Category: personal

Florile pe care le iubesc

Ajung des prin Carrefour-ul din Iaşi, aşa încât n-am putut să nu observ (şi să admir) rafturile cu flori, pregătite pentru zilele de 14 februarie şi posibil pentru începutul lunii martie. În fiecare zi găsesc alte flori, alte ghivece, care de care mai frumoase. Lalele, orhidee, cale, trandafiri, cactuşi, crini, bambuşi. Flori de care nici nu ştiam că există, culori pe care nu le-am mai văzut. Mă opresc în acele zone special amenajate şi parcă nu mă pot dezlipi, pe toate le-aş cumpăra.

Şi am şi cumpărat. M-am dus luni cu gândul să iau un bambus, m-am răzgândit, mi se păreau frunzele uşor îngălbenite. M-am întors miercuri, m-am îndrăgostit de un ghiveci cu crini portocalii şi l-am cumpărat. Joi voi mai cumpăra un ghiveci de flori, cadou pentru o persoană dragă. Sunt foarte tentată să cumpăr şi un ghiveci cu cale şi unul cu bambuşi.

Mi-aş lua zeci de ghivece, singura problemă e că se pare că apartamentul meu nu este un mediu propice pentru flori. Cam toate mi-au murit, majoritatea la scurt timp după ce le-am adus în casă. O fi prea cald, nu ştiu. Singurele care au rezistat şi au înflorit an de an sunt orhideele mele dragi. Numai că şi ele nu mai arată ca la început, tare mi-e teamă că anul acesta au înflorit pentru ultima dată.

Orhideea mea draga IMG 0339 300x300 De pe Instagram

Dar nu renunţ. Vreau să am casa plină de flori, vreau să am ghivece şi la serviciu, să-mi încânte, să-mi parfumeze şi să-mi coloreze viaţa. Îmi plac mai ales florile cu aspect exotic, cu culori intense şi parfum plăcut, cum ar fi:

  • orhidee

Le ador. Cred că sunt florile mele preferate. Îmi doresc foarte mult un ghiveci cu orhidee albastre. Am aflat că există şi orhidee albastre anul trecut, când am văzut un asemenea ghiveci în Praktiker, şi de atunci mi-a rămas gândul la el.

  • cale

Nu le-am băgat prea mult în seamă până când le-am văzut acum în Carrefour. Sunt atât de frumoase şi de rafinate! Erau ceva mai scumpe decât celelalte flori, aproximativ 50 de lei ghiveciul, însă cred că o să îndrăznesc să-mi cumpăr, cu speranţa că nu vor muri în 2 zile cum am păţit când mi-am cumpărat o Crăciuniţă.

  • crini

Atât de frumoşi! Acum că mi-am luat un ghiveci cu crini, sper din tot sufletul să reziste la mine în casă, ca să mai pot cumpăra. Vreau să am câte un ghiveci în fiecare cameră, să mă binedispună aceste flori frumoase cu eleganţa şi culoarea lor.

  • lalele

Îmi plac mult lalelele, la un moment dat erau florile mele preferate. Primăvara trecută am adus în casă un ghiveci cu lalele dar n-au rezistat prea mult, aşa că nu mai îndrăznesc să cumpăr. În schimb atunci când pot, cumpăr buchete.

  • zambile

Ador parfumul lor! Cred că-mi place mai mult parfumul lor decât parfumul de trandafiri. Preferatele mele sunt zambilele roz şi mov, şi primăvara încerc să cumpăr cât mai multe, mai ales că nu sunt la fel de scumpe ca alte flori. Am încercat şi să cresc zambile într-un ghiveci, dar la fel…nu au rezistat prea mult.

