După prima zi la Colibiţa ne-am îndreptat către Băile Felix. De 15 ani tot aşteptam să mă întorc în locul unde a început relaţia mea. Îmi doream să revăd parcul în care ne plimbam, lacul, ştrandul, căminul în care am fost cazaţi.
Băile Felix după 15 ani mi s-a părut un loc nou. Nu mi-am amintit mai nimic dar asta şi din cauză că totul este schimbat. Am avut un pic de ajutor la recunoaşterea locurilor şi aşa am dat peste căminul în care am fost cazaţi. Nu sunt 100% sigură că acesta este (cel din imaginile de mai jos), dar este pe strada corectă, balcoanele şi geamurile seamănă cu ce-mi mai amintesc. Nu ştiu cât se observă din imagini, dar este o clădire degradată, distrusă, cu geamuri sparte, cu cărămizi căzute. Mai este un cămin de studenţi sau elevi asemănător exact lângă, şi acela tot distrus. Nu înţeleg cum de au ajuns în acest hal. Sunt clădiri situate în centrul staţiunii, imediat lângă parc sau lângă ştrand. Au un potenţial enorm, ar putea fi transformate în spaţii de cazare. Trist momentul, îmi tot aminteam cât de bine ne-am distrat aici, ce frumos a fost. Aş putea spune că a fost una din cele mai frumoase vacanţe din viaţa mea.
Dar hai să trecem şi la părţile bune ale acestei vizite. Lacul Nuferilor era complet diferite de ce-mi aminteam eu. Acum 15 ani, în aprilie, lacul nu era cu nimic deosebit, însă acum, înflorit tot, m-a lăsat fără cuvinte. Când văd astfel de frumuseţi mă entuziasmez, încep să zâmbesc cu gura până la urechi, să sar, să devin tare agitată. 🙂 Dar spuneţi şi voi, cum să te simţi când vezi aşa ceva?
Această specie rară se numeşte Lotusul Sacru (Nelumbo Nucifera), care spre deosebire de nuferi, se înalţă deasupra apei. Are tulpini lungi, conţin aer şi reuşesc să străbată nivelul apei pentru a-şi desface la suprafaţă frunzele ce stau răsucite. Florile se ridică la câţiva cm deasupra apei, sunt parfumate şi au culoarea roz sau alb. Se deschid dimineaţa şi se închid seara. Lotusul roz este asociat cu Buddha. Înflorirea are loc între aprilie şi octombrie.
Lacul era plin de peşti dar şi de broscuţe ţestoase. O mulţime de broscuţe ţestoase.
Lacul cu Nuferi adăposteşte şi alte două specii rare, Nufărul Alb şi Nufărul Termal. Nufărul Alb este o plantă ocrotită prin lege, cu frunze verzi de formă circulară ce pot atinge diametrul de 30 cm. Nufărul Termal apare din aprilie până în octombrie, florile sale îşi desfac în amurg petalele alb-gălbui, iar dimineaţa, când temperatura apei urcă până la 34 grade Celsius, florile se închid în aşteptarea serii.
Parcul care adăposteşte Lacul cu Nuferi este bine organizat, are multe băncuţe, un pod peste lac, este linişte şi tare plăcut. Dacă ar fi fost mai răcoare şi ne-ar fi permis şi timpul, aş fi stat câteva ore bune. Mă gândeam ce plăcut ar fi să locuieşti într-un oraş cu un asemenea lac, să vii zilnic, să te aşezi pe o bancă având în faţă nuferii cei frumoşi, să citeşti, să te relaxezi.
La Băile Felix ne-am mai plimbat pe alei, am căutat ştrandul pe care-l frecventam acum 15 ani dar ori nu mai este, ori nu l-am găsit noi. Ne-am oprit şi la un restaurant tradiţional românesc şi am mâncat bine. Nu ne-am cazat aici, nici n-am căutat locuri de cazare, ne-am îndreptat către staţiunea turistică Arieşeni, am căutat răcoarea şi liniştea munţilor. Aici ne-am cazat la pensiunea Gianina, condiţii bune, preţ ok (în jur de 90-100 lei). Ne-am fi dorit şi mic dejun, dar nu aveau restaurant.
A doua zi dis-de-dimineaţă am plecat spre următoarele obiective turistice. A fost o zi plină, pe care o voi povesti în două articole viitoare.
Avem o ţară tare frumoasă.
