Am plecat în această excursie cu inima strânsă. Mi-o doream atât de mult, aveam atât de multă nevoie de ea, încât îmi era teamă că se va întâmpla ceva și nu voi mai avea parte de ea. Așa sunt eu, îmi fac griji peste griji, îmi imaginez tot felul de scenarii. Cred că fac acest lucru și ca să mă apăr – mă gândesc la ce e mai rău și dacă se întâmplă, nu mai sunt surprinsă. Oricum, nu e bine și trebuie să schimb neapărat asta la mine – ușor de zis, greu de făcut.

Așadar mă gândeam că poate pierdem avionul sau vom avea probleme la destinație cu hotelul, poate nu ne descurcăm la aeroport (nu că n-aș avea experiență, am călătorit cu avionul de vreo 8 ori până acum). Mi-au trecut prin cap chiar și scenarii mai pesimiste, care nu merită menționate.

Citeste in continuare: Tenerife: înainte de plecare