După prima zi la Colibiţa ne-am îndreptat către Băile Felix. De 15 ani tot aşteptam să mă întorc în locul unde a început relaţia mea. Îmi doream să revăd parcul în care ne plimbam, lacul, ştrandul, căminul în care am fost cazaţi.
Băile Felix după 15 ani mi s-a părut un loc nou. Nu mi-am amintit mai nimic dar asta şi din cauză că totul este schimbat. Am avut un pic de ajutor la recunoaşterea locurilor şi aşa am dat peste căminul în care am fost cazaţi. Nu sunt 100% sigură că acesta este (cel din imaginile de mai jos), dar este pe strada corectă, balcoanele şi geamurile seamănă cu ce-mi mai amintesc. Nu ştiu cât se observă din imagini, dar este o clădire degradată, distrusă, cu geamuri sparte, cu cărămizi căzute. Mai este un cămin de studenţi sau elevi asemănător exact lângă, şi acela tot distrus. Nu înţeleg cum de au ajuns în acest hal. Sunt clădiri situate în centrul staţiunii, imediat lângă parc sau lângă ştrand. Au un potenţial enorm, ar putea fi transformate în spaţii de cazare. Trist momentul, îmi tot aminteam cât de bine ne-am distrat aici, ce frumos a fost. Aş putea spune că a fost una din cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea.