  • trandafiri

DSC01305 300x225 La început de primăvarăCred că orice fată iubeşte trandafirii. Problema lor, din punctul meu de vedere, e că au fost atât de promovaţi, încât au devenit uşor plictisitori. Sunt cred cele mai frumoase şi mai plăcut parfumate flori, dar sunt prea peste tot. Asta nu înseamnă că nu-mi place să primesc buchete de trandafiri…chiar ador să primesc buchete de trandafiri! Şi cu cât culoarea este mai deosebită, cu atât îmi plac mai mult. Ador trandafirii roz, albaştri, galbeni. Nu-mi plac cine ştie ce trandafirii albi, mi se par anoşti. Îmi place să primesc trandafiri roşii, mai ales când vin de la persoane care mă iubesc. 🙂 Şi chiar îmi doresc ca cel care mă iubeşte să se gândească şi să-mi cumpere mai degrabă trandafiri roşii, care semnifică pasiune, decât trandafiri albi, care sugerează inocenţă şi puritate.

Cât despre ghivece cu trandafiri (acel soi de dimensiuni mai mici), am încercat acum doi ani, n-au rezistat prea mult.

Fun fact: Acasă la părinţii mei, acolo unde am copilărit şi mă reîntorc mereu cu plăcere, am o alee cu trandafiri. Adică un mic drum pietruit, înconjurat de o mulţime de trandafiri. Au crescut aici doar trandafiri roşii, galbeni (mai rari), albi şi degrade.

IMG 0354 300x300 De pe Instagram (2) IMG 0337 300x300 Babe frumoase

Alte flori care îmi plac: liliac (♥ parfumul), frezii, irişi, bujori (♥ parfumul).

DSC06289 300x224 Parfum DSC06292 300x224 Parfum

Nu-mi (prea) plac:

  • gerbere

Apreciez că rezistă mai bine decât trandafirii sau alte flori pe care le-am primit. În schimb mi se par prea comune şi nu suficient de exotice pentru gustul meu. Poate m-am şi plictisit de ele. Mamei mele îi plac foarte mult gerberele cu petale portocalii aşa încât de fiecare dată când am primit coroniţă la şcoală (adică de vreo 6 ori, până când am crescut prea mari şi au renunţat la coroniţă) mi-a comandat una cu gerbere portocalii. Era mai bine decât acele coroniţe cu flori artificiale, dar eu mă uitam cu jind la coroniţele colegelor mele, făcute din trandafiri.

  • crizanteme

Sunt (doar) ok. Nu-mi plac în mod deosebit

  • garoafe

Dintre toate florile pot spune că garoafele sunt cele care îmi plac cel mai puţin. Plac e încă prea mult spus. Decât să primesc garoafe, mai bine nu mai primesc deloc flori.

Îmi puteţi recomanda flori care se cresc uşor în casă? În afară de cactuşi (îmi plac, dar ştiţi superstiţia aia că aduc ghinion în casă… ).

Cum să citeşti 50 de cărţi într-un an

Anul trecut am citit doar 20 de cărţi. Poate pentru unii e mult, pentru mine e un număr ruşinos şi încă prea mare având în vedere că unele din cărţile citite aveau sub 100 de pagini. Deci anul trecut am dat-o rău în bară cu cititul. Scuzele mele? N-am avut timp, n-am avut dispoziţia necesară, am preferat să butonez telefonul sau calculatorul.

Anul acesta, în doar o lună, am citit 7 cărţi. 2400 de pagini. Jumătate din numărul de pagini citite în tot anul 2013. Credeţi că am avut mai mult timp liber? Sau mai mult chef ca de obicei? Nici vorbă.

Secretul este să nu-ţi pierzi timpul cu cărţi care nu-ţi plac. Să nu te mulţumeşti să citeşti cărţi pe care le consideri acceptabile, dar care nu reuşesc să-ţi capteze atenţia mai mult de 10 minute pe zi. Să nu insişti să citeşti o carte dacă nu-ţi face plăcere. Bineînţeles, aceste lucruri sunt valabile dacă citiţi de plăcere, dacă nu ţineţi neapărat să citiţi o anumite carte, dacă nu este vorba de cărţi de specialitate pe care trebuie să le citiţi şi…dacă vreţi să citiţi multe cărţi într-un an.

