Fanii Philippei Gregory au un nou motiv de bucurie: a apărut serialul The White Queen, realizat după romanele autoarei. Deşi numele serialului creează impresia că scenariul este realizat doar după romanul cu acelaşi nume, acesta integrează şi naraţiunea din The Red Queen şi The Kingmaker’s Daughter.
Dacă sunteţi amatori de seriale, o cunoaşteţi cu siguranţă pe Sarah Chalke. A jucat în Scrubs, a avut roluri episodice în How I Met Your Mother şi Grey’s Anatomy. Acum are rolul principal în serialul comedie How to Live with Your Parents.
Mi-e simpatică tare actriţa, însă nu cred că acest serial va avea viaţa lungă. Este drăguţ, potrivit de amuzant, dar nu îi dau mai mult de 2, maxim 3 sezoane. Sper să mă înşel. 🙂
În serial, Polly (Sarah Chalke) se mută după divorţ în casa părinţilor ei. Mama ei şi tatăl vitreg (Brad Garrett – îl ştiţi din Everybody loves Raymond), un cuplu excentric, o primesc cu braţele deschise, atât pe ea, cât şi pe fetiţa ei. Un rol important în serial îl are şi Julian (Jon Dore), fostul soţ al lui Polly. Citeste in continuare: How to Live with Your Parents (For the Rest of Your Life)
La Downtown Abbey n-am apucat încă să mă uit, dar probabil că o voi face în curând pentru că am auzit numai lucruri bune. Până atunci vă recomand ceva asemănător, Mr Selfridge, o poveste adevărată despre fondatorul marelui magazin Selfridge (de care cu siguranță ați auzit), Harry Gordon Selfridge.
V-am promis că voi reveni și cu serialele mai “serioase” care au apărut în această toamnă. Însă a trecut timpul și nu m-am apucat de lucru la articol, până când două prietene m-au întrebat dacă nu mai povestesc de seriale, că le-au plăcut recomandările din trecut. Datorită lor m-am mobilizat și…iată articolul. 🙂
Multe din serialele prezentate aici mi se par destul de bune, cred că vor primi și al doilea sezon.
Personajele mele preferate din Lost erau Sawyer și Locke. Sawyer pentru că arată incredibil de bine iar Locke pentru că mi se părea misterios și interesant, ceea ce-l făcea chiar și atrăgător, în ciuda vârstei actorului. Locke (și implicit actorul Terry O’Quinn) și-a pus amprenta asupra serialului astfel încât în scurt timp a ajuns unul dintre cele mai importante personaje, care a avut în final și un rol extrem de important – dacă nu chiar cel mai important.
Dar nu voiam să vă vorbesc despre Lost, ci despre un nou serial, 666 Park Avenue. Terry O’Quinn a primit rolul principal și joacă la fel de bine un rol la fel de misterios. Unii au asemănat acest serial cu filmul The Devil’s Advocate, spre rușinea mea nu am văzut filmul sau nu mi-l amintesc, așa că nu-mi pot da cu părerea.
V-am rămas datoare cu un articol despre serialele dramă apărute în această toamnă. M-am gândit însă să acord un articol întreg acelor seriale care îmi plac mult, așa încât astăzi vă povestesc despre Nashville iar zilele următoare de 666 Park Avenue.
Când am auzit prima dată de Nashville nici prin gând nu mi-a trecut că o să fie un serial pe care îl voi urmări cu mare plăcere. Mă gândeam că a mai apărut un serial muzical de genul Glee, cu muzică country, plictisitor și fără mari șanse de a trece peste 2-3 episoade.
Am fost uimită să descopăr un scenariu interesant, mai diferit de ce urmărisem și cu actori buni și destul de cunoscuți. De exemplu Hayden Panettiere sau Eric Close.
În serial este vorba despre Rayna Jaymes, o legendă a muzicii country, care începe să nu mai aibă același succes, așa încât este sfătuită de casa de producție si managerul ei să cânte în deschiderea mai tinerei Juliette Barnes, un fel de Britney Spears a muzicii country. Bineînțeles că Rayna nu este de acord, însă are nevoie de bani, ultimul album nu se vinde, sălile de concert nu se umplu. Rayna se confruntă cu probleme și acasă – soțul ei decide, la sfatul socrului sau, să candideze la funcția de primar al orașului Nashville, fiicele ei o admiră mai mult pe Juliette decât pe mama lor și nu în ultimul rând, tatăl ei care face tot posibilul ca să o determine să se “pensioneze” și să stea acasă cu copiii.
Îmi place scenariul, îmi place și muzica dar și faptul că nu exagerează (doar o melodie, două/episod). Se prezintă și detalii din spatele scenei, informații despre contracte, înregistrări, ș.a.
Recomand acest serial în special doamnelor și domnișoarelor. Nu cred că va fi prea apreciat de bărbați. Vizionare plăcută!
În aceste zile de toamnă au apărut o mulțime de seriale noi, majoritatea scurte (20 de minute) și comedii. Bucuria mea. 🙂 Din păcate nu toate sunt grozave, multe sunt plictisitoare și nu cred că o să aibă o viață prea lungă. Sper că pe parcurs să-și mai revină, să mai facă îmbunătățiri la scenariu.
Vă voi prezenta acum câteva din serialele comedii iar într-un articol viitor serialele de tip dramă, poate o să găsiți ceva care să vă placă.
Înainte să plec în vacanță am urmărit acest documentar care mi s-a părut foarte interesant așa că m-am gândit să vă vorbesc despre el ca să-l urmăriți și voi dacă sunteți pasionați de acest subiect.
Cred că numele este foarte clar, vă puteți da seama despre ce este vorba în cele 5 episoade. Michael Mosley amintește de diferite momente din istoria chirurgiei, menționând atât succesele cât și eșecurile. Am aflat multe informații pe care nu le știam, m-am îngrozit de anumite lucruri, am admirat oameni care și-au dedicat viața pentru a-i salva pe alții.
1. Into the Brain. Acum 100 de ani, operațiile pe creier erau o raritate, puțini chirurgi se încumetau să facă așa ceva – încă nu se știa mare lucru despre creier și lucrând fără să știe prea bine ce fac, erau șanse foarte mari ca pacientul să moară. În episod se vorbește și despre lobotomii, în special despre cele realizate în 10 minute, prin introducerea prin orbită a unui instrument de metal (very creepy), ba mai mult, este și un interviu cu un bărbat care a suferit o astfel de operație doar pentru că mama sa vitregă îl considera prea obraznic și activ.
2. Bleeding Hearts. Și aceste operații erau considerate foarte riscante deoarece în timpul lor pacientul pierdea foarte mult sânge. În acest episod se prezintă acele tehnici inventate de medici de-a lungul timpului pentru ca să câștige timp, timp de lucru, înainte ca pacientul să piardă prea mult sânge. De asemenea apare un interviu cu un bărbat care trăiește cu o inimă artificială. Citeste in continuare: BBC Blood and Guts: A History of Surgery
Acest serial mi l-a recomandat sora mea și după ce am urmărit primul sezon, pot spune că sunt fan. Atât de fan încât le-am dat follow pe twitter actorilor principali – îmi place că mai pun poze de la filmări. 🙂
Necessary Roughness este un alt serial descoperit de curând care îmi place foarte mult. Este un serial “de vară”, adică este transmis vara, când majoritatea serialelor cunoscute sunt în vacanță; în prezent apar episoade din al doilea sezon. Prezintă asemănări cu The Good Wife, așa încât fanii acestui serial vor aprecia și Necessary Roughness.