Încă de la vârsta de 12 ani a început să mă preocupe greutatea mea. Şi nu din cauză că aveam vreo problemă de sănătate, ci pentru că, asemenea tuturor femeilor din acele zile şi din prezent, am fost înconjurată de aşa zisa imagine a perfecţiunii – cu cât mai subponderal, cu atât mai bine.
Şi când vorbesc de această regulă a societăţii în care trăim, nu mă refer doar la imaginile din reviste sau de la televizor, ci şi de mentalitatea oamenilor. Ştiţi voi, aceia care râd de tine la şcoală/facultate şi îţi zic că eşti prea gras, de oamenii de pe stradă sau din maşini care te fluieră sau te comentează, de diferitele opinii exprimate de tot felul de oameni. Ca idee, atunci când am discutat despre asta cu un bărbat, care nu avea tocmai greutatea perfectă, mi s-a zis că nu contează greutatea la bărbaţi, dar o femeie trebuie să fie slabă.
Sunt deranjată de toate aceste lucruri pentru că îmi dau seama că m-au afectat. Şi dacă au avut puterea să mă afecteze pe mine, care mă bucur de un metabolism bun, care am purtat toată viaţa mea numai mărimile S şi XS, care nu lucrez într-un domeniu unde să conteze neapărat felul în care arăt, îmi pot da seama ce putere mare de distrugere au asupra altor persoane. Mai ales asupra unor copii.
Cum m-au afectat mai exact? În primul rând orice aş face am o impresie proastă despre greutatea mea. Conştientizez că nu am cum să fiu “grasă”, conform indicelui de masă corporal am o greutate normală şi port la haine mărimi mici. Cu toate acestea, când mă uit în oglindă eu văd o persoană care trebuie să mai slăbească. Îmi văd toate defectele, mă compar cu persoane care sunt slabe din punctul meu de vedere şi visez la o greutate de 47 kg. Aşa consider eu că aş arăta perfect, dacă aş reveni la greutatea din adolescenţă, deşi acea greutate e considerată prea mică pentru înălţimea mea şi m-aş încadra la subponderal.
Această lupta prostească de a fi cât mai slab m-a determinat să fac nişte prostii de-a lungul timpului. Înfometarea de exemplu. Când eram adolescentă îmi doream uneori să mă îmbolnăvesc de gripă pentru că ştiam că la o asemenea boală slăbesc cu siguranţă câteva kilograme. Au fost şi momente când mi-a trecut prin cap să adopt tehnica bulimicilor, cu scuza “doar o dată” – din fericire doar mi-a trecut prin cap.
Nu o să scap de ideea că trebuie să mai slăbesc. Însă pentru asta nu o să fac lucruri care să-mi afecteze sănătatea. Am atâta minte. Fac sport regulat de ceva timp. Încerc să mănânc mai sănătos, să renunţ la fast food, sucuri şi, cel mai dificil pentru mine, dulciuri. Şi sper că aşa voi ajunge să am imaginea pe care mi-o doresc. Cel mai probabil n-o să fie 47 kg, ci o să fie greutatea unei persoane sănătoase.
Nu am o concluzie la tot ce am scris. Tot ce-aş putea spune e că mi-aş dori să trăim într-o lume unde să se pună accentul mai mult pe sănătate. Să se promoveze persoanele care au greutate normală, corpuri tonifiate, care fac sport şi mănâncă sănătos. Să nu ni se bage în cap de mici copii că trebuie să fim cât mai slabe, să nu mai fim judecate că nu arătăm ca femeile photoshopate din reviste. M-am săturat ca la mărimea S/36/8-10 să fiu privită că o persoană care trebuie să mai slăbească. M-am săturat să mă simt obligată să arăt că un fotomodel, când tot ce vreau e să fiu sănătoasă şi mulţumită de mine.
P.S. Presupun că aţi văzut deja articolul, dacă nu click aici ca să vedeţi cum arată un model “plus size” conform Cosmopolitan. Dacă mai pun şi eu 5 kg şi ajung la mărimea M, probabil mă încadrez şi eu în categoria asta, după părerea lor.