Eu citesc de plăcere. Vreau ca acele ore de citit să mă relaxeze, să-mi trezească curiozitatea, să mă facă să uit de probleme. Aşa că în 2014 am ales să citesc numai cărţi care într-adevăr îmi plac, şi anume romane istorice şi biografii. Nu zic că-s capodopere literare, dar nici nu sunt cărţi proaste. Datorită lor am aflat despre traiul femeilor din Cisiordania, despre familia regală din Malaysia sau din fostul Imperiu Otoman, am aflat povestea Caterinei de Medici. Am citit despre lagărele de refugiaţi din Etiopia, despre războiul civil din Sudan. Mi-am reamintit ce bine scrie Eric-Emmanuel Schmitt.

Atât de mult mi-au plăcut aceste cărţi încât nu a mai contat că am o mulţime de seriale pe care vreau să le văd sau că telefonul mă aşteaptă să-l butonez. Acum de-abia aştept să ajung acasă şi să mă apuc de citit. Cărţile pe care le citesc mă captivează, chiar şi-n timpul zilei mă gândesc cu dor la ele, simt o nerăbdare în suflet să le reîntâlnesc, să aflu ce urmează să se întâmple cu personajele de care mă ataşez.

Dacă continui în acest fel am toate şansele să citesc 50 de cărţi într-un an. Ba chiar şi mai multe, dacă găsesc suficiente care să-mi placă. Şi mai important decât faptul că voi bifa 50 de cărţi citite pe Goodreads este bucuria sinceră de a descoperi aceste poveşti, de a afla mai multe despre oameni şi viaţă.

Aşadar, cum să citeşti 50 de cărţi într-un an?

  • Citeşte doar cărţi care îţi plac cu adevărat, care te captivează, pe care cu greu le laşi din mână.
  • Citeşte primele 50 de pagini dintr-o carte, dacă nu-ţi place şi nu ai nevoie/nu ţii neapărat să o citeşti, las-o departe şi încearcă alta. Poţi reveni la ea altădată, când poate vei avea mai multă răbdare sau vei fi pregătită pentru acel gen de carte.

Aveţi şi alte sfaturi?

Kindle – cadoul perfect

kindleNu v-am povestit pe blog de cadourile primite de Crăciun şi de ziua mea şi nici nu intenţionez să le enumăr aici, dar de Kindle vreau neapărat să vă povestesc. Am început să-mi doresc un Kindle încă din 2011, dar n-am reuşit să-mi cumpăr unul. Mă gândeam că e un moft şi că nu-mi permit să dau bani pe mofturi. Aşa că am renunţat la idee.

De aceea nu mică mi-a fost bucuria să primesc de ziua mea un Kindle de la Raluca. Nu numai că a ales cadoul perfect, dar mi-a făcut ditamai surpriza, nu mă aşteptam deloc. M-a anunţat că-mi trimite o carte pe care i-am împrumutat-o, am primit coletul, care era exact de dimensiunea unei cărţi, am deschis coletul calmă, aşteptând să văd cartea…şi când colo mă trezesc cu un Kindle. Cred că a fost singura dată din ultimii câţiva ani când am rămas efectiv cu gura căscată. Nu este uşor să fiu surprinsă, dar Raluca a reuşit să facă asta.

Eram la serviciu, am văzut Kindle-ul, colegii au început să mă întrebe dacă l-am cumpărat, iar eu, cu voce tremurată, încercam să le explic că l-am primit cadou. Nici nu ştiam ce să simt. Normal că mă bucuram foarte mult, dar în acelaşi timp mă gândeam că Raluca a dat atâţia bani pe fundul meu şi că nu trebuia. Oricum, a fost cel mai frumos cadou primit în ultimii ani şi cu siguranţă cel mai surprinzător cadou.

Acum, după câteva săptămâni cu Kindle-ul, pot garanta că este o investiţie foarte bună. Ador să citesc pe el! Acum mă răsfăţ cu “The White Princess” de Philippa Gregory, carte care încă nu a fost tradusă în limba română. Nici nu-mi imaginam că este aşa de uşor şi comod de citit pe Kindle. Are o greutate foarte mică, paginile se “întorc” apăsând doar pe un buton, fontul poate fi cât de mare doreşti. Nu este deloc obositor pentru ochi, pentru mâini, indiferent că citeşti o carte de 100 de pagini sau de 1000. Foarte fain mi s-a părut şi faptul că dacă nu cunoşti un cuvânt, poţi să vezi rapid definiţia din dicţionar. Aşadar în ultimele zile am învăţat şi cuvinte noi datorită lui.

