarte multe cărți. Imediat ce le citesc, le duc în casa copilăriei mele, în biblioteca cea mare și frumoasă, și mă mândresc când văd cum crește numărul de cărți. Și eu și mama adorăm să citim, cumpărăm cărți, ne împrumutăm una alteia volume, și apoi le așezăm cu grijă în bibliotecă.

Însă stau și mă întreb…ce se va alege de biblioteca noastră? Vor mai exista după noi persoane din familie în stare să o iubească la fel de mult? Capabile să aprecieze valoarea ei, să se bucure să descopere cărți vechi și noi, să iubească amintirea ce o poartă?

Nu știu dacă nu cumva visez prea frumos când sper că o să am copii care să iubească să citească. Încă din copilăria mea, cititul nu mai era deloc la modă. Era aproape o rușine să spui că citești în timpul liber, că adori cărțile. Câți adolescenți mai au chef să citească, când au atât de multe activități la dispoziție, mult mai moderne, cum ar fi mersul în club, jocurile pe calculator, muzică, distracțiile online?

Chiar și cei care vor citi cu plăcere, o vor mai face din cărți pe hârtie sau vor citi doar de pe calculatoare, tablete, e-book readere? Noi încă le mai folosim pe amândouă, jonglăm cu toate aceste dispozitive care ne sunt puse la dispoziție, dar tare mi-e teamă că urmașii noștri vor uita cu totul de cărțile pe hârtie.

Și atunci, ce se va întâmpla cu biblioteca mea? Va fi donată, va fi aruncată la gunoi? Va fi considerată doar un obiect care adună praf și va fi un calvar pentru deținătorul ei? Mai are oare rost să adun cărțile, să le strâng frumos, în loc să le vând după ce le citesc?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Thanks for passing by↓

Alexandra Loryloo Cristina Ninulescu Antoaneta laura addicted Ana Q. Diana Zana tina Carmen ramona strinu Raluca Corina

42 Comments on Biblioteca mea

  1. addicted
    February 21, 2012 at 9:05 am (6 years ago)

    Biblioteca parintilor lui A. a ajuns pe rafturile din boxa. 🙂
    Adevarul e ca interesul de a citi cartile parintilor, a bunicilor etc. dealungul anilor se diminueaza.. Eu am pastrat cateva in casa ce m-au atras insa in rest subiectele multor carti nu se pliau pe caracterul meu, pe preferintele mele si pentru ca nu mai stateam atat de mult acolo “prindeau” praf o groaza. De aceea am si decis sa le ducem in boxa!

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:19 am (6 years ago)

      In boxa nu e cam umed pentru ele? Nu se strica?
      Asta e problema cu o biblioteca mare, trebuie sa gasesti si un spatiu bun pentru ele, suficient de mare, fara umiditate.

      Reply
      • addicted
        February 22, 2012 at 9:09 am (6 years ago)

        Nu au nici o problema, exista aerisire si stau bine! De fiecare data cand mergem acasa coboram in boxa sa verificam.

        Reply
        • Mihaela
          February 22, 2012 at 10:03 am (6 years ago)

          Ah, atunci e foarte bine! La mine in boxa e umezeala mare, de aia te-am intrebat.

          Reply
  2. Ana Q.
    February 21, 2012 at 9:29 am (6 years ago)

    Si eu am acasa la ai mei o biblioteca intreaga cu tot felul de carti: unele ale mamei dfar cele mai multe dintre ele sunt ale mele pe care le-am cumparat de-a lungul timpului. Acum…si eu ca si tine jonglez intre cititul pe ebook reader si carti…

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:18 am (6 years ago)

      Eu inca nu mi-am luat ebook reader. Intentionam dar m-am cam razgandit. E posibil ca in curand sa nu mai am f mult timp de citit si in afara de asta, am foarte multe carti care asteapta sa fie citite…e pacat de ele sa le abandonez pentru ebook-uri.

