De mic copil mi-au fost dragi cărțile. Nu numai să le citesc, ci să le miros, să le ating, să le păstrez, să le ordonez și din când în când să le privesc. Biblioteca familiei conține sute de volume, grație aceleiași iubiri pentru lectură a bunicului meu, a mamei și a tatălui meu. Aproape orice volum clasic mi-aș dori să citesc, știu că l-aș regăsi în bibliotecă.

În apartamentul meu nu țin foarte multe cărți. Imediat ce le citesc, le duc în casa copilăriei mele, în biblioteca cea mare și frumoasă, și mă mândresc când văd cum crește numărul de cărți. Și eu și mama adorăm să citim, cumpărăm cărți, ne împrumutăm una alteia volume, și apoi le așezăm cu grijă în bibliotecă.

Însă stau și mă întreb…ce se va alege de biblioteca noastră? Vor mai exista după noi persoane din familie în stare să o iubească la fel de mult? Capabile să aprecieze valoarea ei, să se bucure să descopere cărți vechi și noi, să iubească amintirea ce o poartă?

Nu știu dacă nu cumva visez prea frumos când sper că o să am copii care să iubească să citească. Încă din copilăria mea, cititul nu mai era deloc la modă. Era aproape o rușine să spui că citești în timpul liber, că adori cărțile. Câți adolescenți mai au chef să citească, când au atât de multe activități la dispoziție, mult mai moderne, cum ar fi mersul în club, jocurile pe calculator, muzică, distracțiile online?

Chiar și cei care vor citi cu plăcere, o vor mai face din cărți pe hârtie sau vor citi doar de pe calculatoare, tablete, e-book readere? Noi încă le mai folosim pe amândouă, jonglăm cu toate aceste dispozitive care ne sunt puse la dispoziție, dar tare mi-e teamă că urmașii noștri vor uita cu totul de cărțile pe hârtie.

Și atunci, ce se va întâmpla cu biblioteca mea? Va fi donată, va fi aruncată la gunoi? Va fi considerată doar un obiect care adună praf și va fi un calvar pentru deținătorul ei? Mai are oare rost să adun cărțile, să le strâng frumos, în loc să le vând după ce le citesc?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

43 comments on “Biblioteca mea”

  1. Biblioteca parintilor lui A. a ajuns pe rafturile din boxa. 🙂
    Adevarul e ca interesul de a citi cartile parintilor, a bunicilor etc. dealungul anilor se diminueaza.. Eu am pastrat cateva in casa ce m-au atras insa in rest subiectele multor carti nu se pliau pe caracterul meu, pe preferintele mele si pentru ca nu mai stateam atat de mult acolo “prindeau” praf o groaza. De aceea am si decis sa le ducem in boxa!

  2. Si eu am acasa la ai mei o biblioteca intreaga cu tot felul de carti: unele ale mamei dfar cele mai multe dintre ele sunt ale mele pe care le-am cumparat de-a lungul timpului. Acum…si eu ca si tine jonglez intre cititul pe ebook reader si carti…

    • Eu inca nu mi-am luat ebook reader. Intentionam dar m-am cam razgandit. E posibil ca in curand sa nu mai am f mult timp de citit si in afara de asta, am foarte multe carti care asteapta sa fie citite…e pacat de ele sa le abandonez pentru ebook-uri.

  3. Noi am mutat biblioteca (cu tot cu carti, evident) intr-o casa de la tara. Mama a fost foarte pasionata de citit, si vad ca si-a pastrat in timp hobby-ul. Eu insa, incepand cu o anumita varsta, nu am mai avut rabdare pentru activitatile care-mi produceau multa bucurie in anii adolescentei si tineretii.
    E si vandutul o solutie, ma intreb cine le mai cumpara, daca toti gandesc astfel?

