Nu există un răspuns universal la această întrebare. Important e să te gândești la asta în timp util și să te gândești bine, nu superficial, să iei în considerare toți factorii și să iei o decizie.
Trăim alte vremuri. Ne maturizăm mai târziu. Față de părinții noștri avem la dispoziția noastră o mulțime de posibilități. Cui îi mai vine să facă copii când este atât de ușor să călătorești? Când ai ocazia să-ți dezvolți cariera? Când, dacă muncești, se poate câștiga atât de bine și poți să-ți oferi o viață atât de distractivă și interesantă?
La 30 de ani încă mai vrei să copilărești. Simți că mai ai atâtea de făcut, nu vrei să te gândești la responsabilități, la renunțarea libertății nici măcar pentru căsătorie, dar pentru un copil…În același timp, din când în când, îți amintești că timpul nu e de partea ta. Deja e târziu, deja pot fi probleme.
În ceea ce mă privește mi-am răspuns la întrebare în urmă cu vreo 2 ani. M-am gândit la viața mea, la experiențele pe care le-am avut, la ceea ce aș vrea să mai fac cât încă sunt aici. Vreau să mai călătoresc? Cu siguranță da. Dar în același timp am realizat că vreau să am un copil. Dintre călătorii și copii ce îmi doresc mai mult? Copii.
Auzisem în jurul meu multe povești despre infertilitate la cupluri tinere. N-am putut să mă conving că mie nu mi se va întâmpla, că eu o să pot face copii sănătoși și la 40 de ani. Călătoriile se pot face și mai târziu, copii…nu eram sigură. Și așa am luat decizia să încep să încerc, ca să am suficient timp la dispoziție, în caz că ceva va merge rău.
Și a fost ceva în neregulă. Descoperit devreme, pentru că n-am încercat un an să am copii înainte să merg la doctor. M-am dus de la început, am făcut toate investigațiile la ginecolog și endrocrinolog și am început să iau tratamente pentru problemele avute. Întâi cu hormonii…prolatina era prea mare, progesteronul prea mic. După ce au fost acestea reglate am ajuns la tiroidă, se pare că aveam probleme și aici, deși erau mici, la început și mai greu de descoperit. Și s-au rezolvat și astea și apoi, imediat, a venit și ceea ce-mi doream.
Concluzia, sfatul meu? Gândiți-vă bine la ceea ce vă doriți în viață. Nu vă bazați că totul va merge ușor. Dacă vă doriți copii, nu o lăsați pe ultima sută de metri. Iar dacă nu vă doriți copii, foarte bine, dar să fiți foarte siguri pentru că nu este drum de întors. În România sunt puține alte posibilități iar acestea sunt incredibil de anevoioase și costisitoare (adopție, fertilizare în vitro, de mamă surogat nici nu mai zic).
5 Comments on Când e timpul să faci un copil?
Leave a Reply
This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.
Fiecare face cand simte ca este pregatit si cand a intalnit persoana alaturi de care isi doreste sa imbatraneasca. Am vazut atat de multe cupluri care au facut copii doar pentru ca asa trebuie … trist! 🙁
Sunt convinsa ca a fi parinte este un sentiment minunat, unic si greu de descris in cuvinte. Imi doresc sa-l traiesc pe propria piele cat mai curand. 🙂
Asta cu persoana potrivita nu stiu ce sa zic…Daca nu o intalnesti? Daca o intalnesti prea tarziu? Eu as fi facut copilul si singura. Bine, cu ajutorul unui barbat, bineinteles, dar fara sa am asteptari.
Personal, mi se pare o idee total gresita si un punct de vedere egoist. Cum sa te folosesti de un barbat doar pentru a avea un copil?? Dar na, e doar parerea mea.
Daca alta solutie nu e…daca ar fi banci de sperma ca in strainatate, ar fi grozav. Altfel ce faci? Renunti la a avea copii pentru ca nu gasesti pe cineva?
* Bineinteles ca nu inseli acel barbat, adica sa isi dea si el acordul.
Asa e! Fiecare face cand crede ca e pregatit. Trebuie sa ai stabilitate d.p.d.v. financiar in primul rand. Sa ai cu cine si sa ai unde sa locuiesti. Cu cat iti va lipsi ceva din cele punctate mai sus cu atat iti va fi mai greu cu prichindelul.In cazul meu pot afirma ca le.am avut pe toate 3 bifate,doar ca 1 apartament cu o camera s.a dovedit a fi prea putin(de 3 ani dorm in bucatarie). Am copilarit destul pana acum si m.am trezit asa de.odata la 38 ani.