      Reply
  3. Nice
    February 21, 2012 at 10:01 am (6 years ago)

    Noi am mutat biblioteca (cu tot cu carti, evident) intr-o casa de la tara. Mama a fost foarte pasionata de citit, si vad ca si-a pastrat in timp hobby-ul. Eu insa, incepand cu o anumita varsta, nu am mai avut rabdare pentru activitatile care-mi produceau multa bucurie in anii adolescentei si tineretii.
    E si vandutul o solutie, ma intreb cine le mai cumpara, daca toti gandesc astfel?

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:17 am (6 years ago)

      Mi-e teama sa nu ma aglomerez si eu si sa nu mai apuc sa citesc…e foarte posibil sa se intample asta incepand cu aceasta toamna.
      Se cumpara carti, mai ales astea noi. La anticariate cartile sunt mult prea scumpe, am ajuns sa gasesc pe net, la reduceri, carti noi mai ieftine decat cele de la anticariat. Si se cumpara la bucata, nu ar cumpara nimeni o biblioteca intreaga.
      Multi nu le pastreaza, le citesc, le vand mai departe, le doneaza sau le arunca.

      Reply
  4. roberts
    February 21, 2012 at 10:09 am (6 years ago)

    mi-e tare greu sa cred ca ai putea sa renunti/sa vinzi cartile tale dupa ce le citesti:) mai ales cele dragi sufletului tau! cat despre copiii/urmasii care-ti vor impartasi sau nu pasiunea, e loterie ca multe altele din viata noastra. chiar daca n-avem certitudinea ca tragem mereu biletul castigator, continuam sa invatam, sa ne casatorim, sa facem copii etc.:)

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:14 am (6 years ago)

      Da, mi-ar fi chiar greu sa le vand. Mai aveam carti din colectia CHIC de la Polirom sau alte carti pe care acum le consider prostioare si pe alea le-am donat la Lecturi Urbane. Dar nu ma pot desparti de cartile care chiar mi-au placut sau cele pe care le consider bune.

      Reply
  5. Oana S.
    February 21, 2012 at 10:24 am (6 years ago)

    Parcă mi-ai citit gândurile cu postarea asta 🙂 Mă întrebam şi eu nu demult acelaşi lucru… oare copiii mei le vor privi aşa cum le-am privit eu, ca pe nişte obiecte fascinante care oferă cunoaştere, sau ca pe nişte ciudăţenii, exponate de muzeu? Only time will tell… deşi tare-mi doresc să nu dispară bibliotca mea. Promit că o să-mi învăţ copiii să o iubească 😀

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:13 am (6 years ago)

      O sa incerc si eu sa-i indemn sa citeasca, desi cred ca daca voi proceda asa, vor dori sa faca exact opusul, ca orice adolescenti. 🙂

      Reply
  6. Diana
    February 21, 2012 at 10:40 am (6 years ago)

    Dragostea pentru carti si lectura nu este genetica…ea se invata asa cum ai invatat-o si tu de la mama ta. Si copii tai vor iubi cartile pentru ca ii vei invata sa o faca, nu am dubii de asta. 🙂
    Cred ca stii ca eu citesc si pe reader dar in ciuda acestui fapt imi comand lunar si carti pe hartie pentru ca nu ma pot lipsi de ele, farmecul lor este altul. Sunt ferm convinsa ca si eventualii mei copii le vor iubi pentru ca asa vor vedea la mine. 🙂

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:11 am (6 years ago)

      Nu stiu, sper sa le placa si sa nu ajunga atatea carti la gunoi.

      Reply
  7. Andreea
    February 21, 2012 at 10:42 am (6 years ago)

    eu mi-am comandat mobila cu rafturi multe, multe, pentru carti, stiu ca nu mai e la moda sa-ti tii cartile pe rafturi in sufragerie dar pasiunea e pasiune, nu ma pot opri din citit si cumparat carti desi am o groaza si pe calculator. Nu e acelasi lucru palpabil precum cele aliniate frumos in biblioteca. Pasiunea pentru carti e genetica, eu la concluzia asta am ajuns, bunicul citea mult, tata citeste mult, mama la fel, eu sunt ahtiata dupa carti, deci e treaba de familie!