    • Mi-e teama sa nu ma aglomerez si eu si sa nu mai apuc sa citesc…e foarte posibil sa se intample asta incepand cu aceasta toamna.
      Se cumpara carti, mai ales astea noi. La anticariate cartile sunt mult prea scumpe, am ajuns sa gasesc pe net, la reduceri, carti noi mai ieftine decat cele de la anticariat. Si se cumpara la bucata, nu ar cumpara nimeni o biblioteca intreaga.
      Multi nu le pastreaza, le citesc, le vand mai departe, le doneaza sau le arunca.

  4. mi-e tare greu sa cred ca ai putea sa renunti/sa vinzi cartile tale dupa ce le citesti:) mai ales cele dragi sufletului tau! cat despre copiii/urmasii care-ti vor impartasi sau nu pasiunea, e loterie ca multe altele din viata noastra. chiar daca n-avem certitudinea ca tragem mereu biletul castigator, continuam sa invatam, sa ne casatorim, sa facem copii etc.:)

    • Da, mi-ar fi chiar greu sa le vand. Mai aveam carti din colectia CHIC de la Polirom sau alte carti pe care acum le consider prostioare si pe alea le-am donat la Lecturi Urbane. Dar nu ma pot desparti de cartile care chiar mi-au placut sau cele pe care le consider bune.

  5. Parcă mi-ai citit gândurile cu postarea asta 🙂 Mă întrebam şi eu nu demult acelaşi lucru… oare copiii mei le vor privi aşa cum le-am privit eu, ca pe nişte obiecte fascinante care oferă cunoaştere, sau ca pe nişte ciudăţenii, exponate de muzeu? Only time will tell… deşi tare-mi doresc să nu dispară bibliotca mea. Promit că o să-mi învăţ copiii să o iubească 😀

    • O sa incerc si eu sa-i indemn sa citeasca, desi cred ca daca voi proceda asa, vor dori sa faca exact opusul, ca orice adolescenti. 🙂

  6. Dragostea pentru carti si lectura nu este genetica…ea se invata asa cum ai invatat-o si tu de la mama ta. Si copii tai vor iubi cartile pentru ca ii vei invata sa o faca, nu am dubii de asta. 🙂
    Cred ca stii ca eu citesc si pe reader dar in ciuda acestui fapt imi comand lunar si carti pe hartie pentru ca nu ma pot lipsi de ele, farmecul lor este altul. Sunt ferm convinsa ca si eventualii mei copii le vor iubi pentru ca asa vor vedea la mine. 🙂

  7. eu mi-am comandat mobila cu rafturi multe, multe, pentru carti, stiu ca nu mai e la moda sa-ti tii cartile pe rafturi in sufragerie dar pasiunea e pasiune, nu ma pot opri din citit si cumparat carti desi am o groaza si pe calculator. Nu e acelasi lucru palpabil precum cele aliniate frumos in biblioteca. Pasiunea pentru carti e genetica, eu la concluzia asta am ajuns, bunicul citea mult, tata citeste mult, mama la fel, eu sunt ahtiata dupa carti, deci e treaba de familie!

    Nu vreau sa fiu cool, vreau sa citesc!

    • Da, altfel arata intr-o biblioteca, parca mai mult te indeamna sa le citesti sau recitesti. Cand o sa ma mut intr-un loc mai spatios, o sa-mi fac si eu o biblioteca a mea, ca sa-mi pastrez cartile langa mine.

  8. Draga Mihaela, mie mi-a deschis apetitul pentru lectura tata. Parintii mei au o biblioteca impresionanta, pe care au mostenit-o de la bunicii mei, la care am contribuit si eu in timp….
    Sper ca fiu-miu, crescand intr-o casa plina de carti, vazandu-si parintii citind, auzind un anumit tip de muzica (nu se pune problema de ascultat la doi ani) va deveni un om cultivat.
    Ma tem deja de influenta negativa a laptopului, ipod-ului etc. in educatia lui, ma tem sa nu devina superficial, dar cred si in puterea celor 7 ani de acasa.
    Iti apreciez mult blogul!

