Ştiţi cum e când ai o anumită pasiune sau interes şi pierzi ore în şir căutând informaţii despre acel subiect, documentându-te, citind, absorbind orice informaţie nouă? Cu siguranţă ştiţi. Şi mai ştiţi cum e ca acest interes să nu aibă legătură cu domeniul vostru de activitate şi să aveţi mustrări de conştiinţă că vă pierdeţi timpul degeaba?
Eu deseori am simţit asta. Şi mereu mi s-a dovedit că nu am pierdut timpul, acea pasiune transformându-se într-o sursă de venit. Dar parcă n-am înţeles lecţia asta decât acum, când încă o dată mi s-a demonstrat că informaţiile învăţate cu pasiune valorează mai mult decât ani de facultate.
Prima dată mi s-a întâmplat cu blogul. Am început să scriu aici pentru că mă plictiseam foarte tare. Blogul a crescut, au apărut cereri de colaborare pentru content marketing, advertoriale. Înainte să am acest blog nici nu mă gândeam să mă orientez către marketing, atunci eram convinsă că voi lucra în contabilitate sau turism.
Apoi a fost pasiunea cu ceaiul. O prostie, ar zice unii. Ce pasiune mai e şi asta? Am lansat tea.mug, am testat o mulţime de ceaiuri, am strâns o mică comunitate de pasionaţi de ceai. Şi încet au apărut şi colaborări de tip barter, cereri de content marketing, atât pentru mine cât şi pentru alţi editori Tea Mug.
La fel şi cu pasiunea cu cărţile. Am organizat întâlniri ale Clubului de Carte, am cunoscut oameni grozavi, cu care m-am şi împrietenit. Şi la fel, au apărut colaborări de tip barter, atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi membri.
Şi acum iarăşi am “păţit-o”. De câteva luni am fost pasionată de un anumit domeniu, am urmărit cam tot ce s-a făcut acolo în materie de marketing, am citit, am cercetat. Fără să am vreun scop anume, era un fel de petrecere a timpului liber. Şi pentru că îmi plăcea ce făceam, am reţinut foarte mult, şi culmea, zilele trecute am avut ocazia de a arăta şi altora ce ştiu eu. Şi au fost plăcut surprinşi, nu le-a venit să creadă cât de multe ştiam, cât de documentată eram, mai ales că nu era domeniul meu de activitate. Da, e marketing, dar marketing axat pe un anumit domeniu, nu pe ce fac eu de obicei.
Aşa mi s-a dovedit încă o dată că orice pasiune ai avea, nu trebuie să renunţi la ea. Nu te gândi că e o prostie, că îţi pierzi timpul, că râde lumea de tine. Se întâmplă ca viaţa să ne ofere tot felul de surprize şi să ne trezim că pasiunea noastră chiar ne ajută în ceea ce facem şi ne scoate şi în evidenţă. Pentru că e o diferenţă ca de la cer la pământ între ceva făcut/învăţat cu pasiune şi ceva ce faci ca să nu stai acasă degeaba şi/sau ca să poţi să te întreţii.
“Şi mai ştiţi cum e ca acest interes să nu aibă legătură cu domeniul vostru de activitate şi să aveţi mustrări de conştiinţă că vă pierdeţi timpul degeaba?” DA Si concluziile tale mi-au adus niste amintiri placute si o unda de liniste… .
🙂 Eu acum tot ce pot spera este sa pastrez aceasta pasiune cat mai mult, ca sa ma ajute la job. 😛
Pe mine niciodata nu m-a interesat gura lumii. Desigur, oamenii nu inteleg pasiunea mea pentru blogging si pentru fotografiat. Multi mi-au recomandat sa scriu advertoriale sau sa-mi deschid expozitii de fotografie. Degeaba am incercat sa le explic ca nu ma intereseaza sa scot bani din pasiunile mele, ei nici nu concep, apreciaza la fel ca si tine ca e o pierdere de timp.
Eu zic ca ambele au fost o investitie in sufletul meu care avea nevoie de frumos. De liniste si intelegere.
Oricum si meseria mi-am ales-o tot din pasiune. Si o fac cu pasiune, acolo unde se poate, evident. :))
Tu esti mai pragmatica, eu mai idealista. 😛
Chiar daca nu scoti bani dintr-o pasiune, numai faptul ca o faci cu placere, ca-ti ofera tie bucurie, e suficient. Iar daca cumva se va dovedi ca acea pasiune te poate ajuta chiar si mai mult, de ce nu, cu atat mai bine. 😛
Frumos si inspirational articol despre cum sa treci de la pasiune la business, fiinca nu-i asa toti visam sa mergem cu placere la locul de munca, sa invatam cu drag si sa castigam (putin sau mult/cum o fi) cu usurinta fiindca o facem cu pasiune!
Da, e mare lucru sa mergi cu placere la munca. Cred ca e cel mai important.