Cum am facut parasailing în Sunny Beach

Ştiu că acesta este cel mai aşteptat articol din seria celor despre vacanţa mea în Sunny Beach aşa că nu vă fac să mai aşteptaţi.

Mie îmi este teamă de înălţime. Teamă, nu frică. Adică dacă ar merita, aş înfrunta înălţimile. M-aş urca în Turnul Eiffel (tare mult regret că n-am făcut-o atunci când am vizitat Parisul), aş lua masa la un restaurant la înălţime, m-aş da cu parapanta. Şi de aceea atunci când am văzut că se face parasailing în Sunny Beach am fost total de acord şi mi s-a părut grozav că voi avea parte de o asemenea experienţă. Nu ştiu, am ajuns la o vârstă la care îmi doresc să încerc cât mai multe, vreau mereu să am parte de experienţe noi.

De-a lungul plajei (la malul mării) din Sunny Beach sunt o serie de chioşcuri care oferă diferite activităţi: jet ski, plimbarea pe o saltea gonflabilă tras de un jet ski şi parasailing. Este un chioşc din ăsta chiar şi în zona plajei hotelului Bellevue. Dintre toate, cea mai greu de suportat este, surprinzător, plimbarea pe salteaua gonflabilă. Intenţionat jet ski-ul trăgea salteaua aia peste valuri, o zdruncina groaznic, o răsturna, s.a.

Preţul pentru parasailing este de 60 leva/persoană, dar cum se practică în 2, preţul este de 110 leva/cuplu (la cursul valutar de la hotel, ne-a costat cam 250 lei). Sunt şi diverse promoţii, dacă achiziţionezi un pachet (aveţi mai multe detalii în poza de mai jos).

După ce-am plătit parasailing-ul, am fost îndrumaţi la un chioşc situat la vreo 200 metri mai încolo. Acolo am aşteptat câteva minute, până s-a întors barca, ni s-au pus veste de salvare şi alături de alte 4 cupluri, ne-am urcat în barcă.

Pentru această activitate te îmbraci în costum de baie pentru că vei intra în apă, cel puţin pe jumătate. Şi când te urci în barcă, până ajungi la scări, intri în apă până la piept. Eu şi o fată din grup am zis să avem totuşi şi o pereche de pantaloni scurţi, ni s-a părut mai igienic, pentru că corzile de la paraşută te prindeau şi de zona inghinală. Am luat ochelarii cu mine pe barcă, voiam să urc cu ei, dar pe parcurs m-am răzgândit. Am văzut la cuplurile din faţa mea că la coborâre mai erau aruncaţi în apă, cu totul, şi mi-era frică să nu îi pierd. Nu de alta, dar fără ochelari nu mai sunt bună de nimic. 🙂 Cât am fost în aer am lăsat ochelarii la o prietenă de pe barcă.

Dar să revenim la parasailing. După felul în care ne-am aşezat în barcă, noi am fost al 4-lea cuplu care urma să fie ridicat în aer. Am avut ceva de aşteptat, aş putea zice că pentru cei 110 leva am primit şi o plimbare cu barca între Nessebar şi Sunny Beach, de vreo oră. Plimbarea era destul de zdruncinată pentru că barca trebuia să prindă viteză ca paraşuta să se ridice în aer. Şi lua curbele cam brusc sau trecea violent peste valuri. A fost ok şi plăcut primele 30 de minute dar apoi am început să mă simt cam ciudat.

Ne-a venit şi nouă timpul să ne ridicăm. Cei doi tipi de pe barcă care se ocupau de noi ne-au pus nişte corzi, ne-au legat de paraşută, care la rândul ei era legată de barcă, ne-a zis cum să stăm, cum să ne ţinem…şi ne-a ridicat în aer. Ridicarea a fost destul de lină, nu m-am simţit aiurea.

Am ajuns foarte repede sus, priveliştea era superbă, se vedea toată staţiunea Sunny Beach. Văd eu prost fără ochelari, dar aşa în mare vedeam şi mă puteam bucura. 🙂 Pe de altă parte fără ochelari nu se vede la fel de bine distanţa de la paraşută până jos, la mare. Adică se vede, dar în ceaţă şi parcă nu poţi aproxima exact cât este. Cei miopi ca mine vor înţelege. Asta a fost un lucru bun, nu m-am speriat când am ajuns sus.

Zborul a fost plăcut, sus nu ne brusca nimeni, nu ne învârtea, nu ne zbuciuma. Era o linişte deplină, mi-a plăcut la nebunie acest lucru. Era aşa, pace…m-am simţit super liniştită, ştiam că sunt în siguranţă, aveam şi o companie dragă lângă mine. El a filmat totul, a făcut şi vreo 2 poze, am folosit aparatul meu foto Sony TX10, rezistent la apă (ne-au şi întrebat cei de pe barcă speriaţi dacă este rezistent la apă).

La un moment dat, când eram în larg, am văzut o mulţime de meduze în apă. Era plină apă de meduze. M-am mirat şi eu că am reuşit să le văd aşa bine. 🙂

Zborul durează vreo 10 minute. Apoi am început să fim traşi în jos, încet (aşadar coborârea este lină, nu simţi acel sentiment aiurea în piept, de picaj). Am ajuns aproape de apă, am intrat puţin cu picioarele în apă, şi apoi am fost ridicaţi la loc. Asta s-a întâmplat în cazul nostru, alţii de pe barcă au intrat tare în apă, chiar şi cu capul…depinde de cum manevrează cei de pe barcă corzile. Apoi ne-au tras uşor către barcă, am pus picioarele pe barcă şi…gata. Ne-au scos corzile, ne-am aşezat la locul nostru şi au urcat sus prietenii noştri.

Eh, şi a început iar zdruncinarea, pentru ridicarea ultimei paraşute în aer. Şi mie mi s-a făcut rău. 🙂 Niciodată în viaţa mea n-am avut rău de mare şi am fost într-o plimbare de vreo 6 ore pe Oceanul Atlantic, dar de data asta mi s-a făcut. Dar deja ne îndreptam spre mal aşa încât n-a fost mare lucru, mi-a trecut repede. În 30 de minute eram fresh. Şi trebuie să menţionez că din 10 oameni numai mie mi-a fost rău, am fost eu mai sensibilă, aşa că să nu vă temeţi.

Cam asta a fost cu parasailing-ul. O experienţă făină, nu regret banii daţi, nu îmi pare rău că m-am dus chiar dacă mi-a fost un pic rău la final. Chiar mă bucur că am încercat aşa ceva. Dacă voi mai repeta experienţa? Nu cred…aş încerca însă altceva, datul cu parapanta de exemplu. Nu bungee jumping, că ne-au propus prietenii mei. 🙂 La asta spun pas, cu toată dorinţa mea de a încerca lucruri noi. :))