Category: personal

Un altfel de Revelion

Acest Revelion nu a fost despre găsirea rochiei perfecte pentru noaptea dintre ani, despre mersul la coafor şi în general realizarea tuturor eforturilor pentru câteva ore dintr-o noapte, fie ea şi o noapte mai specială. Nu a fost ca în alţi ani. A fost primul meu Revelion petrecut la munte. Poate nu e altfel pentru voi, dar e altfel pentru mine. A fost prima dată când mi-am petrecut Revelionul în afara oraşului natal.

Nu ne-am limitat la o singură zi, am petrecut nu mai puţin de 6 nopţi în Bistricioara, la pensiunea Edy. Nu am decât cuvinte de laudă pentru gazdele noastre, au fost foarte amabili, ne-au oferit condiţii foarte bune pentru o sumă care mie mi s-a părut foarte rezonabilă. Fiind un grup mare, de 11-13 persoane (au mai venit, au mai plecat dintre noi), am închiriat întreaga pensiune. Am avut doar pentru noi 6 camere, fiecare cu baia ei (foarte modernă), bucătărie, sală de mese. În vilă era foarte cald, nu s-au zgârcit deloc cu încălzirea (anul trecut prietenii mei au suferit de frig la altă pensiune, deci nu întotdeauna ai noroc). Fiind numai noi în pensiune nu a fost nevoie să închidem uşile, am putut face ce vrem, am ascultat muzică mai tare, am râs, şi foarte important pentru mine, n-am avut nici o grijă cu lăsatul obiectelor de valoare în cameră.

Citeste in continuare: Un altfel de Revelion

Sărbători fericite!

Aveam disponibile pentru astăzi articole consistente, dar m-am gândit că numai chef de bloguri nu aveţi. Unii dintre voi lucraţi chiar şi astăzi, până la 5, 6, alţii munciţi din greu în bucătărie, la prepararea meniului de Sărbători, la curăţenie sau decorarea casei.

Eu deocamdată mă relaxez, curăţenia e gata, mâncare tradiţională n-am făcut pentru că primesc de la familie, cadourile sunt cumpărate şi ambalate. Dar mă apuc acuşi de pregătit mâncarea pentru cină, iar spre seară voi fi ocupată cu împodobitul bradului, servirea mesei, dăruirea de cadouri, aşa încât vreau să urez de acum să aveţi cele mai frumoase Sărbători!

Citeste in continuare: Sărbători fericite!

Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!

Încă de când ne naştem suntem bombardaţi cu aşteptările de frumuseţe ale celor din jur. Mare noroc şi bucurie pe capul unui om dacă este frumos, din start are mai multe şanse să reuşească în viaţă, să fie apreciat şi iubit. Sau…nu?

Sunt multe cazuri când frumuseţea poate fi un blestem, poate fi acel ceva care atrage spre tine invidiile şi frustrările celorlalţi. E mai simplu să spui despre un om frumos că este prost, superficial şi în general bun la nimic, te simţi mai puţin intimidat, mai puţin inferior. Ba dacă insişti ajungi chiar să te simţi superior, chiar dacă nici măcar nu ştii acea persoană. Este frumos? Atunci 100% este prost, ignorant, bun doar să radem de el.

Citeste in continuare: Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!

Ce am învăţat în 2013

2013 a fost un an ciudat. Un an în care n-am făcut prea multe, care a fost şi bun şi rău, dar care a fost foarte important dintr-un singur motiv: m-a deşteptat. Mi-am dat seama în aceste ultime zile de 2013 că eu de câţiva ani nu am mai trăit ca o femeie tânără, ci ca un robot care trebuie să facă, să facă, să facă, să respecte planul societăţii, să nu pună la îndoială ceea ce se aştepta de la ea.

Şi culmea e că nu mi-am dat seama. Credeam că aşa trebuie, credeam că eram fericită. Planul mi se părea unul corect, nu simţeam nevoia să mă revolt, să simt ceva. Pe de o parte cred că m-am medicamentat (la propriu şi la figurat), de am ajuns să nu mai simt nimic, să fiu aşa de rece şi de calculată.