21 Comments on La mărimea S eşti grasă
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Luni dimineata am asistat stupefiata la un dialog intre niste colege de serviciu. Una dintre ele le anunta pe celelalte ca trebuie sa intre si ea la regim. Dar cate kg ai acum a fost imediat chestionata. 52 a venit raspunsul tipei care in opinia mea e printre cele mai fit din peisaj.
Iubitul meu mi-a dat-o ca exemplu pe Carmen Bruma zilele trecute. Uite, ea tine regim de slabire non-stop, asa trebuie sa procedezi si tu!
Nu conteaza cum ne simtim noi, ce ne dorim noi, ci cum suntem priviti de ceilalti.
Sau o alta intamplare care m-a descumpanit recent: am intrebat intr-un grup cine este o anumita persoana, un tip mi-a raspuns imediat, ah, este o colega noua, mai grasuta asa. Dupa o vreme am vazut-o si eu pe colega cea noua: era o fata inalta, frumoasa si bine proportionata! Mai e ceva de adaugat?
Deci nu numai eu sunt inconjurata de astfel de situatii si mentalitati. E asa trist…si periculos. Tot ce pot sa sper este ca fiecare dintre noi sa aiba puterea de a trece peste parerea celor din jur si de a alege sa fie sanatosi.
Nu, nu doar tu. Din pacate majoritate dintre noi tin la parerile celor din jur si nu la parerea lor sau la felul cum se simt in pielea lor. Am cunoscut persoane de 70-90 kg care se simt excelent, care zambesc poate mai mult ca noi si care au acceptat faptul ca indiferent de regimuri vor fi mereu persoane cu forme.
Eu, ca si tine, cred ca importanta e sanatatea, fie ca ai 70 kg sau 50.
Nu stiu ce fel de oameni te inconjoara pe tine dar eu am 57 kg la 1.67, am calitati si defecte; ar trebui sa mai slabesc cate putin de de ici de colo, port s sau m si nimeni nu se uita la mine gandind ca trebuie sa mai slabesc. (sau ce putin nu trec eu prin viata gandind asta) Da, ar trebui sa mai slabesc daca as vrea sa fiu pe vreo coperta, dar in viata reala am prietene care arata la fel, care se confrunta cu aceleasi probleme si nu ma simt judecata nici de barbati si nici de femei. E o diferenta intre a sti ce modificari ar trebui facute pana sa ajungi la un corp de model si a sti cum arati bine si cum te simti bine. …Sunt sigura ca arati ok, bucura-te de asta in loc sa ai un comportament obsesiv fata de 5 kilograme de care crezi ca ar trebui sa scapi….
Rararuru, uite, citeste si ce a scris Nice in comentarii, si ai sa vezi ce oameni ne inconjoara. Nu e ceva ce numai eu am observat. Si citeste si acel articol din Cosmopolitan si mai ales comentariile oamenilor, socati ca acel model a fost caracterizat ca fiind “plus size”. Nu e vorba de comportament obsesiv, in ceea ce ma priveste este o nemultumire permanenta in legatura cu felul cum arat si asta pentru ca societatea ne impune ca imagine perfecta marimea 0.
Eu cred ca o persoana care face sport si se alimenteaza corect ( consuma exact ce trebuie si alimente de calitate dpdv nutritional) arata de o mie de ori mai bine decat o persoana care nu face sport si se infometeaza. Asa ca treaba cu marimea de haine care o porti e relativa.
Iar faza ca barbatii pot fi grasi dar femeile nu, come oooon…asta e mentalitatea din zona asta unde toata lumea are o parere :)) Sa fim seriosi, la noi in tara vezi multe femei frumoase care se ingrijesc si fac sport iar barbati cam putini spre deloc.
Oricum, e bine sa faci lucrurile astea pentru tine, nu pentru cei din jur. Eu fac eforturi sa ma alimentez corect si fac sport pentru mine si sanatatea mea, nu ca sa arat neaparat bine in acceptiunea unora.
Si sunt satula de privirile care judeca si te analizeaza si asa-mi vine cateodata sa ma mut intr-o tara unde nu ma confrunt cu treaba asta.
Da, la noi toti se uita, toti comenteaza.
Si da, si mie imi plac acele corpuri tonifiate, le admir teribil si sunt un model pentru mine.
