Category: personal

Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea? Citeste in continuare: Aş sta un an în Republica Dominicană

Albert, în toată splendoarea sa

Cei care mă urmăresc pe Instagram sunt familiarizaţi deja cu zecile de poze pe care le pun cu Albert. Cum să nu mă apuce fotografiatul când e aşa simpatic? În schimb pe blog n-am mai scris aproape nimic de căţelul meu drag, aşa că vă povestesc astăzi câte ceva despre el.

Albert a “cucerit” în ultimele luni întreaga casă. Dacă înainte avea la dispoziţie doar bucătăria, holul şi “camera lui” (adică biroul), acum îşi petrece timpul şi în sufragerie şi în dormitor. De ce? Ca să fie alături de mine, bineînţeles. 🙂

Citeste in continuare: Albert, în toată splendoarea sa

Dragii mei, nu fiţi stupizi

Acest post este dedicat persoanelor care mă cunosc în viaţa reală, pentru că sunt sigură că ele sunt cele extrem de curioase. Am şi câţiva suspecţi, nu dau nume, dar ca idee, să ştiţi că curiozitatea voastră nesimţită mă incită şi de-a naibii păstrez secrete faţă de voi. Pentru că mie mi se pare normal să vin eu la voi şi să vă spun ceva despre mine, dacă simt nevoia, nu să mă determinaţi voi să vă spun, ca să puteţi bârfi mai departe.

Şi acum să explic de la ce am pornit. În urmă cu ceva timp am instalat pe blog un plugin, Search Meter, care-mi arată ce căutări se fac pe blog (în căsuţa de Search de pe blog). Ei, de-a lungul timpului acest plugin mi-a arătat cât de curioase sunt anumite persoane şi nu în legătură cu subiecte precum cărţi, ceai, filme, ci privind viaţa mea personală. Am văzut deseori căutări cu nume ale unor persoane dragi mie (ca să se vadă ce tip de relaţie mai am eu cu acea persoană), căutări privind viaţa mea sentimentală (exemple de căutări: “relaţia mea”, “prietenul meu” ). M-a pufnit râsul când le-am văzut, mai ales că bănuiam cine tot vrea să afle, dar vă rog eu mult, încetaţi. Vedeţi-vă de viaţa voastră şi nu mai încercaţi să intraţi cu forţa în a mea. Citeste in continuare: Dragii mei, nu fiţi stupizi

Eşecuri în 2013

Ştiu că e bine să începem noul an pozitiv, să ne gândim doar la părţile bune din 2013, la ce am reuşit să facem bine, dar parcă aş vrea să evidenţiez şi ce n-am reuşit să fac. Poate aşa o să mă ambiţionez şi voi reuşi să realizez toate aceste lucruri în 2014.

Aşadar, eşecurile din 2013 sunt:

  • nu am reuşit să citesc 50 de cărţi

În 2012 eram bucuroasă că în ciuda unui an foarte aglomerat am reuşit să citesc peste 50 de cărţi. Eram convinsă că voi reuşi şi în 2013 să ajung la 50, sau cel puţin pe aproape, dar se pare că nu s-a putut. N-am citit decât 20 de cărţi, nici măcar jumătate din cât mi-am propus. Scuzele mele? Am avut un telefon mai performant şi mi-am petrecut serile butonând pe el. Am preferat ca în timpul liber să mă uit la seriale, să ascult muzică, orice numai să nu fie linişte în casă (iar când citesc am nevoie de linişte ca să mă pot concentra). N-am mai citit în cadă. Citeste in continuare: Eşecuri în 2013

Un altfel de Revelion

Acest Revelion nu a fost despre găsirea rochiei perfecte pentru noaptea dintre ani, despre mersul la coafor şi în general realizarea tuturor eforturilor pentru câteva ore dintr-o noapte, fie ea şi o noapte mai specială. Nu a fost ca în alţi ani. A fost primul meu Revelion petrecut la munte. Poate nu e altfel pentru voi, dar e altfel pentru mine. A fost prima dată când mi-am petrecut Revelionul în afara oraşului natal.