    Nu vreau sa fiu cool, vreau sa citesc!

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 11:10 am (6 years ago)

      Da, altfel arata intr-o biblioteca, parca mai mult te indeamna sa le citesti sau recitesti. Cand o sa ma mut intr-un loc mai spatios, o sa-mi fac si eu o biblioteca a mea, ca sa-mi pastrez cartile langa mine.

      Reply
  8. Roxana
    February 21, 2012 at 12:11 pm (6 years ago)

    Buna Mihaela 🙂 Vroiam sa te anunt ca, daca doresti poti sa modifici adresa blogului meu deoarece mi-am facut blog nou si pe cel vechi l-am sters. Uite url-ul : http://awomanwholoves.wordpress.com

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 12:23 pm (6 years ago)

      Sigur. 🙂

      Reply
      • Roxana
        February 21, 2012 at 2:34 pm (6 years ago)

        Multumesc 🙂

        Reply
  9. Oana
    February 21, 2012 at 3:59 pm (6 years ago)

    Draga Mihaela, mie mi-a deschis apetitul pentru lectura tata. Parintii mei au o biblioteca impresionanta, pe care au mostenit-o de la bunicii mei, la care am contribuit si eu in timp….
    Sper ca fiu-miu, crescand intr-o casa plina de carti, vazandu-si parintii citind, auzind un anumit tip de muzica (nu se pune problema de ascultat la doi ani) va deveni un om cultivat.
    Ma tem deja de influenta negativa a laptopului, ipod-ului etc. in educatia lui, ma tem sa nu devina superficial, dar cred si in puterea celor 7 ani de acasa.
    Iti apreciez mult blogul!

    Oana Duta

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 8:03 pm (6 years ago)

      Multumesc mult Oana! 🙂 Ma bucur ca-ti place blogulmeu.
      Poate intr-adevar asta e solutia…prin puterea exemplului. Nu neaparat sa obligi copilul sa citeasca, ci sa te vada pe tine ca citesti, ca apreciezi cartile. De fapt asa au facut si parintii mei. Niciodata nu m-au pus sa pun mana pe o carte…n-au avut de ce, am pus mana inainte sa aiba ei gandul sa-mi zica asta.

      Reply
  10. miruna
    February 21, 2012 at 4:03 pm (6 years ago)

    cel mai fain de pastrat in biblioteca sunt albumele de arta/design/fotografie/istorie sau mai stiu eu ce pasiune are fiecare si cartile preferate -care au inainte de orice altceva valoare afectiva.

    pana la urma, cartile sunt simple obiecte si pt a deveni obiecte de valoare ar trebui “date din mina in mina” sa fie citite, altfel mi se pare o risipa sa stea prafuite in biblioteca 10 ani neatinse pana avem copii, nepoti. O solutie ar fi sa le imprumutam celor dragi, celor mai putin dragi pentru a mentine viu obiceiul cititului.

    e o parere la care am ajuns de curind, pt ca am si eu defectul de a “stringe”, de a face depozite.

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 8:01 pm (6 years ago)

      Obisnuiesc sa imprumut cartile prietenilor mei (si mamei). Deci de circulat circula. Insa intr-adevar, in mare parte stau si se acopera de praf. Problema e ca multe din ele sunt carti vechi, care nu mai trezesc interesul nimanui…decat sa le arunci, mai bine le pastrezi.

      Reply
  11. Oana
    February 21, 2012 at 4:23 pm (6 years ago)

    Ce vor face copiii tai cu biblioteca ta depinde in mare parte de tine, zic eu. La fel cum pe tine te-au educat ai tai sa iubesti lectura si ti-au explicat la ce ajuta, exact asa au facut si ai mei. Si asa am de gand sa imi educ si eu copiii.