    Oana Duta

    • Multumesc mult Oana! 🙂 Ma bucur ca-ti place blogulmeu.
      Poate intr-adevar asta e solutia…prin puterea exemplului. Nu neaparat sa obligi copilul sa citeasca, ci sa te vada pe tine ca citesti, ca apreciezi cartile. De fapt asa au facut si parintii mei. Niciodata nu m-au pus sa pun mana pe o carte…n-au avut de ce, am pus mana inainte sa aiba ei gandul sa-mi zica asta.

  9. cel mai fain de pastrat in biblioteca sunt albumele de arta/design/fotografie/istorie sau mai stiu eu ce pasiune are fiecare si cartile preferate -care au inainte de orice altceva valoare afectiva.

    pana la urma, cartile sunt simple obiecte si pt a deveni obiecte de valoare ar trebui “date din mina in mina” sa fie citite, altfel mi se pare o risipa sa stea prafuite in biblioteca 10 ani neatinse pana avem copii, nepoti. O solutie ar fi sa le imprumutam celor dragi, celor mai putin dragi pentru a mentine viu obiceiul cititului.

    e o parere la care am ajuns de curind, pt ca am si eu defectul de a “stringe”, de a face depozite.

    • Obisnuiesc sa imprumut cartile prietenilor mei (si mamei). Deci de circulat circula. Insa intr-adevar, in mare parte stau si se acopera de praf. Problema e ca multe din ele sunt carti vechi, care nu mai trezesc interesul nimanui…decat sa le arunci, mai bine le pastrezi.

  10. Ce vor face copiii tai cu biblioteca ta depinde in mare parte de tine, zic eu. La fel cum pe tine te-au educat ai tai sa iubesti lectura si ti-au explicat la ce ajuta, exact asa au facut si ai mei. Si asa am de gand sa imi educ si eu copiii.

    • Sper sa reusesc sa fac asta Oana. In copilaria noastra si a parintilor nostri, nu prea aveai altceva ce face decat sa citesti. Acum sunt atat de multe alte posibilitati, e destul de greu sa-l convingi sa lase deoparte jocurile electronice pentru o carte…

  11. Aceeasi problema mi-am pus-o si eu, si nu doar o singura data. Cu siguranta, peste cativa ani buni, a rasfoi paginile unei carti va ramane doar amintire in defavoarea cititului electronic. Am iubit dintotdeauna cartile si cand eram mica mereu visam sa am ditamai biblioteca si un coltisor calduros unde sa citesc cu mare drag. In curand visul se va implini ca tot am ajuns la casa mea; vreau doar sa ma bucur de cititul clasic, atat cat vor permite vremurile. Si cine stie, poate ca nu va fi chiar asa de rau/ciudat in ceea ce priveste cititul la viitorii nostri copii.

    Cred ca atata timp cat transmiti pasiunea mai departe, cartile din bibliotecile noastre vor deveni cei mai buni prieteni ai copiilor nostri.

    • Sper. Inca am foarte multe din cartile copilariei mele in biblioteca, sper sa ajunga sa le citeasca si ei. Mi-am amintit acum de cum a fost cand am intrat prima data intr-o biblioteca (publica), ce sentiment minunat…am fost mai mult decat entuziasmata si emotionata sa vad atatea carti. Sper ca si copilul meu sa simte la fel…

  12. Eu prefer sa pastrez doar cartile care imi plac mult si pe care as vrea sa le recitesc 🙂 Restul le duc la “Schimb de carti” sau le dau. Cred ca rolul cartilor e sa circule, sa ajunga la cat mai multa lume, nu neaparat sa fie inchise intre patru pereti. Cu toate astea, iti inteleg perfect nelinistea cu privire la biblioteca ta, pentru ca ai mei au o colectie de carti impresionanta la care tin ca la ochii din cap.