Nu ne-am limitat la o singură zi, am petrecut nu mai puţin de 6 nopţi în Bistricioara, la pensiunea Edy. Nu am decât cuvinte de laudă pentru gazdele noastre, au fost foarte amabili, ne-au oferit condiţii foarte bune pentru o sumă care mie mi s-a părut foarte rezonabilă. Fiind un grup mare, de 11-13 persoane (au mai venit, au mai plecat dintre noi), am închiriat întreaga pensiune. Am avut doar pentru noi 6 camere, fiecare cu baia ei (foarte modernă), bucătărie, sală de mese. În vilă era foarte cald, nu s-au zgârcit deloc cu încălzirea (anul trecut prietenii mei au suferit de frig la altă pensiune, deci nu întotdeauna ai noroc). Fiind numai noi în pensiune nu a fost nevoie să închidem uşile, am putut face ce vrem, am ascultat muzică mai tare, am râs, şi foarte important pentru mine, n-am avut nici o grijă cu lăsatul obiectelor de valoare în cameră.

Citeste in continuare: Un altfel de Revelion

Sărbători fericite!

Aveam disponibile pentru astăzi articole consistente, dar m-am gândit că numai chef de bloguri nu aveţi. Unii dintre voi lucraţi chiar şi astăzi, până la 5, 6, alţii munciţi din greu în bucătărie, la prepararea meniului de Sărbători, la curăţenie sau decorarea casei.

Eu deocamdată mă relaxez, curăţenia e gata, mâncare tradiţională n-am făcut pentru că primesc de la familie, cadourile sunt cumpărate şi ambalate. Dar mă apuc acuşi de pregătit mâncarea pentru cină, iar spre seară voi fi ocupată cu împodobitul bradului, servirea mesei, dăruirea de cadouri, aşa încât vreau să urez de acum să aveţi cele mai frumoase Sărbători!

Citeste in continuare: Sărbători fericite!

Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!

Încă de când ne naştem suntem bombardaţi cu aşteptările de frumuseţe ale celor din jur. Mare noroc şi bucurie pe capul unui om dacă este frumos, din start are mai multe şanse să reuşească în viaţă, să fie apreciat şi iubit. Sau…nu?

Sunt multe cazuri când frumuseţea poate fi un blestem, poate fi acel ceva care atrage spre tine invidiile şi frustrările celorlalţi. E mai simplu să spui despre un om frumos că este prost, superficial şi în general bun la nimic, te simţi mai puţin intimidat, mai puţin inferior. Ba dacă insişti ajungi chiar să te simţi superior, chiar dacă nici măcar nu ştii acea persoană. Este frumos? Atunci 100% este prost, ignorant, bun doar să radem de el.

Citeste in continuare: Ferească Sfântu’ să fii prea frumoasă!

Ce am învăţat în 2013

2013 a fost un an ciudat. Un an în care n-am făcut prea multe, care a fost şi bun şi rău, dar care a fost foarte important dintr-un singur motiv: m-a deşteptat. Mi-am dat seama în aceste ultime zile de 2013 că eu de câţiva ani nu am mai trăit ca o femeie tânără, ci ca un robot care trebuie să facă, să facă, să facă, să respecte planul societăţii, să nu pună la îndoială ceea ce se aştepta de la ea.

Şi culmea e că nu mi-am dat seama. Credeam că aşa trebuie, credeam că eram fericită. Planul mi se părea unul corect, nu simţeam nevoia să mă revolt, să simt ceva. Pe de o parte cred că m-am medicamentat (la propriu şi la figurat), de am ajuns să nu mai simt nimic, să fiu aşa de rece şi de calculată.

Dar acum m-am trezit. Realizez că ceva nu e în regulă cu orarul ăsta pentru supravieţuire, compus din somn, muncă, treburi casnice şi iar somn. Îmi dau seama că în ultimii ani tot ce a fost important pentru mine a fost cum să fac mai mulţi bani, cum să muncesc mai mult, cum să am rezultate mai bune. Dar unde a rămas distracţia, bucuria pură? A dispărut din grija “ce va spune lumea?”, din frica de a nu rămâne în urmă, de a nu dezamăgi aşteptările celor dragi. De ce mi-e ruşine să cânt în maşină, când ştiu că pot fi privită de trecători? De ce mi-e jenă să râd când mă plimb singură pe stradă? De ce mă feresc să spun ceea ce vreau şi ceea ce gândesc? Citeste in continuare: Ce am învăţat în 2013

Cea mai frumoasă excursie din 2014

Una din dorinţele pentru 2014 este să ajung în Belgia, la Raluca. De fapt este mai mult decât o dorinţă, este un plan, o promisiune pe care mi-o fac mie, pe care i-am făcut-o ei şi pe care o fac şi public, aici pe blog. Nu o să-mi mai găsesc scuze că n-am timp, n-am bani, nu am cum să plec de acasă, o să mă duc şi gata.

Ştiu că va fi minunat, pentru că:

Citeste in continuare: Cea mai frumoasă excursie din 2014