Când citeam de pe cărţi, ochii îmi oboseau mai repede, mai ales că mă confruntam cu diverse fonturi, de obicei mici. Mă apucau durerile de cap, îmi lăcrimau ochii. De când citesc de pe Kindle n-am mai păţit asta. Şi pentru că nu mai pierd timp cu mutatul de pe o parte pe alta, pentru găsirea unei poziţii confortabile, cu datul paginii, cu diverse mişcări pentru a-mi odihni mâinile obosite de greutatea cărţii, citesc mai repede.

Singurul meu regret este că nu am mai mult timp de citit. Mă aşez seara în pat, conştientă că nu am decât maxim 2 ore la dispoziţie pentru citit. Şi îmi este tare greu să mă opresc şi să mă culc la ore rezonabile.

Pentru cei interesaţi de mai multe detalii tehnice (pentru varianta mea de Kindle):

  • Ecranul Kindle (6 inch) reflectă lumina precum hârtia obişnuită, nu prezintă nici o reflexie, aşa că poate fi folosit şi afară, la lumina soarelui.
  • Are un controller pentru 5 direcţii, care ajută la navigare.
  • Textul se poate redimensiona iar fontul se poate modifica (există 3 stiluri de font din care puteţi alege).
  • Whispersync – te ajută să reiei oricând cititul de unde ai rămas. Închizi dispozitivul, a doua zi când îl deschizi, îţi arată exact unde ai rămas cu cititul.
  • Wi-fi încorporat
  • Dicţionar – nu eşti familiarizat cu un cuvânt? Selectezi cuvântul şi-ţi apare definiţia din dicţionar.
  • Memorie pentru 1000 de cărţi (2 GB).
  • Greutate de doar 170 de grame.
  • Bateria poate rezista şi 4 săptămâni, cu wireless-ul dezactivat.

Sunt sigură că Kindle-ul va contribui la îndeplinirea targetului de 50 de cărţi citite în 2014. Şi mă va ajuta să citesc mai ieftin, să citesc cărţi pe care nu credeam că voi reuşi să le obţin, să citesc mai mult în limba engleză. De aceea este cu adevărat cadoul perfect.

Te-am înşelat şi nu-mi pare rău

Am fost într-o relaţie serioasă timp de atâţia ani. Am crescut împreună, am învăţat împreună, ne-am maturizat împreună. Mi-ai fost alături la bine şi la greu şi ştiu că şi datorită ţie am devenit ceea ce sunt acum.

Dar în ultimul timp lucrurile nu au mai mers la fel de bine. Nu am mai simţit nevoia să vorbesc cu tine, să mă destăinui. Înainte îţi spuneam orice, acum nu mai vreau să-ţi zic nimic. Înainte simţeam că pot avea încredere în tine, că ai grijă de ceea ce-ţi spun, că nu transmiţi acele informaţii mai departe, la persoane care nu mă iubesc, la persoane care îmi doresc răul. Dar tu ai devenit atât de vorbăreţ încât acum, orice îţi spun, ştiu că ajunge şi la cine nu trebuie. Nu pot să-ţi zic când sunt supărată pentru că tu vei spune mai departe şi ştiu că există oameni care s-ar bucura că mă simt aşa. Nu pot să-ţi zic când sunt bucuroasă, pentru că sunt anumite bucurii care pe unii i-ar supăra.

Ştiu că nu e vina ta. Eu am pornit această relaţie, eu am definit-o, eu i-am stabilit regulile. Iar acum, din cauza acestor reguli, am momente când simt că te urăsc.

Te-am înşelat. Am avut nevoie să exprim ceea ce simt şi pentru că ştiam că nu mă pot baza pe tine, am apelat la altcineva. El mă ascultă, el îmi păstrează secretele, el nu mă judecă. Cu el pot vorbi atât de uşor! Cu tine…nu mai pot. Aş vrea să spun că-mi pare rău, dar nu-mi pare. Până la urmă scopul tău este că să mă faci pe mine să mă simt mai bine iar atunci când nu mai poţi, e normal să caut alte soluţii, alte alinări.