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 7:59 pm (6 years ago)

      Sper sa reusesc sa fac asta Oana. In copilaria noastra si a parintilor nostri, nu prea aveai altceva ce face decat sa citesti. Acum sunt atat de multe alte posibilitati, e destul de greu sa-l convingi sa lase deoparte jocurile electronice pentru o carte…

      Reply
  12. MihaelaC
    February 21, 2012 at 5:08 pm (6 years ago)

    Aceeasi problema mi-am pus-o si eu, si nu doar o singura data. Cu siguranta, peste cativa ani buni, a rasfoi paginile unei carti va ramane doar amintire in defavoarea cititului electronic. Am iubit dintotdeauna cartile si cand eram mica mereu visam sa am ditamai biblioteca si un coltisor calduros unde sa citesc cu mare drag. In curand visul se va implini ca tot am ajuns la casa mea; vreau doar sa ma bucur de cititul clasic, atat cat vor permite vremurile. Si cine stie, poate ca nu va fi chiar asa de rau/ciudat in ceea ce priveste cititul la viitorii nostri copii.

    Cred ca atata timp cat transmiti pasiunea mai departe, cartile din bibliotecile noastre vor deveni cei mai buni prieteni ai copiilor nostri.

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 7:58 pm (6 years ago)

      Sper. Inca am foarte multe din cartile copilariei mele in biblioteca, sper sa ajunga sa le citeasca si ei. Mi-am amintit acum de cum a fost cand am intrat prima data intr-o biblioteca (publica), ce sentiment minunat…am fost mai mult decat entuziasmata si emotionata sa vad atatea carti. Sper ca si copilul meu sa simte la fel…

      Reply
  13. Andra :)
    February 21, 2012 at 6:39 pm (6 years ago)

    Eu prefer sa pastrez doar cartile care imi plac mult si pe care as vrea sa le recitesc 🙂 Restul le duc la “Schimb de carti” sau le dau. Cred ca rolul cartilor e sa circule, sa ajunga la cat mai multa lume, nu neaparat sa fie inchise intre patru pereti. Cu toate astea, iti inteleg perfect nelinistea cu privire la biblioteca ta, pentru ca ai mei au o colectie de carti impresionanta la care tin ca la ochii din cap.

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 7:56 pm (6 years ago)

      Eh, pai ideea ar fi ca le tii in biblioteca, dar ca vor fi citite de copiii tai. Eu le mai imprumut prietenilor carti. Deci o carte cumparata de mine e citita de mine, mama, vreo 2 prietene de-ale mele + o prietena, doua, de-a mamei. Deci circula. 🙂 Si sper eu ca sa si revina la mine, nu sa ramana la altii. 😛

      Reply
  14. Roxy's blog
    February 21, 2012 at 7:29 pm (6 years ago)

    E altfel cand citesti o carte din biblioteca ta, e o alta satisfactie 🙂
    La e-book-uri e si dezavantajul ca la un moment dat, e obositor.

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 7:55 pm (6 years ago)

      Nu stiu cum e cu ebook-uri, n-am incercat pana acum. Si da, e altfel cand strangi o colectie – eu mereu am fost o impatimita a colectionatului. Si e si fain cand ti se recomanda un volum clasic si il gasesti in biblioteca bunicii si nu mai trebuie sa dai bani pe el. 🙂

      Reply
  15. Ileana
    February 21, 2012 at 8:04 pm (6 years ago)

    Orice dau din casa numai cartile nu !
    Am carti cumparate de 42-43 de ani pe cand eram eleva la clasele primare.
    Cumparam Zola, Maupassant,etc., carti pe care le pricepeam cu mintea mea de atunci, ( 11 – 14 ani ) si pe care sigur, ca mai tarziu citindu-le le-am inteles altfel.
    Am carti ca *Privighetoarea de ziua*, *Drumet in calea lupilor *, *Romanul de familie* al lui Ion Brad sau *Arta conversatiei* a Ilenei Vulpescu, pe care le-am recitit de mai multe ori si, de fiecare data am facut-o cu aceeasi placere.
    Am gasit acest blog dand o cautare pe google despre uleiul din samburi de strugure.
    Mihaela, ma bucur nespșus ca te-am gasit si-ti transmit felicitari pentru faptul ca te ocupi si de suflet !

