După cum bine ştiţi, nu mă dau în vânt după cărţi de dezvoltare personală. Uneori însă mă las convinsă de anumite titluri şi eventual un preţ mic şi mai cumpăr astfel de cărţi. Pe majoritatea nu reuşesc să le termin, mă plictisesc îngrozitor, din păcate sunt prea sceptică ca să gust aşa ceva. Dar sunt şi câteva care îmi plac, cum ar fi această carte, Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept, scrisă de Gordon Livingston.

În primul rând titlul sună grozav. La fel şi denumirile capitolelor din carte. Mi-a mai plăcut că se citeşte foarte uşor, nu încearcă să ţi se bage pe gât idei fanteziste de fericire. Ce povesteşte omul ăsta e destul de real, nu e nici prea frumos, nici prea rău. El vorbeşte pur şi simplu despre viaţă, aşa cum este ea, cu bune şi cu rele.

Câteva citate din carte care mi-au plăcut:

• Cele trei componente ale fericirii sunt ceva de făcut, cineva pe care să-l iubeşti şi ceva în care să speri. (preferatul meu)
• Orice relaţie este sub controlul persoanei căreia îi pasă cel mai puţin.
• Viaţa e o luptă, plină de durere şi pierderi, care se termină prost. Dacă ne gândim un pic, e remarcabil că, în loc să fim total descurajaţi de această stare a lucrurilor, căutăm în continuare fericirea în scurtul nostru timp petrecut pe pământ.
• Dacă alegem să ne concentrăm conştiinţa şi energia pe lucrurile şi persoanele care ne aduc plăcere şi satisfacţie, avem multe şanse să fim fericiţi într-o lume plină de nefericire.
• Confundată de multă lume cu uitarea sau cu împăcarea, iertarea nu este nici una, nici alta. Nu este un lucru pe care-l facem pentru alţii; este un dar făcut nouă înşine.

Citeste in continuare: Prea devreme bătrân, prea târziu înţelept