Blogul meu drag! 5 ani cu tine…Ne întâlnim din ce în ce mai rar, nu te mai iubesc la fel, nu mă mai gândesc aşa des la tine. Nu mai eşti activitatea mea preferată din zi. Încă nu pot încheia, nu sunt pregătită, nu te abandonez. Însă se apropie acel moment.

* Articolul ăsta e ca bancurile cu gripa:

Mi-e dor de tine… vreau să te văd. Îmi doresc să te ating, să îţi stimt fiecare vibraţie. Vreau să te am şi să fii sclavul meu. Vreau să te perpelesc în călduri, vreau să te tăvălesc în tot patul, vreau să te fac să transpiri. Am să te am şi îţi promit că zece zile nu ai să ieşi din casă. Ai să fii doar al meu şi ai să mă simţi în fiecare părticică a corpului tău! Te sărut, Gripa

Am vrut să vă povestesc ceva trist (apropierea momentului când voi abandona acest blog), însă pe parcurs am zis să mă joc un pic cu emoţiile curioşilor. 🙂 Nu vă supăraţi pe mine, mă mai distrez şi eu.

Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea? (more…)

Albert, în toată splendoarea sa

Cei care mă urmăresc pe Instagram sunt familiarizaţi deja cu zecile de poze pe care le pun cu Albert. Cum să nu mă apuce fotografiatul când e aşa simpatic? În schimb pe blog n-am mai scris aproape nimic de căţelul meu drag, aşa că vă povestesc astăzi câte ceva despre el.

Albert a “cucerit” în ultimele luni întreaga casă. Dacă înainte avea la dispoziţie doar bucătăria, holul şi “camera lui” (adică biroul), acum îşi petrece timpul şi în sufragerie şi în dormitor. De ce? Ca să fie alături de mine, bineînţeles. 🙂

Când însă nu e nimeni acasă, doarme pe canapeaua din sufragerie. Unde de fapt n-are voie, că eu urăsc canapeaua aia, mi-am propus să o donez cuiva din familie şi să-mi iau alta. Şi nu vreau să o umple el de păr sau să-i facă vreo gaură. Deocamdată e cuminte, nu a lăsat niciun semn, dar ca să fiu precaută, pun pe canapea diverse lucruri (o pernă, o haină, orice găsesc) şi el nu se mai urcă. Nu vrea să deranjeze nimic din loc. 😛

photo 1 (2)  photo 2 (2)

Seara avem program de dezmierdat. Iar când mă bag în pat la citit/tv, el se culcă pe jos, lângă mine.

photo 1 photo 2

De Crăciun a primit cadou un os şi o oală nouă pentru apă. Cea veche era prea mică, mereu mă trezea noaptea că i s-a terminat apa şi îi era sete. Aşa că i-am luat o oală de vreo 3 litri, ca să fiu sigură că nu mă mai deranjează noaptea.

photo 3 (2)  photo 3

photo 5 photo 4

Şi pentru că suntem nişte stăpâni tare curioşi, am montat şi camere în casă să vedem ce face Albert când e singur. Răspunsul? Doarme toată ziua.

albert albert_2

Fun facts:

  • Anul acesta am cumpărat un brăduţ mic, în ghiveci. De curând l-am mutat în balcon, l-am udat, iar Albert a considerat că se află afară, aşa că…şi-a făcut nevoile. Păi nu? Copacii stau afară, nu în casă.
  • Albert e un câine mărişor. Când îl scot afară, de multe ori mă trezesc că mă trage el pe mine, unde are chef, cum are chef. Şi eu mă ţin într-un mod foarte amuzant cu ambele mâini de lesă şi trag şi trag, atât cât pot şi eu. Prin urmare la un moment dat o doamnă în vârstă mi-a zis amuzată: “Domnişoară, e mai mare câinele ăsta decât dumneavoastră!”. Ceea ce nu e departe de adevăr. Albert a probat şi o bluză de-a mea, îi venea perfect.
  • Albert stă cu mine mereu. Când dorm, doarme lângă mine, când am treabă în bucătărie, stă în bucătărie. Când stau în birou, doarme pe patul lui din acea cameră. Şi când fac baie mă însoţeşte. Eu în cadă, el lângă cadă. Şi se uită foarte îngrijorat, cred că se teme să nu mă inec. Iar dacă cumva scot vreo mâna din apă şi o apropii de el, da repede să mă lingă, să mă “usuce”.

