Tag: extractie masele

2015, anul extracţiilor

În aprilie vă povesteam despre prima extracţie pe care am suferit-o. Atunci ştiam că o să urmeze şi altele, dar tot amânam, mă gândeam că poate la toamnă va fi momentul potrivit.

Dar ştiţi cum e cu socoteala de acasă. Mi-a apărut o aftă la gingie şi m-am dus de curiozitate să văd ce e cu ea, că nu mă durea dar nici nu-mi trecea. Şi de fapt afta apăruse de la o problemă cu un dinte (culmea, de lângă măseaua de minte pe care am scos-o la începutul anului), dinte la care aveam diverse probleme de vreo 10 ani. Şi acel dinte n-a putut fi salvat, a trebuit să fac iarăşi extracţie, adică fix de ce mă feream mai tare. Şi mai rău, din punct de vedere financiar (şi probabil că nici nu e o procedură nedureroasă) e că în 3 luni trebuie să-mi pun implant acolo.

A două extracţie parcă n-a fost la fel de dureroasă. N-am mai plâns, durerea a fost suportabilă, în 2-3 zile n-am mai avut nevoie de calmante.

În schimb, mă doare sufletul şi mi-e tare milă de mine că va fi nevoie, probabil tot în acest an, să-mi extrag şi celelalte măsele de minte. 3 mai am şi se pare că e posibil să le scot pe toate deodată, ca să termin odată. Nici nu vreau să-mi imaginez ce va fi acolo, toată umflată, neputând mânca, cu dureri de prin toate locurile.

Dar, asta e, n-am ce face. Se pare că 2015 va fi cu adevărat anul extracţiilor. Cu 2 e gata, încă 3 şi-am terminat.

Agonie şi extaz

De la începutul anului s-au întâmplat destul de multe lucruri importante pentru mine iar unul dintre acestea, care a avut un impact serios asupra mea, a constat în prima extracţie a unui molar de minte. Poate veţi spune, ce e aşa mare lucru în asta? Ei, pentru mine a fost important din mai multe motive.

De vreo 2 ani mă confruntam cu probleme, la început minore, la final din ce în ce mai serioase. Nici nu mai ştiu exact cum a început, când am observat. Gingiile au devenit din ce în ce mai sensibile. Sângerau la orice, chiar şi când mâncam ceva moale, ca o banană. În plus, dinţii au început să se strângă în faţă. Îmi creşteau măselele de minte. Eram bucuroasă că nu mă dor, pe alţi prieteni îi dureau la creştere. Mă consideram norocoasă. Dar se pare că nu era chiar aşa. (more…)