Cred că fiecare dintre noi a avut parte de întâmplări amuzante (sau tragicomice) în călătorii. În ceea ce mă privește, cele mai multe le-am trăit în călătoriile de tip grup organizat, pentru că am avut ocazia să cunosc tot felul de oameni, de toate vârstele și cu tot felul de obiceiuri. Articolul lui Hapi mi-a amintit de ele, și m-am gândit să le împărtășesc cu voi. 🙂
În sfârșit acasă. Liniștită, mă pot bucura de casa mea, îmi pot ocupa timpul cu ultimele cumpărături pentru Sărbători, pot aștepta cu drag venirea Moșului și întâlnirea cu familia de pe 25.
Decembrie a trecut parcă prea repede. Nici nu începuse bine că a apărut oportunitatea să mergem la munte, pe platoul Bucegi. Apoi am mers în zona Vrancei, la 3 crame, pentru a discuta cu producătorii, ocazie cu care am cules și niște informații, am făcut și niște poze. Și în cele din urmă ne-am dus cu puțină treabă în București. După atâtea plimbări m-a ajuns oboseala și nu mai voiam decât să ajung odată în Iași.
Din păcate n-am reușit să fac poze cu decorațiunile de Sărbători din București. Ploua afară, ne-am plimbat cu mașina, și n-am apucat decât să le admir.
Câteva observații cu privire la cele 2 zile în București:
In sfarsit am ajuns si la Chisinau, de mult timp imi doream sa-l vizitez. Nu ma asteptam sa vad prea multe obiective turistice deoarece scopul calatoriei era de a merge la Targul de Vinuri de la Moldexpo si la Cricova, dar pana la urma am avut timp de toate.
Am plecat din Iasi joi dimineata, am calatorit cateva ore bune (pe care eu le-am petrecut in compania unei carti foarte bune – Bora Bora de Alberto Vasquez – Figueroa), am stat ceva timp si la granita, si am ajuns in sfarsit pe la ora 13.00 – 14.00 si la Chisinau. Ne-am cazat la Vila Verde, un hotel de 3 stele din oras care arata minunat, cu servicii ireprosabile si mancare foarte buna. Am mancat, dupa care ne-am indreptat spre autocar, cu care am facut un tur al orasului.
Impresii dupa tur:
Dupa tur am mers la Targul de Vinuri de la Moldexpo. Lume multa, vin de calitate; am apreciat ca se puteau face poze in voie, nu te oprea nimeni, nu se uita nimeni urat la tine. La noi mereu se intampla lucrul asta, m-am saturat sa tot fac poze pe ascuns sau doar una, doua, ca sa nu deranjez pe nimeni.
Dupa targ, am trecut pe la magazinul fabricii Bucuria si majoritatea dintre noi am cumparat bomboane sau jeleuri. Cred ca au fost tare incantati de vizita a 30 de oameni, fiecare plecand aproape cu cate 2 pungi de cutii de bomboane. 🙂
Dupa aceste vizite eram prea obosita pentru a mai lua parte la cina festiva, asa ca m-am dus in camera cu sora mea si am zis sa comandam o pizza…Le-am rugat pe fetele de la receptie sa ne recomande o pizzerie buna si sa ne dea un numar de telefon si am sunat din camera. Bineinteles ca mi s-a raspuns in rusa, dar dupa aceea domnisoara de acolo a inceput sa discute in romaneste si ne intelegeam cat de cat. Pizza Prosciutto nu aveau, pizza cu pui doar de un anumit tip. Sos dulce nu exista, aveam de ales intre sos cu mustar si miere, sos Barbecue sau sos cu cascaval. Transportul nu era gratuit decat daca depaseai o anumita suma, cam de 50 lei de-ai nostri (cam mult). Desi pizza arata bine si a ajuns calda la noi, nu ne-a placut mai deloc, reteta era mult diferita de ce am mai incercat noi. Dar am mancat cat am putut si am fost multumite ca nu ne-a fost rau.
A doua zi am plecat spre Crama Cricova, unde am facut multe poze si cateva filmulete (voi reveni intr-un alt articol) si inainte de plecare am intrat si in MallDova (cel mai mare mall din Chisinau) in cautare de cadouri. Preturile mi s-au parut la fel ca ale noastre, am fost dezamagita ca nu am gasit nici un magazin cu obiecte si decoratiuni pentru casa. Doar magazine cu haine (Mango si Debenhams au fost o noutate – in Iasi nu sunt), restaurante si supermarket.