Mă iubeşte. Îl iubesc.

Dragii mei, nu fiţi stupizi

Acest post este dedicat persoanelor care mă cunosc în viaţa reală, pentru că sunt sigură că ele sunt cele extrem de curioase. Am şi câţiva suspecţi, nu dau nume, dar ca idee, să ştiţi că curiozitatea voastră nesimţită mă incită şi de-a naibii păstrez secrete faţă de voi. Pentru că mie mi se pare normal să vin eu la voi şi să vă spun ceva despre mine, dacă simt nevoia, nu să mă determinaţi voi să vă spun, ca să puteţi bârfi mai departe.

Şi acum să explic de la ce am pornit. În urmă cu ceva timp am instalat pe blog un plugin, Search Meter, care-mi arată ce căutări se fac pe blog (în căsuţa de Search de pe blog). Ei, de-a lungul timpului acest plugin mi-a arătat cât de curioase sunt anumite persoane şi nu în legătură cu subiecte precum cărţi, ceai, filme, ci privind viaţa mea personală. Am văzut deseori căutări cu nume ale unor persoane dragi mie (ca să se vadă ce tip de relaţie mai am eu cu acea persoană), căutări privind viaţa mea sentimentală (exemple de căutări: “relaţia mea”, “prietenul meu” ). M-a pufnit râsul când le-am văzut, mai ales că bănuiam cine tot vrea să afle, dar vă rog eu mult, încetaţi. Vedeţi-vă de viaţa voastră şi nu mai încercaţi să intraţi cu forţa în a mea. (more…)

Îţi arăt eu ţie!

Îţi arăt eu ţie, 2014, că pot! Sunt multe lucruri pe care mi le-am propus, poate an de an, şi n-am reuşit să le fac, dar asta pentru că nu eram suficient de motivată. Acum o să am grijă să mă motivez, ca la sfârşitul anului să nu mai zic că n-am făcut nimic şi că a trecut timpul degeaba.

(more…)

Eşecuri în 2013

Ştiu că e bine să începem noul an pozitiv, să ne gândim doar la părţile bune din 2013, la ce am reuşit să facem bine, dar parcă aş vrea să evidenţiez şi ce n-am reuşit să fac. Poate aşa o să mă ambiţionez şi voi reuşi să realizez toate aceste lucruri în 2014.

Aşadar, eşecurile din 2013 sunt:

  • nu am reuşit să citesc 50 de cărţi

În 2012 eram bucuroasă că în ciuda unui an foarte aglomerat am reuşit să citesc peste 50 de cărţi. Eram convinsă că voi reuşi şi în 2013 să ajung la 50, sau cel puţin pe aproape, dar se pare că nu s-a putut. N-am citit decât 20 de cărţi, nici măcar jumătate din cât mi-am propus. Scuzele mele? Am avut un telefon mai performant şi mi-am petrecut serile butonând pe el. Am preferat ca în timpul liber să mă uit la seriale, să ascult muzică, orice numai să nu fie linişte în casă (iar când citesc am nevoie de linişte ca să mă pot concentra). N-am mai citit în cadă. (more…)

Un altfel de Revelion

Acest Revelion nu a fost despre găsirea rochiei perfecte pentru noaptea dintre ani, despre mersul la coafor şi în general realizarea tuturor eforturilor pentru câteva ore dintr-o noapte, fie ea şi o noapte mai specială. Nu a fost ca în alţi ani. A fost primul meu Revelion petrecut la munte. Poate nu e altfel pentru voi, dar e altfel pentru mine. A fost prima dată când mi-am petrecut Revelionul în afara oraşului natal.

