De la începutul anului s-au întâmplat destul de multe lucruri importante pentru mine iar unul dintre acestea, care a avut un impact serios asupra mea, a constat în prima extracţie a unui molar de minte. Poate veţi spune, ce e aşa mare lucru în asta? Ei, pentru mine a fost important din mai multe motive.

De vreo 2 ani mă confruntam cu probleme, la început minore, la final din ce în ce mai serioase. Nici nu mai ştiu exact cum a început, când am observat. Gingiile au devenit din ce în ce mai sensibile. Sângerau la orice, chiar şi când mâncam ceva moale, ca o banană. În plus, dinţii au început să se strângă în faţă. Îmi creşteau măselele de minte. Eram bucuroasă că nu mă dor, pe alţi prieteni îi dureau la creştere. Mă consideram norocoasă. Dar se pare că nu era chiar aşa.

După aceşti 2 ani de chinuială, în care atenţia mea a fost îndreptată doar asupra gingiilor cu probleme, mi s-a zis clar că trebuie să-mi scot molarii de minte. Au crescut aproape orizontal, mi-au împins dinţii, i-au strâns prea tare şi din acest motiv aveam probleme şi cu gingiile. Am întrebat dacă asta îmi va rezolva problema cu gingiile. Mi s-a zis că depinde numai de mine, că din cauza dispunerii dinţilor trebuie să am mult mai multă grijă de ei, să folosesc un întreg arsenal de îngrijire a lor, de la periere obişnuită, apă de gură şi aţă dentară, la irigator bucal şi geluri pentru gingii. Sincer, nici nu mă aşteptam să se rezolve ceva, oricum, nu prea rapid.

Şi a venit momentul extragerii primului molar de minte. Am avut “onoarea” de a alege prima victimă, l-am ales pe cel care, din ce mi-a zis dentistul, îmi provoca cele mai multe probleme. Extragerea în sine nu a fost dureroasă, anestezia şi-a făcut treaba. Însă ce a urmat aduce “agonia” din acest articol. Poate durerea m-a luat prin surprindere, nu ştiam că poate fi aşa rău, poate nu sunt eu aşa rezistentă la durere, poate doar am avut ghinion…dar a fost groaznic.

Am sângerat mult (gingiile mele oricum sângerau la cea mai mică atingere), a fost nevoie să fiu cusută. Câteva zile n-am mai fost eu. Plâns în fiecare zi de durere şi saturaţie, luat calmante peste calmante, nu puteam mânca, mă enerva aţa pe care o simţeam în gură, că deh, nu mă puteam abţine să nu umblu cu limba pe acolo. Mi s-a umflat şi falca, deşi nu aşa tare precum mă aşteptam. O săptămână m-a ţinut toată chestia asta şi m-am simţit cu adevărat bine, cu adevărat ca înainte, de-abia după ce mi s-a scos şi aţa. Atunci m-am simţit eliberată.

Culmea e că la început, când am simţit acel gol în gură, mi-a părut rău. Mi se părea ciudat, ca şi cum nu era normal. Dar surpriza cea mai mare a venit peste doar una, două zile de la scoaterea aţelor. Adică extazul de care vă ziceam în titlu.

Gingiile nu mai sângerează. Nu puteţi să vă imaginaţi cât de surprinsă am fost să mă spăl pe dinţi şi să nu curgă nici măcar o picătură de sânge. După alte câteva zile gingiile şi-au schimbat culoarea, au devenit rozalii şi frumoase. Şi în sfârşit, după aceşti 2 ani, am putut să zic şi eu că mi s-au rezolvat problemele, ce-i drept, probabil temporar. Dar s-au rezolvat.

Ce urmează? Scoaterea tuturor măselelor de minte. Toate mi-au provocat stricăciuni, toate sunt crescute prost, toate afectează dinţii şi gingiile. Afurisitele. 🙂 Data următoare nu voi mai scoate doar o măsea de minte, ci cel puţin 2, dacă nu chiar pe toate 3. Ca măcar dacă voi suferi, să mai sufăr o singură dată.

Aş putea să fac această operaţie chiar acum, clar e nevoie de ea, dar încă nu sunt pregătită emoţional. Am zis că o să mai aştept să uit prin ce am trecut. Nu pot de bună voie, nu acum, să mă duc la “tăiere”, ştiind că o săptămână nu o să mai fiu bună de nimic. Da, e posibil ca de această dată să fie totul bine, ştiu că alţii n-au avut nici o problemă la extracţia de molari, doar au fost un pic umflaţi, nici n-au sângerat. Dar cum eu sunt mai specială ( 🙂 ), mă aştept la ce e mai rău. Dar ştiu că apoi va fi mai bine.

