Aş sta un an în Republica Dominicană

Ieri am aflat de la Raluca de Cristi şi Adriana, doi oameni pasionaţi de călătorii, care au puterea de a lăsa totul deoparte şi de a pleca câteva luni în altă ţară, de a lucra acolo, de a adopta obiceiurile locului. Şi nu în orice ţară, ci în unele dintre cele mai exotice.

Şi aşa mi-am amintit că şi eu am discutat despre cum ar fi să las totul şi să plec un an în Republica Dominicană. Nu trebuie să fie neapărat Republica Dominicană, dar trebuie să fie o insulă, un loc cât mai aproape de viziunea de paradis, un ţinut cu soare, nisip şi apă.

Când mi-a trecut acest lucru prin cap, credeam că nu aş avea puterea de a abandona tot. Păi ce s-ar întâmpla cu planurile mele? Cu viaţa de familie, cu job-ul, cu tot ceea ce conta pentru mine? Cum să las confortul de acasă pentru a locui în condiţii modeste pe o insulă? Cum să schimb job-ul comod de birou cu unul de chelneriţă sau vânzătoare pe plajă? Ce ar zice lumea? Ce ar crede familia mea?

După un an gândesc altfel. Îmi dau seama că nu pierd nimic dacă îmi opresc viaţa de aici pentru un an sau doi. Realizez că aş câştiga nespus de mult dacă aş avea curajul să las totul şi să încerc o altă viaţă. M-aş întoarce mai înţeleaptă, mai puternică, poate cu o viziune diferită a vieţii. O viziune mai sănătoasă.

Ciudat cum o dată cu trecerea timpului ne schimbăm atât de mult. Cum ceea ce ne speria în urmă cu ceva timp, acum ne atrage. Cum suntem dispuşi acum, mai mult decât înainte, să încercăm lucruri noi, experienţe incitante. Înconjuraţi de rutina vieţii, uităm să trăim aşa cum trebuie, uităm să apreciem viaţa asta şi să înţelegem că alta nu mai avem. Şi când avem momente de luciditate, ne zbatem să ne amintim cum este să trăieşti şi să simţi cu adevărat.