Mda, este foarte bine ca ai avut curajul sa abordezi acest subiect. Aceasta obsesie care invadeaza mass-media in ultimii ani ma cam sperie. Vad zilnic in jurul meu oameni obsedati de kilogramele in plus, in general femei. Peste tot vezi numai diete peste diete, aparate si pastile minune care iti topesc kilogramele peste noapte, facebook-ul este invadat de fotografii cu femei si barbati plini de muschi, bronzati si sexy, filmulete motivationale cu super eroi din fitness care fac niste exercitii extraordinare. Au aparut pe piata tot felul de fructe si legume aduse de peste mari si tari fiind promovate ca alimente minune in diete si intr-un stil de viata sanatos. Nutritionistii care apar pe la tv sau pe facebook sunt urmariti de zeci de mii de persoane innebunite dupa reteta minune de slabit. Wow!!! Eu am 38 ani, 1.68 si 60kg. Zona mea de confort este 58-60kg. Fac sport de cand ma stiu, normal nu de performanta. Mananc destul de sanatos, desi este destul de greu sa mai faci asta in ziua de azi fara sa apelezi la resursele de la tara. Din cauza unei mici probleme de sanatate mostenite genetic nu ma pot increde in produsele fast-food sau procesate din comert asa ca nu le consum, nici macar sucurile. In concluzie, din experienta mea in materie de sport si nutritie, fiecare persoana(femeie sau barbat) are propriul metabolism si ritm de viata. Nu ne putem compara niciodata, este eronat sa facem asta. Ca sa arati asa cum iti doresti trebuie sa fii sincer cu tine, sa fii bine informat – conteaza sa ai si discernamant:) si sa nu iti propui niste teluri imposibile. Apropo, arati foarte bine atat in poze cat si in persoana. Sa fii sanatoasa!
O multime de oameni se risca cu pastile pentru slabit si alte minuni.
Stiu ca cea mai buna reteta este sportul si alimentatia sanatoasa. Imi dau seama (acum) ca nu trebuie sa aspir la o anumita greutate. Trebuie sa am grija sa fiu sanatoasa iar greutatea pe care o voi avea in aceste conditii (sport regulat, alimentatie sanatoasa) va fi cea potrivita pentru mine.
Si multumesc pentru incurajare! 🙂
Am ajuns la concluzia ca cel mai bine iti sta asa cum te simti tu bine. Nu are rost sa depui un efort prea mare pentru a-i impresiona pe ceilalti, pentru ca pana la urma tu esti cea mai importanta.
Eu port, frecvent, marimea M. 38-40. 36, alteori. Depinde de producator. Dar nu consider ca ar trebui sa mai modific una-alta la mine, desi marimile astea inseamna, deja, un plus fata de S, fara de mic, fata de ce vrei tu.
Povestea asta cu slabitul e bine pentru persoanele care sunt obeze. Pentru ca, pana una, alta, bolile de inima sunt prima cauza a deceselor din intreaga lume, si nu cancerele. de asta se insista uneori, dar, din pacate, pricepe numai cine nu ar trebui sa fie vizat. Si e trist.
Cred ca ne lipseste educatia. Circula intr-o perioada o povestioara pe net in care femeile grase erau comparate cu balenele si una dintre persoane, citind comparatia asta, a afirmat ca, pana la urma, ce conteaza greutatea balenelor, daca ele sunt fericite? Ca idee, merge. Ca realitate, hai, totusi, sa avem grija de noi. Dar sa nu ne batem joc, constient, de noi.
Stii ce am observat? La sala de sport, indiferent de ora la care merg, intalnesc numai femei slabe. Barbati sunt si mai slabi, si mai grasi, dar femeile, in marea lor majoritate, sunt slabe spre foarte slabe. De multe ori eu sunt cea mai “mare” din femeile din sala de sport, ca sa-ti faci o parere. Si chiar ma gandeam…n-ar trebui sa intalnesc acolo mai multe persoane supraponderale? Unde sunt acele persoane, ce fac ele pentru sanatatea lor?
Cred ca nu constientizeaza. Ele sunt fericite in pielea lor (lucru pentru care nu le condamn!) si nu constientizeaza implicatiile pe termen lung ale starii lor de sanatate…
Da…numai plus size nu este tipa din revista.