Nu ne-am limitat la o singură zi, am petrecut nu mai puţin de 6 nopţi în Bistricioara, la pensiunea Edy. Nu am decât cuvinte de laudă pentru gazdele noastre, au fost foarte amabili, ne-au oferit condiţii foarte bune pentru o sumă care mie mi s-a părut foarte rezonabilă. Fiind un grup mare, de 11-13 persoane (au mai venit, au mai plecat dintre noi), am închiriat întreaga pensiune. Am avut doar pentru noi 6 camere, fiecare cu baia ei (foarte modernă), bucătărie, sală de mese. În vilă era foarte cald, nu s-au zgârcit deloc cu încălzirea (anul trecut prietenii mei au suferit de frig la altă pensiune, deci nu întotdeauna ai noroc). Fiind numai noi în pensiune nu a fost nevoie să închidem uşile, am putut face ce vrem, am ascultat muzică mai tare, am râs, şi foarte important pentru mine, n-am avut nici o grijă cu lăsatul obiectelor de valoare în cameră.

Trebuie să menţionez şi mâncarea, care ne-a fost asigurată tot de pensiune. Am ales o masă pe zi, formată din ciorbă, felul 2 şi desert, plus masa de Revelion. Felul 2 ne era servit la prânz, ciorba seara (aşa am vrut noi), iar dacă voiai să iei şi mic dejun, nu trebuie decât să anunţi cu o seară înainte. Gazda a lucrat ca şi bucătăreasă, deci mâncarea era foarte bună. Ne-am delectat cu păstrăv, friptură de porc la cuptor, ciorbă de vită, ciorbă de fasole, s.a. Iar deserturile…o minune.

Pentru cei interesaţi de preţuri: masa de Revelion a costat 100 lei/persoană (friptură de iepure, antreuri, salate, friptură de porc cu garnitură, desert), masa formată din felul 1, 2 şi desert 38 lei/persoană/zi, cazarea în perioada sărbătorilor 130 lei/zi/camera.

Vacanţa asta n-ar fi fost aşa grozavă dacă nu ar fi fost prietena mea Alexandra. N-aţi mai cunoscut o persoană atât de generoasă, de iubitoare, de caldă, de altruistă. M-a copleşit cu iubirea ei, cu îmbrăţişări, pupături, grijă. Mereu a fost aşa, are atâta grijă de mine! Sunt extrem de norocoasă că o am alături de mine, pe ea şi pe Raluca. Nu ştiu cum de eu, o persoană atât de introvertită şi de rece, am putut atrage persoane atât de calde, care să mă suporte aşa cum sunt şi încă să mă iubească. Uneori am impresia că inima mi se face de gheaţă şi atunci una dintre ele sau amândouă mă încălzesc la loc.

cu_alex

Ce am făcut în aceste 7 zile la munte? Am mers la săniuş, în Borsec şi Durău. Nu mă mai dădusem cu sania de ani întregi, cred că tocmai din adolescenţă. Am băut vin fiert, o grămadă de vin fiert. O să vă mire dar nu mai băusem vin fiert până acum. Ne-am plimbat, prin Durău, pe lângă Lacul Izvorul Muntelui, Bistricioara, Borsec. Am învăţat să joc o grămadă de jocuri: Catan, Saboteur, Whist, Rentz, Mafia, Mim. O să fac un articol separat în care o să povestesc despre ele, poate mai este cineva pe aici, ca mine, care habar n-are de ele. Am râs, Doamne, cât am mai râs. Simţeam că pocnesc de atâta râs. Am citit. Da, am avut şi timp de citit, nu mult, dar suficient cât să încep noul an cu 3 cărţi citite. Am văzut artificii, în noaptea de Revelion. Am mâncat tot felul de bunătăţi. Mi-am făcut cunoştinţe noi, şi zic eu, prieteni noi.

DSC07886 DSC07887 DSC07917 1555338_10151862450763862_520302067_n

Cam aşa am intrat în 2014. Înconjurată de prieteni, de oameni care mă iubesc, de veselie, de râsete.