De vreo 2 zile nimeni și nimic nu-mi mai este pe plac. Sunt bosumflată, capricioasă, nu am chef de nimic și simt că nu mai am pic de răbdare în mine pentru relațiile cu cei din jur. Nu-s supărată, nu-s nefericită, cred că este vorba doar de o stare de moment, poate amplificată și de anumite persoane.

În aceste zile, cum răbdarea e la 0, mă enervez aproape imediat, sunt mai puțin politicoasă ca de obicei, nu mai sunt dispusă să fac compromisuri, nu mai sunt la fel de darnică cu sfaturile, ajutorul sau cuvintele de “bine”. Mă calcă pe nervi telefoanele pe care le primesc cu tot felul de promoții. Ferească Sfântul să mă fi interesat vreodată de vreun curs, de vreo mașină sau orice alt produs/serviciu – sunt condamnată să fiu sunată săptămână de săptămână sau în cel mai bun caz, lună de lună, ca să fiu întrebată dacă nu vreau să cumpăr, dacă nu m-am răzgândit, ș.a. Mă enervează și taximetriștii vorbăreți și bineînțeles că în această perioadă am dat peste cei mai cei. Și tot ce vreau este liniște, să fiu lăsată în pace, să fiu doar eu cu mine.

N-am chef de distracție, n-am chef de ieșit, n-am chef de socializat. Cel mai bine mă simt acasă, în fața calculatorului sau în pat, la un serial sau film care să-mi distragă atenția și să mă facă să uit de starea mea.

Nu e prima dată când mă simt așa, v-am mai povestit eu și aici. Și acum aștept să treacă, să fiu din nou veselă, prietenoasă și răbdătoare. Să-mi placă din nou să vorbesc, să povestesc, să zâmbesc mai mult, să fiu interesată de moduri de a mă distra și relaxa.

Însă până atunci încerc să evit contactul direct cu cei care nu mă știu așa de bine și nu mă suportă chiar oricum. Nu vreau să supăr pe nimeni cu stările astea ale mele. 🙂

Se potrivește cu starea de spirit:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

22 comments on “Grumpy”

  1. Cred ca sunt normale astfel de momente in vietile noastre. Cine poate sa fie mereu binedispus, senin, optimist? Zen? Asta e o utopie, sa fim seriosi. Chiar daca vrei, nu te lasa ceilalti, sociatatea, viata. Pai uite la mine, in fiecare zi primesc o veste teribila si am un nou conflict sau poate mai multe. Ghinioanele se tin scai de mine.
    Si ma linistesc spundu-mi ca e doar o perioada nefasta, ca e o stare de spirit care va trece cat de curand. Poate la primavara?!
    Mihaela, la tine e bine ca cei din jur, prietenii si familia, iti citesc blogul, si astfel stiu exact prin ce treci si cum sa se comporte. 😀 Adica nu stiu daca e tocmai bine, ca mie de exemplu nu mi-ar conveni…

    • Ai dreptate, nu ai cum sa fii mereu vesel, multumit, optimist.
      Nu e chiar bine ca-mi citesc toti blogul. 🙂 Am sa scriu eu si despre asta. Am realizat de curand ca si colegii de serviciu imi mai citesc blogul si colegi si fosti colegi. E dificil cand stii ca toti iti stiu cele mai intime ganduri.

      • Apropos de colegi, chiar saptamana trecut mi-a cerut unul adresa blogului. I-am dat-o, ca nu puteam sa-l refuz, dar nu mi-a picat prea bine, sper din tot sufletul sa nu intre si sa nu citeasca. Uneori mai spun pe sleau si despre ce se intampla la munca, cat de nemultumita sunt de ceea ce se petrece acolo, si nu m-as simti confortabil daca colegii sau sefii mei ar afla.
        Ideea e sa nu mai spun la nimeni ca am blog. Imi intra si rude…dar isi dau seama ca e intimitatea mea si renunta sa mai citeasca. Chiar mi-au zis ca sunt chestii care nu ii privesc…

        • ha ha ha ,oare cati nu am spus celor pe care ii cunoastem?anul asta mi-am propus sa am curaj sa ma dezvalui :)normal ca si eu am scris cate ceva care ar deranja poate,dar asta e trebuie sa iau si eu taurul de coarne,sa vezi atunci trafic,la cati cunoscuti am :))

  2. Si eu patesc, uneori mai des, alteori trec si mai multe luni pana mi se intampla iar. Cineva mi-a recomandat odata sa iau niste magneziu si acum cand ma simt asa nesuferita (acra zice al meu:)) imi fac cate un pliculet din ala cu apa si parca functioneaza. 🙂

  3. Mă crezi sau nu, dar și eu sunt exact la fel de la începutul săptămânii. Nu mai am răbdare cu toată lumea, nu mai sunt dispusă să-i ajut pe toți, glumele nu le mai suport, mă enervează comportamentele colegilor mei (care până acum cel puțin mă amuzau) și chiar nu mă pot abține să nu mă iau de toată lumea :)))

  4. E bine că eşti corectă şi recunoşti că eşti puţin indispusă, alţii dau vina pe tot ce au în jur şi sunt nervoşi pe ceilalţi neputând recunoaşte că trec printr-o fază mai nasoală!
    Încearcă să te înconjuri de lucrurile şi persoanele dragi!

    • Asta asa e. Am mai cunoscut si eu oameni din astia care erau tot timpul suparati si negativisti si tot altii erau vinovati…

  5. Te inteleg. Cred ca toata lumea trece prin asta. Altfel am oscila intre stari de plictiseala , monotonie si multumire.
    Ce e foarte neplacut in momentele astea de iritare si nemultumire acuta – faptul ca ai impresia ca nimic care sa-ti schimbe starea nu se poate intampla!

    • Da…si e enervant si ca simti ca nu mai poti sa suporti pe nimeni, vrei sa fii singura. Si unii nu te inteleg si risti sa te certi…si pentru ce? Pentru o stare proasta..

  6. Nu e nimic neobisnuit prin starea prin care treci tu, Miha.
    Si eu am astfel de momente, ba chiar saptamana trecuta am
    avut si eu si cel mai naspa era ca trebuia sa socializez cu
    sefa mea care nu-mi este deloc pe plac si atat de greu imi
    era sa zambesc si sa ii raspund politicos.
    Deci te inteleg perfect, o sa treaca, u`ll see! >:D<

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.