    Reply
    • Mihaela
      February 21, 2012 at 8:07 pm (6 years ago)

      Ileana, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, apreciez!
      Si ma bucur sa cunosc si alte persoane indragostite de carti, care citesc cu atat de multa placere si care isi iubesc biblioteca si o pastreaza cu drag.

      Reply
  16. Costel
    February 21, 2012 at 9:40 pm (6 years ago)

    Foarte bine ca este ceva ce iti place de mic copil, asta contureaza bine imaginea ta , sa inteleg ca te-ai gandit si la un e-reader?

    Reply
    • Mihaela
      February 22, 2012 at 9:57 am (6 years ago)

      M-am gandit, dar nu cred ca imi cumpar, ar fi o cheltuiala cam inutila.

      Reply
  17. miha.ela
    February 22, 2012 at 1:12 pm (6 years ago)

    Cum ai deja un loc unde sa le tii ar fi pacat sa le dai doar cu gandul poate ca nu vor fi citite de urmasi, cine stie.. Cititul poate fi starnit daca le citesti de mici, incepi cu ceea ce crezi ca le va placea, apoi diversifici ca si cu mancatul 🙂 Sotul meu nu are rabdare sa citeasca insa ii place la nebunie sa ma asculte citind, asa am descoperit ca imi place sa citesc cu voce tare.
    Apropo de asta iti recomand filmul După-amieze cu Margueritte, in caz ca nu l-ai vazut deja.

    Oricum nu are rost sa-ti faci griji de oare-ce-va-fi, traieste-ti viata asa cum iti doresti, cartile o innobileaza !

    Reply
    • Mihaela
      February 22, 2012 at 2:04 pm (6 years ago)

      Asa e si la noi: prietenului meu ii place sa ii citesc. 🙂 In plus nu scapa fara sa-i povestesc din romanele mele preferate.
      Multumesc pentru recomandare, nu l-am vazut, am sa-l caut. 🙂

      Reply
  18. Adri
    February 22, 2012 at 6:34 pm (6 years ago)

    Eu cred ca te gandesti cam departe si cam devreme. Si mie imi plac cartile si nu cred ca am sa renunt la ele in favoarea tehnologiei moderne. Imi place si mie sa le pastrez si sa-mi maresc biblioteca cu fiecare carte, dar nu m-am gandit la ce o sa se intample cu ele mai tarziu.

    Reply
    • Mihaela
      February 23, 2012 at 11:37 am (6 years ago)

      Ma gandeam ca poate ar fi bine sa le vand pe unele si sa fac ceva util cu banii aia, desi ar fi foarte dureros. As face asta doar daca as sti in sufletul meu ca peste cativa ani vor fi aruncate…

      Reply
  19. Diana
    April 6, 2012 at 11:32 pm (6 years ago)

    Dincolo de toate, ele sunt prezentul tău care îți aduce o mulțumire sufletească.
    Nu toate lucrurile trebuie să le facem pentru viitorul îndepărtat. 🙂

    Reply
  20. lucia
    June 30, 2014 at 11:48 am (3 years ago)

    Incearca sa-i inveti tu sa iubeasca cartile de mici.
    Eu una nu m-am gandit neaparat la asta. Vreau carti in biblioteca. Cumpar destul de putine momentan, mai mult imprumut de la biblioteca, dar ma gandeam sa le pastrez pentru mine. Daca le mai citesc si alte persoane, cu atat mai bine.

    Reply

Leave a Reply

More in personal
Noul meu fruct preferat

Se spune că în cuplu obiceiurile se transmit foarte ușor - și să știți că așa e. Am învățat să...

Close