In supermarket am vazut o multime de ceaiuri: Dilmah, Lipton, Chelton, Greenfield (cel mai popular de acolo), Tess, Princess Java, Princess Noori si cateva ceaiuri chinezesti. Am cumparat un ceai verde cu capsuni Chelton, la cererea unui comentator al blogului, un ceai Lipton dintr-o gama ce nu se gaseste la noi si o cutie Silver Needle Supreme de la Tian Hu Shan. Despre ceaiul Lipton am vorbit deja pe Tea Mug, urmeaza prezentari si pentru celelalte ceaiuri.
Inainte de a ajunge in Iasi ne-am oprit si la Duty Free de unde am primit cadou de la tatal meu un parfum Deep Red – Hugo Boss (parfumul meu preferat). Preturile insa nu mi s-au parut extraordinare. Un parfum de 50 ml costa 41 euro iar pe Strawberry acelasi parfum se vinde cu 32 – 35 euro.
La final va arat si cateva poze simpatice, care ma distreaza teribil.
Intr-unul din parcuri erau doi oameni costumati in tigru si pisica, puteai face poze cu ei pentru 10 lei moldovenesti. Nu am putut rezista si pana la urma am facut si poze impreuna cu ei, nu doar cu ei in background. 🙂
La targ am fost surprinsa sa vad pe o usa scris in loc de “Femeie de serviciu” – “Dereticatoare”. Mi s-a parut foarte amuzant, mai ales din cauza ca nu sunt obisnuita cu acesti termeni.
Chisinaul este un oras frumos si merita a fi vazut. Eu ma bucur ca am bifat inca un oras european, acum imi doresc foarte mult sa vizitez tari din Asia, in special China si Japonia, si…poate odata, Rusia. Ar fi o experienta interesanta.
Revin zilele astea cu poze, filmulete si impresii de la Cricova.
In drumul nostru spre Belgia, ne-am oprit cateva ore si la Abatia Melk din Austria. Eu nu auzisem niciodata de acest loc, noroc de cei care ne insoteau, mult mai cunoscatori decat noi.
Abatia Melk este o abatie istorica a benedictinilor, un loc istoric faimos pentru crestinismul monarhic european. Cladirea este impresionata, este reconstruita in stil baroc austriac de arhitectul austriac Jakob Prandtauer si decorata in interior de opera lui Antonio Beduzzi.
Din curtea abatiei privelistea este superba, cu vedere catre Dunare (abatia este situata deasupra orasului Melk, pe un deal stancos).
Ce puteti vizita? In primul rand va recomand sa vizitati muzeul abatiei, format din 11 camere, holul de marmura, terasa (de unde puteti admira privelistea), libraria (veti vedea poze mai jos…o colectie impresionanta de carti), biserica abatiei (aveti poze mai jos), curtea abatiei, parcul si pavilionul. Bineinteles ca este si un restaurant langa monumentul istoric, unde puteti sa va relaxati.
In vara anului 2008 am avut sansa sa calatoresc foarte mult. Cel mai mult regret ca la acel moment nu aveam blog, mi-ar fi placut sa fac un jurnal de calatorie, cu poze si impresii de moment. Acum, dupa 2 ani, totul este putin estompat, nu-mi mai amintesc cu exactitate tot ceea ce am vizitat sau ce am auzit, insa voi incerca sa descriu cateva locuri incredibile din Europa, care merita a fi vizitate.
Din seria “Jurnal de calatorie”, au mai aparut pe blog:
La Waterloo am ajuns spre finalul calatoriei noastre, moment in care eram putin cam obositi si cam fara chef. Eram deja plictisiti de biserici, manastiri sau alte monumente istorice, insa ne-am facut curaj si am deschis ochii pentru a vedea un loc cu adevarat deosebit.
Comuna Waterloo se gaseste in regiunea Valonia din Belgia. A devenit celebra datorita Bataliei de la Waterloo din 1815 si mereu va fi cunoscut ca locul unde Napoleon Bonaparte a fost infrant definitiv.
Ce poti vizita la Waterloo? Muzeul si monumentul Butte du Lion.
Daca muzeul nu m-a impresionat in mod extraordinar, fiind plin de arme, de uniforme de lupta si alte lucruri de acest gen, monumentul Butte du Lion, aflat pe un deal, mi-a ramas in amintire datorita modului dificil de acces, mai exact cele 226 de scari, teribil de inguste si al privelistii de neuitat.
Muzeul are si o mica sala de cinema, unde puteti urmari un film despre batalia de la Waterloo.
Poze cu muzeul si cu turnul:
Asta vara am vizitat gradina zoologica din Viena. Doream de cativa ani sa o vizitez…am fost placut suprinsa de diversitatea de animale, de plante, de bunul simt si politetea vizitatorilor si de felul in care arata, in general.