    • Eh, pai ideea ar fi ca le tii in biblioteca, dar ca vor fi citite de copiii tai. Eu le mai imprumut prietenilor carti. Deci o carte cumparata de mine e citita de mine, mama, vreo 2 prietene de-ale mele + o prietena, doua, de-a mamei. Deci circula. 🙂 Si sper eu ca sa si revina la mine, nu sa ramana la altii. 😛

    • Nu stiu cum e cu ebook-uri, n-am incercat pana acum. Si da, e altfel cand strangi o colectie – eu mereu am fost o impatimita a colectionatului. Si e si fain cand ti se recomanda un volum clasic si il gasesti in biblioteca bunicii si nu mai trebuie sa dai bani pe el. 🙂

  13. Orice dau din casa numai cartile nu !
    Am carti cumparate de 42-43 de ani pe cand eram eleva la clasele primare.
    Cumparam Zola, Maupassant,etc., carti pe care le pricepeam cu mintea mea de atunci, ( 11 – 14 ani ) si pe care sigur, ca mai tarziu citindu-le le-am inteles altfel.
    Am carti ca *Privighetoarea de ziua*, *Drumet in calea lupilor *, *Romanul de familie* al lui Ion Brad sau *Arta conversatiei* a Ilenei Vulpescu, pe care le-am recitit de mai multe ori si, de fiecare data am facut-o cu aceeasi placere.
    Am gasit acest blog dand o cautare pe google despre uleiul din samburi de strugure.
    Mihaela, ma bucur nespșus ca te-am gasit si-ti transmit felicitari pentru faptul ca te ocupi si de suflet !

    • Ileana, iti multumesc pentru cuvintele frumoase, apreciez!
      Si ma bucur sa cunosc si alte persoane indragostite de carti, care citesc cu atat de multa placere si care isi iubesc biblioteca si o pastreaza cu drag.

  14. Cum ai deja un loc unde sa le tii ar fi pacat sa le dai doar cu gandul poate ca nu vor fi citite de urmasi, cine stie.. Cititul poate fi starnit daca le citesti de mici, incepi cu ceea ce crezi ca le va placea, apoi diversifici ca si cu mancatul 🙂 Sotul meu nu are rabdare sa citeasca insa ii place la nebunie sa ma asculte citind, asa am descoperit ca imi place sa citesc cu voce tare.
    Apropo de asta iti recomand filmul După-amieze cu Margueritte, in caz ca nu l-ai vazut deja.

    Oricum nu are rost sa-ti faci griji de oare-ce-va-fi, traieste-ti viata asa cum iti doresti, cartile o innobileaza !

    • Asa e si la noi: prietenului meu ii place sa ii citesc. 🙂 In plus nu scapa fara sa-i povestesc din romanele mele preferate.
      Multumesc pentru recomandare, nu l-am vazut, am sa-l caut. 🙂

  15. Eu cred ca te gandesti cam departe si cam devreme. Si mie imi plac cartile si nu cred ca am sa renunt la ele in favoarea tehnologiei moderne. Imi place si mie sa le pastrez si sa-mi maresc biblioteca cu fiecare carte, dar nu m-am gandit la ce o sa se intample cu ele mai tarziu.

    • Ma gandeam ca poate ar fi bine sa le vand pe unele si sa fac ceva util cu banii aia, desi ar fi foarte dureros. As face asta doar daca as sti in sufletul meu ca peste cativa ani vor fi aruncate…

  16. Dincolo de toate, ele sunt prezentul tău care îți aduce o mulțumire sufletească.
    Nu toate lucrurile trebuie să le facem pentru viitorul îndepărtat. 🙂

  17. Incearca sa-i inveti tu sa iubeasca cartile de mici.
    Eu una nu m-am gandit neaparat la asta. Vreau carti in biblioteca. Cumpar destul de putine momentan, mai mult imprumut de la biblioteca, dar ma gandeam sa le pastrez pentru mine. Daca le mai citesc si alte persoane, cu atat mai bine.

  18. Este foarte frumoasa lectura.Sper ca și ceilalți iubitori de cărți sa o vadă și sa o citească.Cand eram și eu mic, 6-7 ani, nu prea îmi plăcea sa citesc și profesorul ne punea aproape in fiecare zi sa citim.Cu timpul, in vreo 1-2 ani, a început sa îmi placa cititul.Biblioteca îmi este plină de cărți.Am 29 de ani și ador cititul!Sper sa îmi scrieți chiar și in 2018…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.