17 Comments on Agonie şi extaz

  1. Este foarte bine ca ti ai scos-o. Si eu le am scos pe toate, insa nu ti recomand sa ti scoti mai mult de una dintr-un foc. Imagineaza-ti ce ai simtit la prima si inmulteste cu 2 sau 3. Eu am avut senzatii diferite la fiecare. Cu toate am avut problemele descrise de tine (and more), dar la unele a fost mai nasol ca la celelalte. Si la toate 4 am fost cusuta pana in fata, la canin. Ia-le pe rand, sfatul meu 🙂

    • Multumesc pentru sfat Irina! Ma gandeam (si cred ca si dentistul meu la fel a gandit) ca daca scoatem 2 in acelasi timp (de exemplu ambele dintr-o parte), o sa fie mai usor in sensul ca ma voi simti rau o saptamana si nu doua, combinat. 🙂 Mai ales ca fiind in aceeasi parte…ca e sus, ca e jos, durerea tot cam asa o sa fie. Si de mancat, n-o sa pot manca in partea aia.

      Sincer, nu stiu daca as putea sa mai fac de 3 ori operatia asta, separat. As innebuni, zau.

  2. Nu stiu ce dentist dedicat ar accepta multiple extractii intr-o sedinta, organismul uman are capacitatea de a se reface dar nici sa-l fortezi asa nu este in regula. Este totusi o trauma, sangerezi in timpul interventiei, cum ar fi sa sangerezi de doua-trei ori mai mult si sa ai suturi pe toate partile incat sa nu mai poti mesteca nicaieri? Iti spune cineva care a trecut prin n interventii chirurgicale dentare, inclusiv una cu dubla fractura de maxilar deliberata. Nu mi-a fost usor dupa ele, imi era greu cu masa si igiena si am refuzat sa ma indop de calmante pentru ca am ceva probleme cu stomacul.
    Si inca un sfat, daca imi permiti – cand iti vei scoate molarii de pe mandibula sa nu accepti fara tomografie, pe acolo trec niste nervi care trebuie bine localizati pentru ca daca ii atinge nu vei mai simti buzele. Temporar sau niciodata. Mai bine te ustura portofelul dar stai linistita apoi.

    • Da, si eu. A fost nasol, dar a trecut. Am si uitat de acum. Ceea ce e bine, asta si voiam, sa uit experienta ca sa pot sa-mi fac curaj sa continui cu extractiile.

  3. Sunt in asentimentul Victoriei. Iti marturisesc ca abia am putut citi artcolul…
    Sper sa iei cea mai buna decizie si sa treaca totul cat mai repede.

  4. Si eu am avut unele probleme ale danturii insa eforturile n-au fost in zadar. Am suportat durerile, am respectat vizitele la stomatolog iar acum totul e in regula.
    Insanatosire grabnica!

  5. Cred ca-ti amintesti de aventurile mele cu sinuzita odontogena- cusuta, operata, intubata. Iti poti imagina cat de frica imi era, am scris atunci cu haz dar eu m-am chinuit mai mult inainte de interventii, incomoditatea de dupa a fost usor de suportat.
    Un chirurg bun si curaj, Mihaela 🙂 Iti tin pumnii.
    Si daca vrei sa te inveselesti mai citeste la mine, la categoria sinuzita sau da un search cu maxilo faciala. Pentru mine scoaterea maselelor de minte a fost egal cu zero- nici nu le-am mai mentionat, in top au stat implantele, aditiile de os… si apoi problema cu migrarea implantului in sinus.

    • Da… 🙁 Multumesc! Imi fac si eu curaj…mi-am zis ca la toamna neaparat continui cu extractiile. Nu pot s-o lungesc mai mult de atat.

  6. Iti tin pumnii. La sfarsitul anului trecut am inceput si eu tratarea intregii danturi pentru ca problemele pe care le aveam imi faceau alte probleme in organism. Sunt la jumatate de drum, dupa 3 extractii si 4 dinti pusi. Mai am de tras insa, inca doua extractii, inlocuire plomba, curatare, apoi implanturile etc. Totusi astea trebuie facute, mai ales daca in viitorul apropiat se doreste si un bebe. Ma numar totusi printre norocosii care nu sufera de dureri de nici un fel dupa extractii, iar in timpul lor nici atat. Am un medic de nota 10 pe care am sa-l recomand tuturor din Bucuresti.
    Tot raul spre bine deci… curaj!

    • Multumesc! Chiar esti norocoasa ca n-ai avut dureri. Nici pe Felix nu l-a durut. Numai pe mine. :)) Am mari emotii la urmatoarele extractii…am totusi o mica, mica speranta ca poate data viitoare nu va mai durea la fel de mult.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.