Sunt perfect de acord cu tot ce ai scris, din pacate stiu cum este. Si cand ingrasi vreo 2 -3-4 kg sa te intrebe lumea:” esti gravida?”.
Acum conteaza foarte mult sa fii cat mai slab, dar cred ca nimeni nu stie cu adevarat de ce.
Atatea cure de slabire am tinut, pana cand am reusit sa ma imbolnavesc. Desi produsele pe care le luam erau recomandate de nutritionist, mi-au afectat ficatul, am o sensibilitate ridicata la orice.
Mi-am verificat recent IMC si in raport cu inaltimea, greutatea si varsta sunt la categoria normal, nici la limita de sus nici la limita de jos, da, as mai avea de unde sa slabesc, dar nici nu vor fi niciodata foarte slaba, pentru ca asa mi-e conformatia.
In plus, atata timp cat sunt ingrijita si aranjata, corespunzator imbracata geutatii mele, nu mai am de ce sa imi fac griji. Privirile barbatilor au fost mereu atrase de femeile aranjate, indiferent de numarul de kg.
Sunt slaba si inalta si ma enerveaza toata gastele tembele care-mi spun vaaaaai ce slaba esti.
Daca ma mai prind si-n perioada aia le-as da macar cu pantoful cenusaresei sub o falca.
Asa am fost mereu. Imi sunt buni pantalonii din liceu!!!
Nu pot sa ma ingras, am un metabolism extrem de rapid, arderi mari, ard cand gandesc cand alerg cand fac 10 lucruri intr o zi si cand scriu o postare eu am nevoie de mai multe calorii pe care efectiv nu le pot baga in mine ca dau naibii in diabet
Dar cum sa le explic asta?
Nu mai zic de cele care ma intalnesc dupa 3 zile si ma intreaba? Ai slabit? Da draga, am slabit, la ….cur. Si mai ales cand nu esti amica (cu) pers respectiva si se baga in viata ta cu diferire mirari de-astea , nu e placut deloc.
Eu nu i-am zis vreodata uneia “ce grasa esti”, “Te ai ingrasaaaaat!” eventual am pus intrebari daca a adus ea vorba.
Concluzia de azi e ca e plina lumea de proaste.
Si de femei la ovulatie.
Eu desteapta fiind 😉 fac parte numai din ultima categorie
Femeile rar se pot abtine la comentarii despre fizic. Mai stiu eu unele care in fata iti zic ca “vai, ce bine arati!”, ca apoi sa te barfeasca cu X ca “vai, ce se ingrasase!”. 🙂 Dar asta mai putin conteaza…
Cu totii vorbim despre cum arata femeie respectiva, insa oare dintre acestia cati te intreaba de sanatate, oare nu sunt persoane care orice ar fi ei sunt contra?
Intreb asta pentru ca mi se pare un cerc al nebuniei sai incerci sa ai o imagini generala pentru toti, cel mai bine e sa fi fericita ca si persoana.
Eu personal as recomanda indicele de masa corporala ca si indicare a greutatii recomandare… oare tine cineva cont de el?
Eu am noroc sa fac parte dintr-un cerc in care nu se prea discuta despre fizic. Oricum cu mine e foarte simplu fiindca persoanele care conteaza nu ar face niciodata un comentariu impertinent in fata mea, iar restul nu conteaza, din liceu am adoptat pozitia ignore si sa stii ca nu mi-a fost usor sa chiar nu imi pese (nu doar sa spun asta) dar am reusit.
Eu toata viata am fost plus size si sunt fericita asa.
eu sunt o persoana fericita din acest punct de vedere! am 1,67m si 64 de kg, dar nu am absolut nicio problema cu mine desi mi s-a spus ca sunt “plinuta” pt inaltimea mea:))…astea-s aberatii, iar persoanele care judeca dupa astfel de aspecte sunt doar niste oameni superficiali!
cred ca nu masurile sau greutatea conteaza, pentru ca:
sunt femei slabe, fara niciun pic de forma sau alte femei slabe, carora le atarna pieile, pentru ca au slabit 40 kg, asa cum sunt si femei plinute, conform standardelor de greutate prezentate mai sus, dar cu un tonus de invidiat.
oare care dintre ele sunt preferate de barbati si invidiate de femei?