Un filmulet de pe youtube ca sa va faceti o idee:
Si cateva poze:
Se plimba pe langa niste bancute si toata lumea il hranea. Cu gogosi, cu hot dog, cu covrigi 🙂 Era tare simpatic cum fugea de la un om la altul ca sa mai capete ceva. Te lasa sa il mangai si nu fugea de tine cand vroiai sa faci poze cu el.
Cat de simpatic poate fi?
5 minute cat ne-am uitat la ei, au sapat. Sapau in nisip si cand ne-am intors, dupa vreo 2 ore.
So sweet..
Ursul panda era suparat…nu a vrut deloc sa se intoarca la noi, sa-l vedem. A stat cu spatele la vizitatori, a mancat niste bambus, dupa care a inceput sa-si faca nevoile 🙂
Cam mititel..speram sa vad unul mai mare si mai fioros.
Erau si acvarii cu pesti…
Si cu fluturi…erau incredibil de frumosi.
Bineinteles ca mai erau nenumarate specii de animale. Maimute, feline, tot felul de pasari…Ce mi-a placut a fost ca animalele nu pareau triste cum sunt cele de la Gradina Zoologica din Bucuresti.
Aici am mancat un hot dog 🙂 Puteti observa cat de curat este peste tot. Ingrijitorii strangeau frunzele de pe jos, hraneau animalele, le curatau custile.
Azi mi-am amintit de Mont St Michel…Cand eram la Paris, la recomandarea tatalui meu, am ales sa facem o excursie la Mont St Michel – vazusem cateva imagini in brosuri si am ramas impresionati. Ne-am trezit pe la 6 dimineata, am luat metroul si ne-am dus la sediul agentiei de unde am luat autocarul. Dupa un drum de vreo 4 ore, am ajuns. Era un loc incredibil de frumos.
Mont Saint-Michel este o stanca granitica (78 m inaltime) in Golful Saint-Malo (NV Frantei) din Marea Manecii, unde se manifesta cel mai reprezentativ fenomen de flux si reflux: in timpul fluxului este insula, comunicatia cu teritoriul continental fiind intrerupta, iar in timpul refluxului devine peninsula, o limba de nisip iesind de sub ape. Stanca este ocupata de un sat (cca. 46 locuitori) si o manastire fortificata (ridicata incepand cu secolul al VIII-lea pana prin secolele al XII-lea – al XIV -lea).
Cititi mai mult aici.
Noi am nimerit timpul refluxului…ar fi fost mult mai frumos daca era inconjurat de apa, dar asta e. Am petrecut cateva ore acolo, ne-am plimbat, ghidul ne-a prezentat istoria fiecarei camere din manastire, am facut poze, ne-am plimbat pe plaja (unde in timpul fluxului este acoperit de apa). Am luat masa la celebrul restaurant “La Mere Poulard”, unde se serveste omleta mamei Poulard.
Omleta mamei Poulard (de la numele restaurantului situat in sat, celebru prin aceasta specialitate culinara) este facuta din oua si smantana, batute indelung in castroane mari de cupru cu un tel lung si intr-un ritm special, care poate fi auzit de trecatori, inainte de a fi prajita intr-o tigaie, tot de cupru, pe un foc de lemne. Reteta exacta este pastrata si nu este divulgata, sub niciun chip.
Mama Poulard a dezvoltat aceasta reteta cand a remarcat ca pelerinii soseau flamanzi la Mont Saint-Michel. Ii trebuia, prin urmare, un fel de mancare usor si repede de pregatit, la orice ora. Si astazi chiar, pot fi vazute ouale batandu-se, in ritm, cu un tel lung, intr-un vas mare de cupru. Cand restauratorul parizian, Robert Viel, i-a scris mamei Poulard, pentru a o intreba reteta, aceasta i-a trimis urmatorul raspuns:
“Domnule Viel,
Iata reteta omletei: sparg niste oua mari intr-un castron, le bat bine, pun o bucata buna de unt intr-o tigaie, arunc in tigaie oualele si amestec in mod constant. Sunt fericita, Domnule, daca aceasta reteta va face placere.
Annette Poulard”.
Cititi mai mult aici
Adevarul e ca nu mi-a placut deloc omleta lor 🙂 Nu te saturai deloc, avea un gust ciudat. Apoi ne-au servit o friptura de pui, mult mai buna.
Ne-am mai ocupat timpul cautand un pachet de tigari prin satul respectiv – nu am gasit. Trebuia sa asteptam sa plecam si sa opreasca autocarul la o benzinarie ca sa putem cumpara. Erau in schimb numeroase magazine cu suveniruri si restaurante.
Dupa alte 4 ore de drum, am ajuns inapoi in Paris, unde ne-am continuat excursia in extraordinarul oras al luminilor.
In continuare aveti un set de fotografii, enjoy!