Dar acum m-am trezit. Realizez că ceva nu e în regulă cu orarul ăsta pentru supravieţuire, compus din somn, muncă, treburi casnice şi iar somn. Îmi dau seama că în ultimii ani tot ce a fost important pentru mine a fost cum să fac mai mulţi bani, cum să muncesc mai mult, cum să am rezultate mai bune. Dar unde a rămas distracţia, bucuria pură? A dispărut din grija “ce va spune lumea?”, din frica de a nu rămâne în urmă, de a nu dezamăgi aşteptările celor dragi. De ce mi-e ruşine să cânt în maşină, când ştiu că pot fi privită de trecători? De ce mi-e jenă să râd când mă plimb singură pe stradă? De ce mă feresc să spun ceea ce vreau şi ceea ce gândesc? Citeste in continuare: Ce am învăţat în 2013

Cea mai frumoasă excursie din 2014

Una din dorinţele pentru 2014 este să ajung în Belgia, la Raluca. De fapt este mai mult decât o dorinţă, este un plan, o promisiune pe care mi-o fac mie, pe care i-am făcut-o ei şi pe care o fac şi public, aici pe blog. Nu o să-mi mai găsesc scuze că n-am timp, n-am bani, nu am cum să plec de acasă, o să mă duc şi gata.

Ştiu că va fi minunat, pentru că:

Citeste in continuare: Cea mai frumoasă excursie din 2014

Şi-am trecut la 5

A venit şi timpul să vă povestesc despre noua mea achiziţie. Îmi propusesem să-l cumpăr în 2014, dar se pare că decembrie e luna destinată trecerii la o nouă generaţie de iPhone, şi aşa cum în decembrie 2012 am trecut de la 3gs la 4, acum am schimbat 4 cu 5. Aşadar da, aşa cum câţiva dintre voi aţi şi ghicit, m-am înnoit cu un iPhone 5 alb.

Prima impresie după ce l-am ridicat de la emag a fost de uşoară dezamăgire. Mă obişnuisem atât de mult cu negrul de la celelalte telefoane pe care le-am avut încât alb mi s-a părut…ciudat. Dar după câteva momente m-am acomodat şi acum îmi place. Cel mai mult îmi place partea din spate, cu acel aluminiu argintiu, iar cel mai puţin îmi place în faţă, unde parcă ecranul negru cu marginea albă nu fac o echipa perfectă. La telefonul pe negru partea din faţă arată un pic mai bine. Dar are şi albul avantajele lui, se văd mai puţin zgârieturile şi este mai feminin. Plus că aveam nevoie de o schimbare. Dacă ar fi acum să aleg încă o dată între alb şi negru, tot pe alb l-aş lua.

Citeste in continuare: Şi-am trecut la 5

De Black Friday

Vineri, 29 noiembrie. O zi obişnuită, presărată pe ici pe colo de reduceri şi promoţii. Ca şi săptămâna trecută am primit tot felul de newslettere, nu toate de la comercianţi la care m-am abonat. Am primit şi sms-uri, pe care sunt sigură că nu am bifat nicăieri să le primesc. Dar ce să-i faci, e Black Friday.

De Black Friday mi-am luat liber de la serviciu. M-am trezit la 7 dimineaţa, ca de obicei, dar nu pentru a prinde vreo super ofertă ci ca să mă apuc de lucru. Aşa e când lucrezi în mai multe locuri, îţi iei uneori liber de la serviciul 1 ca să poţi lucra pentru serviciul 2. 🙂

Citeste in continuare: De Black Friday

Părinte doar pe Facebook

Aşa mă enervează acei părinţi care nu dau doi bani pe responsabilităţile pe care şi le-au asumat. Au ţinut neapărat să aibă un copil dar când această responsabilitate nu se mai potriveşte cu cheful de zi cu zi, renunţă la ea, o plasează în grija altuia.

De obicei e vorba de taţi. Şi de cele mai multe ori se întâmplă asta în cazul unui divorţ sau despărţiri, când părinţii nu mai locuiesc împreună. Nu voi vorbi aici de acele cazuri când există probleme între cei doi, când tatăl nu este lăsat de mamă să vadă copilul, vreau să mă refer doar la despărţirile civilizate, când tatăl are mâna liberă şi poate să aibă o relaţie precum îşi doreşte cu copilul său.

Citeste in continuare: Părinte doar pe Facebook

Viaţa merge înainte cu sau fără tine

dudePână la sfârşitul anului îmi propun să renunţ la acei prieteni care nu mă merită şi să învăţ să nu-mi mai pese de ei. Pur şi simplu, asta e, nu se mai poate.

O dată la câţiva ani trebuie să trec prin aşa ceva. Uneori e mai uşor, aproape că nu-mi pasă, alteori e mai greu, am regrete, mă tot gândesc dacă puteam face ceva altfel, dacă puteam salva cumva relaţia de prietenie. Dar una peste alta, aceste prietenii ne sunt nocive, ne clatină încrederea în noi, ne umilesc, ne fac să ne simţim neapreciaţi sau mai rău, de parcă am cerşi iubirea şi prietenia celui de lângă noi, şi de aceea acest rău trebuie tăiat de la bază pentru a face loc unei noi prietenii, care să ne facă fericiţi. Citeste in continuare: Viaţa merge înainte cu sau fără tine